Yannaras e un tip de intelectual foarte interesant, m-a frapat cu multi ani in urma cand am citit "Ortodoxie si Occident",1995, un adept al neo-palamismului criticat in mediile teologice grecesti si athonite; chinotita Sf Munte a scris impotriva lui Yannaras inca din 1993 dupa ce el a criticat pe Sf Nicodim Aghioritul (vezi amanunte: http://www.razbointrucuvant.ro/2010/07/14/un-document-ignorat-de-multi-dintre-teologii-nostri-fani-yannaras-comunicatul-sfintei-chinotite-a-muntelui-athos-in-apararea-sfantului-nicodim-aghioritul-1993/). Desi interesant si atractiv tinerilor modernisti si diluati in credinta de azi, NU-l recomand celor slabi in credinta ce ar citi sofismele specifice grecilor (v. http://www.nistea.com/Yannaras-Neoortodoxia.htm). Si, vorba intre noi, intre Yannaras si mitropolitul Hierotheos Vlachos - un om cu viata sfanta!- care ne-a vizitat recent si care a criticat aspru "neo-teologia patristica" de tipul lui Schemann si Bulgakov (care propun scoaterea iconostasului din biserici ori impartasirea pe banda rulanta, fara post, pt ca "asa era in Biserica primara"), îi prefer pe Hierotheos si pe Sf Nicodim Aghioritul. Desigur, gusturile nu se discuta...
Fabian: Da, m-au impresionat și pe mine la vremea lor primele lui cărți apărute în România, ,,Abc-ul credinței” și ,,Ortodoxie și Occident”.Știu că este o persoană controversată în Grecia și în Muntele Athos. Sinceră să fiu,nu e pe gustul meu Yannaras, am și eu rezervele mele față de acest tip de discurs radical și hipercritic din postura filosofului creștin,cu abordare strict rațională și raționalistă a problemelor de credință, dogmă și tradiție.Nu spun că nu are pe alocuri dreptate dar, mă obosește acest tip de discurs. Zidește și strică. Evident, voi prefera și eu cuvîntul viu al unui părinte duhovnic, slujitor al tuturor, care cunoaște abisurile sufletești ale oamenilor de toate spețele și calibrele credinței, apropiat de popor și de problemele vitale ale Bisericii, și care, va prețui respectarea libertăților persoanei umane cu delicatețe.Oblojește, ca tatăl fiului risipitor și te convinge cu .,,aerul din preajma lui” că cel mai bine e să te întorci cu/de drag ,,acasă”. Altfel riscă să cadă în forma a exact ceea ce combate dar la polul opus.
Yannaras e un tip de intelectual foarte interesant, m-a frapat cu multi ani in urma cand am citit "Ortodoxie si Occident",1995, un adept al neo-palamismului criticat in mediile teologice grecesti si athonite; chinotita Sf Munte a scris impotriva lui Yannaras inca din 1993 dupa ce el a criticat pe Sf Nicodim Aghioritul (vezi amanunte: http://www.razbointrucuvant.ro/2010/07/14/un-document-ignorat-de-multi-dintre-teologii-nostri-fani-yannaras-comunicatul-sfintei-chinotite-a-muntelui-athos-in-apararea-sfantului-nicodim-aghioritul-1993/).
RăspundețiȘtergereDesi interesant si atractiv tinerilor modernisti si diluati in credinta de azi, NU-l recomand celor slabi in credinta ce ar citi sofismele specifice grecilor (v. http://www.nistea.com/Yannaras-Neoortodoxia.htm).
Si, vorba intre noi, intre Yannaras si mitropolitul Hierotheos Vlachos - un om cu viata sfanta!- care ne-a vizitat recent si care a criticat aspru "neo-teologia patristica" de tipul lui Schemann si Bulgakov (care propun scoaterea iconostasului din biserici ori impartasirea pe banda rulanta, fara post, pt ca "asa era in Biserica primara"), îi prefer pe Hierotheos si pe Sf Nicodim Aghioritul.
Desigur, gusturile nu se discuta...
Fabian:
RăspundețiȘtergereDa, m-au impresionat și pe mine la vremea lor primele lui cărți apărute în România, ,,Abc-ul credinței” și ,,Ortodoxie și Occident”.Știu că este o persoană controversată în Grecia și în Muntele Athos.
Sinceră să fiu,nu e pe gustul meu Yannaras, am și eu rezervele mele față de acest tip de discurs radical și hipercritic din postura filosofului creștin,cu abordare strict rațională și raționalistă a problemelor de credință, dogmă și tradiție.Nu spun că nu are pe alocuri dreptate dar, mă obosește acest tip de discurs. Zidește și strică. Evident, voi prefera și eu cuvîntul viu al unui părinte duhovnic, slujitor al tuturor, care cunoaște abisurile sufletești ale oamenilor de toate spețele și calibrele credinței, apropiat de popor și de problemele vitale ale Bisericii, și care, va prețui respectarea libertăților persoanei umane cu delicatețe.Oblojește, ca tatăl fiului risipitor și te convinge cu .,,aerul din preajma lui” că cel mai bine e să te întorci cu/de drag ,,acasă”.
Altfel riscă să cadă în forma a exact ceea ce combate dar la polul opus.