marți, 30 aprilie 2019
marți, 16 aprilie 2019
duminică, 14 aprilie 2019
miercuri, 10 aprilie 2019
Fragmente din cartea Maica Domnului/pr. Alexander Schmemann
icoana sinaită sec.XII Maica Domnului Împarateasa pe tron, inconjurată de sfinți și profeți |
Despre Maica Domnului pr. Alexander Schmemann spunea ca este arhetipul umanității(atenție, nu doar al femeii).
"Este oare necesar să demonstrăm că, în iconomia credinței creștine, Maria este, expresia ultimă a acelei umanități fundamentale și a ascultării față de voia lui Dumnezeu și față de ,,natura" însăși care, în ultimă instanță, este ,,instrumentul" voii și lucrării dumnezeiești? Întâmplător, acesta este unul dintre motivele principale ale,, respingerii" Mariei de către mulți "creștini moderni": cu greu Maria poate fi privita ca un simbol al acelei "eliberări" care accentuează dreptul absolut al omului de a dispune de viața și de trupul său după propria sa dorință, la o ,,autoîmplinire" hotărâtă doar de el. "
,, Ea-Maria- este "slava" finală a creației, răspunsul creației către Dumnezeu. Ea este apogeul, personificarea, afirmarea destinului ultim al întregii creații: că Dumnezeu va fi, în cele din urmă, totul în toate, va umple toate. Lumea este ,,receptaculul" acestei slave și, prin acesta, lumea este ,,feminină". Și, în ,,era" actuală, Maria este un semn, o garanție că așa stau lucrurile, că în profunzimile sale tainice lumea își împlinește deja destinul. "
,,Credem că putem rezolva astăzi toate problemele prin mijloace ,,masculine" - schimbând instituții și adoptând noi legi, planifica și calculând. Totuși, într-un final, această abordare nu poate triumfa și nu va triumfa. Ceea ce va triumfa întotdeauna, chiar și în înfrângeri, este ceva cu totul diferit: o viziune, o experiență ce se găsește în spatele acestor structuri, singura care le poate umple de sens: smerenia biruitoare a Bisericii, așa cum este ea personificata în Maria. Biserica nu trebuie să adopte - așa cum pare că face astăzi - o atitudine de tipul ,,mă alătur și eu", de simplă sprijinire a lumii în luptele, protestele, cererile, în toate cugetările și patimile sale ,,omenești, mult prea omenești".
"Consider că această este este dimensiunea mariologică a ecleziologiei. Și nu o găsesc abordată în Teologia modernă. Dimpotrivă, încercăm să ne demonstrăm nouă înșine și lumii cât de ,,masculini", structurat și, în general, cât de ancorați în aceasta lume suntem. Ne rușinam de mariologie, o percepem ca pe o slăbiciune și ca pe o latură sentimentală. Dar, trebuie sa fie cineva care, în toiul acestei capitulari, să poată afirma și proclama eterna validitate a ,,focalizării" Bisericii asupra mariologiei. "
Alexander Schmemann/Maica Domnului, Ed. Patmos, Cluj Napoca, 2010
marți, 9 aprilie 2019
Cer Nou/Dana Mușat Toma/aprilie 2019/Cluj Napoca
fotografii: Ovidiu Murariu
Cer nou
Să ieșim la lumină
înainte de căderea nopților fără stele
înainte de căderea nopților fără stele
ținându-ne de mână
până ne-or crește aripi
iar povara nemaiîntâmplată
se va roti spre amurg
privind Mirele purtător de cununi
cu brațe întinse a iertare
pentru călcătorii de viață
și semne
de capete plecate
atunci soarele va țâșni
pe un cer plin de cuvinte zburătoare
prin lumina
din noi.”
(Dana Mușat Toma)
Acesta este rezumatul
succint al întregului demers vizual de care ne bucurăm astăzi, aici,
în această biserică, formulat poetic de iconarul, zugravul de biserici și artistul plastic Dana Mușat Toma, prin cele 47 de exponate ce alcătuiesc o generoasă
expoziție personală.
De fiecare dată
când pereții acestui spațiu-îmi place să îl numesc multifuncțional- se
împodobesc temporar cu lucrările unei
noi expoziții, vă mărturisesc că am
sentimentul unei noi izbânzi întru Frumos și îmi aduc aminte de Icosul al 7-lea din Acatistul de mulțumire: Slavă lui Dumnezeu pentru toate al Sf. Ier. Mc. Trifon Boris
Petrovici:
,,Cu pogorârea Sfântului
Tău Duh, Tu luminezi şi faci să rodească arta pictorilor, inspiraţia poeţilor,
gândirea savanţilor. Cu puterea cunoaşterii de sus pătrund ei legile Tale,
luminându-ne adâncul înţelepciunii Tale de Ziditor. Lucrările lor şi fără de
voie Te mărturisesc: O, cât eşti de mare în operele lor, cât eşti de mare în
omul pe care Tu L-ai făcut!”
Arta, fie ea profană, fie religioasă, îndeplinește mai
multe funcții, dar, în ultima vreme, cel puțin pentru mine, esteticul din arta
care slujește gradual- mai puțin
sau mai intens- Frumuseții mântuitoare, are trei roluri principale: primul rol-
tămăduitor, al doilea rol educativ- de subțiere, de șlefuire și cizelare a
sufletului, și în sfârșit al treilea rol- de împărtășire și completare a ceva ce
(îmi) lipsește. Avem cu toții nevoie de frumusețe pentru a ne tămădui sufletele de urâțirea cotidiană(și
a patimilor noastre) pe care o ,,servim”
vrând-nevrând la ordinea zilei și care tinde să ne mutileze fără scrupule, uneori
insesizabil, umanitatea.
Ne
aflam în perioada Postului Mare, a Păresimilor, când așteptăm, primenindu-ne și înnoindu-ne sufletele- în ton cu primăvara de-afară, apropierea cu bucurie de marea taină a Învierii
Domnului, ca văpaia venită de Sus să ne aprindă făclia sufletului ca să putem
învia și noi astfel cu Hristos, prin Hristos în Hristos. Frumusețea înnoirii
veșmântului vegetal al naturii ne
încântă ochii pentru încă o dată cu
fiecare chip de floare, de mugur, de copac înflorit, sau prin cântecul
păsărilor, dar oricât ne-am dori, știm cu durere, că e o frumusețe ce ,,se va
trece” repede și că realitatea frumuseții materiale devine astfel o realitate iluzorie.
Nichifor Crainic numea frumusețea lumii
sensibile un palid ecou materializat al frumuseții divine. Dana
Mușat Toma, cu delicatețe, prin lucrările în acuarelă și
tuș, prin tehnici mixte, prin icoanele expuse aici, ne transmută această nostalgie
spre un alt interval existențial proxim, intermediar, ne propune o întoarcere a
ochiului nostru interior spre o altă frumusețe inteligibilă, netrecătoare,
inefabilă, a cerului nepământesc, spre universul angelic dionisian; a naturii esențelor pure și nealterate de
moarte prin urâciunea păcatului: lumea îngerilor, a cerului nou mult așteptat, când toate vor deveni desăvârșite față de cum au fost în Zilele Facerii
când toate erau (doar) bune/frumoase, la desăvârșirea lor în Ziua a Opta a Împărăției.
Cu
gândul la versul macedovskian ,,voind să
uit că sunt din lume, voiesc să cred că sunt din cer”, Dana e atrasă și
simte că trebuie să exploreze și să exploateze cu arta și talentul său domeniul acesta al frumuseții ,,sociologiei” angelice. Nu știu cum face,
cum surprinde în dinamica și în
ipostazele lor uluitoare câte un înger pe care reușește să ni-l facă și nouă: sol, mesager,
călăuzitor, luminator, slujitor.
Câteva
cuvinte despre artistul plastic și iconograful Dana Mușat Toma
A văzut pentru prima oară lumina zilei pe 3 septembrie la
Brăila în anul 1976.
1999- este licențiată a Facultății de Teologie Ortodoxă(U.B.B.), secția Patrimoniu Cultural
2003-este licențiată a Universității de Artă și Design,
Cluj Napoca, secția Pictură Monumentală
2007-este absolventă a Programului de Studii
Postuniversitare de Master, Universitatea
de Artă și Design/Cluj Napoca, secția Pictură
2005-membru al Uniunii Artiștilor Plastici, filiala Cluj-Bistrița-Zalău având
numeroase
lucrări de grafică, acuarelă, pictură
în frescă și icoane în
colecții particulare
din țară și din
străinătate.
2014- este autorizată
pictor bisericesc de Departamentul de Pictură Bisericească al Patriarhiei Ortodoxe Române.
Este căsătorită cu pictorul Ciprian Mihai Toma și au
împreună o fetiță de 15 ani.
Lucrări monumentale
realizate:
-Pictură monumentală – tehnica frescă – Biserica
Parohiei „Întâmpinarea Domnului”, Cluj-Napoca, 2009-2019
-Pictura
în frescă,
Aghiazmatarul Bisericii cu
hramul Tuturor
Sfinților, Cetatea Fetei, Florești, jud.
Cluj, 2014(lucrare personală)
-Pictura iconostasului Parohiei Ortodoxe Soporu de Câmpie, jud. Cluj
2012-2013
-Pictura în frescă- Biserica Mănăstirii
Jacul Românesc,
jud. Mureș 2002-2004, 2007
-Pictură monumentală –frescă și secco- Catedrala „Adormirea
Maicii Domnului”, Cugir, jud. Alba,2005-2006
-Pictura monumentală –tehnica a secco- Capela Liceului de
Chimie Industrială, Târnăveni, 2001
Ieri am făcut un calcul și socoteala anilor a ieșit
uluitoare. Pot spune că ne cunoaștem de aproape un sfert de veac. Știu cum s-a
format, avem cam același eșafod cultural/spiritual și duhovnicesc. Ne-am
împărtășit împreună din cărțile bune apărute dupa `89, sub influența conferințelor și a serilor duhovnicești
din acei primi ani de postcomunism de entuziasm și redescoperire a tainelor credinței prin marii
oameni duhovnicești pe care am avut bucuria să îi cunoaștem în carne și oase,
prin drumurile noastre comune ca pelerini la mănăstiri. A fost frumos. Lucrul
acesta se simte în urzeala-,,background”-ul fiecărei lucrări. Apreciez foarte mult că nu se limitează la copierea celor
vechi sau la perfecționarea tehnicilor de pictură, ci și creează. E vizionară. Îi mulțumesc
pentru prietenie și pentru că pot să mă împărtășesc cu lucrul mâinilor, inimii și priceperii ei.
Indubitabil
Dana a primit har, această
misiune de la Dumnezeu de a da culoare lumii, căci după cum o știu, face parte
din categoria artiștilor mistuiți de pasiunea, de vocația picturii. Și nu-și risipește
harul, căci Dana pictează mereu. Trece flexibil
de la munca istovitoare de pe schelă, de la frescă la pictura de șevalet, la
icoana pe lemn, la schițe s.a... Ca un
sportiv de performanță se antrenează mereu, deși nu îi este simplu pentru ca
Dana este și soție și mamă. Se vede limpede
cum această pasiune și-o întreține prin exercițiu permanent. E tenace, iar
tenacitatea aceasta și perseverența au făcut din ea un pictor deplin, trecut prin toate vămile înălțimilor profesionale-vocației artistice secondată cum vedem și pasiunea de a scrie poezie.
E vizibil că determinarea ei e mai mult decât o pură muncă de creație artistică.
Mulțumesc,
Dana, pentru că ai răspuns afirmativ invitației noastre de a expune la Biserica
Misionară a Studenților, mulțumim tuturor
celor care au făcut posibil acest eveniment și au dat o mâna de ajutor sau l-au
facilitat, în special soțului Danei, Ciprian Toma, cel care i-a fost și îi este
alături, mulțumesc mult părintelui Bogdan Ivanov pentru onoarea și cinstea
prilejuită de a fi cu noi și de a lua parte la acest praznic de deschidere a
expoziției ,,Cer Nou” și de a ne rosti un cuvânt, pr. Ciprian Negreanu, vechilor
și bunilor prieteni precum și tuturor celor de față care au dat curs invitației și chemării noastre.
Încheiere
Declar
deschisă această expoziție, lucrările sunt bine să fie văzute și revăzute,
observate cu atenție. Se va putea vizita zilnic până la Praznicul Învierii
Domnului. Cu vânzare pentru doritori.
Nădăjduiesc
ca privind aceste picturi să plecăm la
casele noastre mai îmbunătățiți, mai atenți la taina slujitorilor, cu gândul la îngerii noștri păzitori, invocându-le mai des ajutorul,
mai conștienți de prezențele lor discrete. Să ne contagiem cu această grație și
gingășie prinsă și cuprinsă în minunatele lucrări pe care, Dana, iată, ne-a
oferit prilejul să le putem privi și admira direct.
Vă
mulțumesc încă o dată tuturor!
curator
Corina Maria Negreanu
la
6 aprilie 2019
luni, 8 aprilie 2019
Pagini de jurnal 3/dr. Nicoleta Palimaru despre Înaltul Bartolomeu Anania
Continuarea din paginile de Pagini de jurnal (publicate în Revista Renasterea) ale Nicoletei Palimaru(3)...
4 oct. 1993
Deschiderea anului universitar la Universitatea Babeş-Bolyai. S-a citit Evanghelia cu pilda semănătorului. Au luat cuvântul episcopul greco-catolic G. Guţiu şi IPS Bartolomeu, care a vorbit plin de însufleţire: „Tinere student, porneşti pe un drum nou, dar nu uita de gândul tău! Sămânţa este diploma, numele, profesia. Viaţa eternă este pământul bun în care sămânţa creşte. Nu te opri niciodată la sfertul sau la jumătatea gândului. La capătul gândului este Dumnezeu. Porneşte la drum cu Dumnezeu! Drumul să fie pe măsura gândului tău!” În sala festivă a Facultăţii de Teologie a luat din nou cuvântul IPS Bartolomeu despre teologie şi teologhisire: „Cuvântul de învăţătură care trebuie să iasă din gura unui păstor trebuie să se diferenţieze de cercetarea ştiinţifică teologică. Teologhisirea, trăirea înseamnă scoaterea din scolasticism. Ele sunt vibraţia sufletului, dinamica duhului. Trebuie o depăşire prin spirit. Importante sunt structurile lăuntrice, nu cele guvernamentale. Există teologia formativă, lucrătoare. Iisus i-a spus lui Simon Petru: trage, Simone, la adânc!; deci e vorba de o teologie a profunzimilor. Studentul are nevoie de responsabilitate şi de entuziasm”.Cuvântul Înaltului a fost apoteotic : „faceţi-vă iluzii ca să aveţi ce pierde şi să mai şi rămână!”
17 oct. 1993
La catedrală a slujit şi a predicat IPS Bartolomeu despre pildă Semănătorului. Idei :1. Semănătorul este Dumnezeu. Patru sunt ipostazele în care sămânţa cade pe sol: a. pe trotuar (în termenii de azi).b. în loc pietros (nu este suficientă temelie. Sunt oamenii cu inima împietrită, cum erau fariseii, saducheii).c. între spini (oamenii se dedau grijilor, plăcerilor acestei vieţi. Existenţa răului moral în lume se manifestă sub forma grijilor) d. pe pământ bun (oamenii care primesc cuvântul lui Dumnezeu având inima bună şi curată).
2. Suntem în epoca informaţiilor, unde există setea de nou, de senzațional. Socrate spunea: „Doamne, câte lucruri nu ne trebuiesc!”.Poți protesta împotriva a ceea ce este de prisos, dar trebuie să aduci ceva nou în schimb.
3. Suntem Europa cea sănătoasă. Avem conștiință, demnitate. Suntem un popor viguros, am avut bisericile pline. Suntem capabili să ne dăm seama de răul ce ne înconjoară, de buruiana ce ne sugrumă. Sunt atentate asupra eternității omului, dar și asupra societății. Avem destulă credință ca să ne putem salva. Avem nevoie de adevăr și cinste pentru a înlătura
buruienile. Rugăciunile altora te duc spre Dumnezeu. Nu vom învinge prin politică, ci prin credință și cultură, care sunt armele noastre!”
20 nov. 1993
Astăzi, la librăria Humanitas a avut loc lansarea cărții Pr. Prof.Dumitru Stăniloae, Mistică și ascetism. Au luat cuvântul IPS Bartolomeu șiTudor Cătineanu, șeful Catedrei de Filosofie din Cluj.21 nov. 1993
„Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” La catedrală a slujit și a predicat IPS Bartolomeu (35 minute). Idei:1. Maica Domnului este prototipul ascultării Cuvântului lui Dumnezeu.
2. Îngerul nu-i poruncește, ci îi vestește. E planul lui Dumnezeu, dar și libertatea omului.
3. Deisis este rugăciunea pentru ceilalți, nu pentru tine.4. În balanța dintre justiție și milă, rolul hotărâtor îl are Maica Domnului.
5. Suprema noastră sfântă poezie este Fecioara Maria. Maica Domnului este un poem pe care l-a alcătuit Dumnezeu.16 dec. 1993
Conferința IPS Bartolomeu despre colinde, în Aula Magna a Universității 1. este o dublă relație între Dumnezeu și om. Dublă este și ipostaza gazdă-oaspete. Gazda este Dumnezeu, Cel ce stă în casă, așteptând pe om. Omul, la rândul său este gazdă, iar Dumnezeu călătorul. Colindele ilustrează această dublă relație: Dumnezeu este gazda, iar omul musafirul. Există o excepție: momentul în care Dumnezeu sărbătorește printre oameni „pe o scară de argint / se pogoară Duhul Sfânt/ Se pogoară arareori, / numai pe la sărbători”.Scara este prefigurarea Maicii Domnului, iar folclorul preia metaforă scării. Pogorârea are caracter temporal. Pe durata sărbătorilor își va face simțită prezența.
1994 15 ianuarie
1994 La Cluj au loc evenimente dedicate poetului Mihai Eminescu. Seara, citesc din cartea părintelui Anania Imn Eminescului. Mă opresc asupra versurilor: „E mult de când te-nsinguri / spre nopţile-de-apoi / Mişcându-ţi veşnicia prin / spaţii şi prin noi / Intrăm cu tine-n lume şi / parcă ieri ne-au fost / Năvoadele din care-ţi / făcurăm adăpost / Enciclică serbare. Ne-nvălui / în rotund...”(p. 5). Prezenţa lui Eminescu e revelată de versul „mişcându-ţi veşnicia prin spaţii şi prin noi”. Rotundul, ca împlinire reprezintă un leit-motiv în opera părintelui Anania.
16 ianuarie 1994
IPS Bartolomeu a slujit şi a predicat la catedrală (25 minute). Am reţinut două idei majore din „vindecările leproşilor”: vindecările lui Iisus sunt instantanee şi ideea de recunoştinţă.
23 ianuarie 1994
Idei din predica IPS Bartolomeu la duminica Orbului din naştere.1. Iisus îl întreabă pe cel orb: „Ce vrei tu de la Mine?”, iar orbul răspunde: „să-mi recapăt vederea”. Iisus îi spune, „credinţa ta te-a mântuit!”.2. IPS Bartolomeu a accentuat înţelesul profund al verbului „a cere”:„Când vei cere, să ştii ce vrei, cui să-i ceri, cum să ceri. Lui Iisus, cu glas stăruitor”.3. În privinţa luminii, făcea distincţie între lumina fizică şi cea duhovnicească, spirituală.„Noaptea fizică ne dă puterea de a întâmpina lumina zilei următoare.Există un dor al nopţii, al refacerii. Lumina înseamnă cunoaştere, trăire.Omul luminat este cel care ştie, e cărturar, luminat, iar omul iluminat este cel care a primit lumina, care trăieşte: Să trăieşti ceea ce ştii”.1 februarie 1994
Cu părinţii la palat, la IPS Bartolomeu. Servim masa. Curge muzică clasică. Părintele mă întreabă ce fac, ce citesc. Răspund că mă ocup de cursuri, şi la teologie şi la franceză, că viaţa la teologie o simt ca o mare responsabilitate, îmi trebuie rugăciune şi multă muncă. Citesc, pentru exersarea limbii franceze, J. Cocteau, „Thomas l’imposteur”. Îmi spune că şi el l-a citit pe J. Cocteau. Primesc câteva sfaturi: să fac plimbări, să mă spovedesc şi să mă împărtăşesc: „Îţi recomand să mergi să te spovedeşti la părintele Bizău. E un duhovnic bun şi instruit”. Aşadar, mă voi duce la părintele Ioan Bizău. Dealtfel, anul trecut am fost cu părinţii în locuinţa lui, peste drum de catedrală. M-a impresionat colecţia de tablouri, felul cum vorbea despre artişti, despre cărţi. Am remarcat pedanteria în gesturi și îmbrăcăminte. Părintele Anania ne-a mai vorbit despre arta lui C. Brâncuşi, în special despre sculptura Mme Pogany, despre expoziţia din America, de pe vremea când a stat acolo.După masă, părintele Anania se retrage graţios, nu înainte de a ne înmâna revista Renaşterea. A rămas doar urma, ca mâna întinsă a regelui Lear. Am mereu sentimentul că părintele Anania mă lasă să mă dezvolt, să caut, să am curiozităţi, să fac greşeli, dar să învăţ din ele, să plec, dar să ştiu unde să mă întorc. Nu-mi forţează în niciun chip libertatea, doar îmi sugerează, nu vrea să depind de el, de gândirea şi stilul său, ci să fiu independentă, să am calea mea. Îl interesează starea în care te afli, ce te preocupă și conștiința.
Pare un paradox, dar este extrem de lucid, de practic în grija faţă de aspectele vieţii de student (gazda, condiţiile de lucru, mâncarea…), şi în acelaşi timp puternic ancorat în credinţă. Acest spaţiu de respiraţie e o mare binecuvântare.
4 oct. 1993
Deschiderea anului universitar la Universitatea Babeş-Bolyai. S-a citit Evanghelia cu pilda semănătorului. Au luat cuvântul episcopul greco-catolic G. Guţiu şi IPS Bartolomeu, care a vorbit plin de însufleţire: „Tinere student, porneşti pe un drum nou, dar nu uita de gândul tău! Sămânţa este diploma, numele, profesia. Viaţa eternă este pământul bun în care sămânţa creşte. Nu te opri niciodată la sfertul sau la jumătatea gândului. La capătul gândului este Dumnezeu. Porneşte la drum cu Dumnezeu! Drumul să fie pe măsura gândului tău!” În sala festivă a Facultăţii de Teologie a luat din nou cuvântul IPS Bartolomeu despre teologie şi teologhisire: „Cuvântul de învăţătură care trebuie să iasă din gura unui păstor trebuie să se diferenţieze de cercetarea ştiinţifică teologică. Teologhisirea, trăirea înseamnă scoaterea din scolasticism. Ele sunt vibraţia sufletului, dinamica duhului. Trebuie o depăşire prin spirit. Importante sunt structurile lăuntrice, nu cele guvernamentale. Există teologia formativă, lucrătoare. Iisus i-a spus lui Simon Petru: trage, Simone, la adânc!; deci e vorba de o teologie a profunzimilor. Studentul are nevoie de responsabilitate şi de entuziasm”.Cuvântul Înaltului a fost apoteotic : „faceţi-vă iluzii ca să aveţi ce pierde şi să mai şi rămână!”
17 oct. 1993
La catedrală a slujit şi a predicat IPS Bartolomeu despre pildă Semănătorului. Idei :1. Semănătorul este Dumnezeu. Patru sunt ipostazele în care sămânţa cade pe sol: a. pe trotuar (în termenii de azi).b. în loc pietros (nu este suficientă temelie. Sunt oamenii cu inima împietrită, cum erau fariseii, saducheii).c. între spini (oamenii se dedau grijilor, plăcerilor acestei vieţi. Existenţa răului moral în lume se manifestă sub forma grijilor) d. pe pământ bun (oamenii care primesc cuvântul lui Dumnezeu având inima bună şi curată).
2. Suntem în epoca informaţiilor, unde există setea de nou, de senzațional. Socrate spunea: „Doamne, câte lucruri nu ne trebuiesc!”.Poți protesta împotriva a ceea ce este de prisos, dar trebuie să aduci ceva nou în schimb.
3. Suntem Europa cea sănătoasă. Avem conștiință, demnitate. Suntem un popor viguros, am avut bisericile pline. Suntem capabili să ne dăm seama de răul ce ne înconjoară, de buruiana ce ne sugrumă. Sunt atentate asupra eternității omului, dar și asupra societății. Avem destulă credință ca să ne putem salva. Avem nevoie de adevăr și cinste pentru a înlătura
buruienile. Rugăciunile altora te duc spre Dumnezeu. Nu vom învinge prin politică, ci prin credință și cultură, care sunt armele noastre!”
20 nov. 1993
Astăzi, la librăria Humanitas a avut loc lansarea cărții Pr. Prof.Dumitru Stăniloae, Mistică și ascetism. Au luat cuvântul IPS Bartolomeu șiTudor Cătineanu, șeful Catedrei de Filosofie din Cluj.21 nov. 1993
„Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” La catedrală a slujit și a predicat IPS Bartolomeu (35 minute). Idei:1. Maica Domnului este prototipul ascultării Cuvântului lui Dumnezeu.
2. Îngerul nu-i poruncește, ci îi vestește. E planul lui Dumnezeu, dar și libertatea omului.
3. Deisis este rugăciunea pentru ceilalți, nu pentru tine.4. În balanța dintre justiție și milă, rolul hotărâtor îl are Maica Domnului.
5. Suprema noastră sfântă poezie este Fecioara Maria. Maica Domnului este un poem pe care l-a alcătuit Dumnezeu.16 dec. 1993
Conferința IPS Bartolomeu despre colinde, în Aula Magna a Universității 1. este o dublă relație între Dumnezeu și om. Dublă este și ipostaza gazdă-oaspete. Gazda este Dumnezeu, Cel ce stă în casă, așteptând pe om. Omul, la rândul său este gazdă, iar Dumnezeu călătorul. Colindele ilustrează această dublă relație: Dumnezeu este gazda, iar omul musafirul. Există o excepție: momentul în care Dumnezeu sărbătorește printre oameni „pe o scară de argint / se pogoară Duhul Sfânt/ Se pogoară arareori, / numai pe la sărbători”.Scara este prefigurarea Maicii Domnului, iar folclorul preia metaforă scării. Pogorârea are caracter temporal. Pe durata sărbătorilor își va face simțită prezența.
1994 15 ianuarie
1994 La Cluj au loc evenimente dedicate poetului Mihai Eminescu. Seara, citesc din cartea părintelui Anania Imn Eminescului. Mă opresc asupra versurilor: „E mult de când te-nsinguri / spre nopţile-de-apoi / Mişcându-ţi veşnicia prin / spaţii şi prin noi / Intrăm cu tine-n lume şi / parcă ieri ne-au fost / Năvoadele din care-ţi / făcurăm adăpost / Enciclică serbare. Ne-nvălui / în rotund...”(p. 5). Prezenţa lui Eminescu e revelată de versul „mişcându-ţi veşnicia prin spaţii şi prin noi”. Rotundul, ca împlinire reprezintă un leit-motiv în opera părintelui Anania.
16 ianuarie 1994
IPS Bartolomeu a slujit şi a predicat la catedrală (25 minute). Am reţinut două idei majore din „vindecările leproşilor”: vindecările lui Iisus sunt instantanee şi ideea de recunoştinţă.
23 ianuarie 1994
Idei din predica IPS Bartolomeu la duminica Orbului din naştere.1. Iisus îl întreabă pe cel orb: „Ce vrei tu de la Mine?”, iar orbul răspunde: „să-mi recapăt vederea”. Iisus îi spune, „credinţa ta te-a mântuit!”.2. IPS Bartolomeu a accentuat înţelesul profund al verbului „a cere”:„Când vei cere, să ştii ce vrei, cui să-i ceri, cum să ceri. Lui Iisus, cu glas stăruitor”.3. În privinţa luminii, făcea distincţie între lumina fizică şi cea duhovnicească, spirituală.„Noaptea fizică ne dă puterea de a întâmpina lumina zilei următoare.Există un dor al nopţii, al refacerii. Lumina înseamnă cunoaştere, trăire.Omul luminat este cel care ştie, e cărturar, luminat, iar omul iluminat este cel care a primit lumina, care trăieşte: Să trăieşti ceea ce ştii”.1 februarie 1994
Cu părinţii la palat, la IPS Bartolomeu. Servim masa. Curge muzică clasică. Părintele mă întreabă ce fac, ce citesc. Răspund că mă ocup de cursuri, şi la teologie şi la franceză, că viaţa la teologie o simt ca o mare responsabilitate, îmi trebuie rugăciune şi multă muncă. Citesc, pentru exersarea limbii franceze, J. Cocteau, „Thomas l’imposteur”. Îmi spune că şi el l-a citit pe J. Cocteau. Primesc câteva sfaturi: să fac plimbări, să mă spovedesc şi să mă împărtăşesc: „Îţi recomand să mergi să te spovedeşti la părintele Bizău. E un duhovnic bun şi instruit”. Aşadar, mă voi duce la părintele Ioan Bizău. Dealtfel, anul trecut am fost cu părinţii în locuinţa lui, peste drum de catedrală. M-a impresionat colecţia de tablouri, felul cum vorbea despre artişti, despre cărţi. Am remarcat pedanteria în gesturi și îmbrăcăminte. Părintele Anania ne-a mai vorbit despre arta lui C. Brâncuşi, în special despre sculptura Mme Pogany, despre expoziţia din America, de pe vremea când a stat acolo.După masă, părintele Anania se retrage graţios, nu înainte de a ne înmâna revista Renaşterea. A rămas doar urma, ca mâna întinsă a regelui Lear. Am mereu sentimentul că părintele Anania mă lasă să mă dezvolt, să caut, să am curiozităţi, să fac greşeli, dar să învăţ din ele, să plec, dar să ştiu unde să mă întorc. Nu-mi forţează în niciun chip libertatea, doar îmi sugerează, nu vrea să depind de el, de gândirea şi stilul său, ci să fiu independentă, să am calea mea. Îl interesează starea în care te afli, ce te preocupă și conștiința.
Pare un paradox, dar este extrem de lucid, de practic în grija faţă de aspectele vieţii de student (gazda, condiţiile de lucru, mâncarea…), şi în acelaşi timp puternic ancorat în credinţă. Acest spaţiu de respiraţie e o mare binecuvântare.
joi, 4 aprilie 2019
Expoziție de pictură și grafică ,,Cer Nou”
Pe lângă
programul liturgic mai special și al activităților misionare intensificate în
perioadele celor două posturi principale din anul bisericesc- Postul Nașterii
Domnului și Postul cel Mare(al Paștilor), când putem spune că s-a creat deja și
o tradiție expozițională în ceea ce
privește arta și co-împărtășirea Frumosului,
Biserica Misionară a Studenților din
Cluj Napoca găzduieste, iată,
încă o expoziție de artă și iconografie.
De data aceasta, deschidem o expoziție de pictură și grafică intitulată ,,Cer
Nou”, o expoziție personală cu lucrări ce aparțin artistei și
iconografei deja consacrată în spațiul artei clujene și nu numai, Dana Mușat Toma, având ca tematică
centrală Îngerii-slujitorii cerești.
Vernisajul va
avea loc sâmbată, 6 aprilie, ora 17,
în prezenta pr. Bogdan Ivanov- purtător de cuvânt și consilier-coordonator
al activităţilor culturale, educaţionale, de tineret, ecumenice, mass-media şi
de patrimoniu ale Mitropoliei
Clujului.
Dana Mușat
Toma este absolventă a Facultății de Teologie Ortodoxă, Secția Patrimoniu
Cultural a U.B.B. și a Universității de
Artă și Design ,,Ion Andreescu”, Secția Artă Monumentală; de-asemenea este
pictor bisericesc acreditat din anul 2014. Împreună cu soțul ei, Ciprian Toma,
au realizat importante lucrări monumentale în frescă.
Este un iconar
și un artist plastic de calibru, de mare forta și spontaneitate artistică, ce
posedă deja o stilizare aparte, recognoscibilă,
branșată la canoanele stilistice ale picturii bizantine, de mare
sensibilitate și meditație, modestia și
onestitatea fiind calitățile umane
esențiale ce o definesc. Nu în ultimul rând este important de subliniat că este
o creștină ancorată în viața Bisericii, mereu o găsești prezentă în corul
Bisericii Cetatea Fetei cu Hramul ,,Tuturor Sfinților” din com. Florești(jud. Cluj). Mai trebuie să menționăm
că Dana Mușat Toma se exprimă bine nu doar pictural ci și liric, fiind autoarea
a numeroase poezii de factură creștină.
Expoziția ,,Cer nou” de la Biserica Studenților
cuprinde în jur de 40 de lucrări în care, citez din autoare:
,,Așa cum se exprimă poeta Zorica Lațcu(Maica Teodosia) prin expresia coborârii Cerului în "inimile reci" din poezia sa "Cer nou", sau cum este adusă în lumină viziunea schimbării acestei lumi "într-un cer și un pământ
nou" unde "lacrimile, durerea
și moartea, nu vor mai fi"(Apocalipsa 21,1), tot astfel, axa imagistică a expoziției descrie în mod gradual pronia lui Dumnezeu prin prezența
îngerilor Săi din iconomia Mântuirii, dar este subliniat, într-un mod inductiv,
și drumul deschiderii sufletești către lumina învierii.
Sunt
interpretate și realizate deasemenea în mod creativ, noi concepte iconice,
acela al ”Cerului nou” în care tronează semnul Crucii si Monograma Hristică, cu
hotarul păzit de un înger ușor anamorfozat, de asemenea, Îngerul Mâinilor
Întinse și al Îmbrățișării prin Cruce”, ”Îngerul Păzitor al Sufletului” și
altele..
Principiul ”înnoiri vederii” devine un deziderat al discursului expozițional, lucru
care nu
poate fi realizat decât prin
acea ”curățare a câmpului ”exprimat de Nichita Stănescu atât de frumos: ”curăță
câmpul, ca să poată ateriza îngerii”. Doar prin limpezirea ochilor sufletești, prin
plecarea până la pământ
a omului cel vechi din noi,
vom putea vedea lumina lui Hristos, Cerul cel Nou care strigă: "Iată, acum toate s-au umplut de lumină - și cerul și pământul
și cele de sub pământ!"
Poetul Daniel Turcea descria acest Cer Nou într-un mod expresiv în Balada Splendorii: "Trezește zborul ce l-ai pus în ou, gânditul ou al sufletului, norul, si iată, cerul mic cum mă-nchide, abia aud cum Pasăre mă chemi, deasupra apelor, acolo imi deschide! îmi spui ce nu văd, ce-i dincolo de gânduri în splendoare, și te-nduri și-ncepe frumusețea și ne doare". Pasărea care ne cheamă, prin zborul ei, "deasupra apelor", nu este altceva decât "Crucea de la gâtul lui Dumnezeu" care ne îndeamnă spre înălțare, spre înnoirea vederii sufletești pentru lucruri mai mari decat noi. Si acest lucru, nu se poate realiza decat printr-o împreună lucrare/”ținere de mână”.
Cer nou
Să
iesim la lumină
înainte de căderea nopților fără stele
ținându-ne de mână
până ne-or creste aripi
iar povara nemaiîntâmplată
se va roti spre amurg
privind Mirele purtător de cununi
cu brațe întinse a iertare
pentru călcătorii de viață
și semne
de capete plecate
atunci soarele va țâșni
pe un cer plin de cuvinte zburatoare
prin lumina
din noi.” (Dana Mușat Toma)
înainte de căderea nopților fără stele
ținându-ne de mână
până ne-or creste aripi
iar povara nemaiîntâmplată
se va roti spre amurg
privind Mirele purtător de cununi
cu brațe întinse a iertare
pentru călcătorii de viață
și semne
de capete plecate
atunci soarele va țâșni
pe un cer plin de cuvinte zburatoare
prin lumina
din noi.” (Dana Mușat Toma)
Așadar, vă
invităm cu drag la vernisajul expoziției ,,Cer
Nou”, sâmbătă, ora 17, la Biserica Misionară a Studenților din Cluj Napoca,
str. B.P. Hasdeu, nr 45. Expoziția se poate vizita zilnic până la Sfintele Sărbători ale Învierii
Domnului. Un amănunt important pentru doritorii și colectionarii de artă este
că o parte din lucrări este cu vânzare, iar la cerere pot fi achiziționate pe
bază de comandă.
Vă mulțumim și
vă asteptăm cu drag să vă împărtășiți de creațiile iconice, de ingerii Danei
Mușat Toma!
curator Corina Negreanu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)