marți, 18 septembrie 2018

Da, pentru firesc



Deși scăderea încrederii mele în puterea votului popular a ajuns  la cel mai jos nivel după toate câte s-au întâmplat în Romania celor 30 de ani de originala democrație și reforme de năuceală, voi merge la Referendumul de pe 7 octombrie a.c. Cu tot scepticismul efectului dreptului și obligației mele civice, voi vota pentru păstrarea normalității/firescului familiei românești. 
De data aceasta nu se va alege un om. Ci un principiu.
La Referendumul pentru Familia/Căsătoria= bărbat +femeie (+) copii  trebuie mers deoarece se apără un principiu de viață, un mod de viață  pe care L-a descoperit întregului neam omenesc Dumnezeu și pe care ni-L descoperă Mântuitorul  Iisus Hristos și Evanghelia Sa.
De fapt,  am ajuns să avem de ales între Hristos și Baraba. Și dacă (mai)  există conștiința lucidă..., nu poți rămâne indiferent. Cinic este să nu mergi. Măcar conștiința să rămână împăcată. Știm din Vechiul Testament că vremuri din acestea au mai fost străbătute în marea istorie dar au marcat sfârșituri de civilizații fără de lege, drept consecință, sub diverse forme.

Ne aflăm într-un ocean de imoralitate iar soluția ce ni se impune  per masă  este  ,,dadaism” -ul aplicat în fibra, structura societății și  a relațiilor interumane. Adică,  să purcedem cu răul până la capăt. Miza acestui război care a început e mare și se  servește de confuzia răuvoitoare a progresiștilor cum că, familia actuală  nu mai reprezintă decât un eșec, a ratei  crescute a divorțurilor, că preoții și oamenii Bisericii au păcatele și ipocrizia lor, etc. etc.,  ignorându-se  formula soluției  ideale a adevăratei familii la care ne cheamă Dumnezeu ca societatea să poată ,,respira” sănătos aerul al bună-stării și siguranței.  S-a creat mai întâi un mediu propice de sufocare  și  de distrugere a structurii familiei prin promiscuitate morală, lipsă de educație, condiții materiale, financiare precare și economice presante, etc. Apoi s-a tot amânat acest Referendum ca în acest timp ca să se mai slăbească conștiința colectivă și să se accepte ambiguitatea de gen generată pe toate canalele astfel încât raționamentul  uman general să ajungă la nivelul cât mai adolescentin cu putință,  să trăim acum după placul așa-zis nostru cum ,,ne țâpă” (vezi pr. Teofil Pârâian) iar ,,după noi, potopul!” patologiilor psihosociale.


Realitatea că ne definesc  ca fiind bărbat sau femeie doi cromozomi distinși nu poate fi nici minimalizată și nici negată prin pseudoștiințe. Paradoxal,   această ,,deschidere” a societății prin promovarea căsătoriilor bărbați cu bărbați, femei cu femei, sau cum s-o mai fi putând permuta rolurile  în timp,  conduce spre o reală societate închisă, radicală și  fundamentalistă.



 Cât despre banii plânși de cheltuielile Referendumului Familiei ce puteau fi direcționați pentru construirea de scoli și spitale..., dar oare banii cheltuiți pentru generarea, modificarea și înnoirea  întregului regim de acte de stare civilă a populației etc. ce ar putea urma, nu tot cheltuială se numește? Nu tot spitalelor ar putea fi alocați?


Știu că e greu de obținut 6000000 de voturi, aproape imposibil pentru un popor obosit să mai  cugete drept,  dar,  e o datorie nu atât civică de data aceasta, cât una față de Dumnezeu. Căruia merită să-i spunem  ,,Da!”