duminică, 29 mai 2016

Oameni, natură și vietăți



,,Dacă vrei să mântuiești un popor de păcate,
 mai ales într-o țară de plugărie, cel dintâi pas e să-l deprinzi a crește cumsecade vitele și orătăniile dimprejurul casei, precum și tot ce are în grădină: legume, flori și pomi.  Cine s-a deprins a plivi un strat, acela învață răbdarea și luarea aminte: cine va uda la timp un copăcel, acela se va deprinde cu  grija și rânduiala; cine va stârpi la timp culcușurile de omizi de pe crengi, acela se va obișnui cu curățenia; cine va păzi ca ochii din  cap  mugurașul prins  la altoire și apoi mlădița din primăvara viitoare, din care iese mai târziu un pom întreg, acela  niciodată nu va fi așa de câinos la inimă, să rupă ultoana vecinului, deoarece știe ce înseamnă grijile așteptării. Din contră, va fi cu aceeași luare aminte și la pruncul omenesc, al cărui suflet înmugurește, se dezvelește, înflorește și rodește întocmai ca al  pomișorului din grădină. Apoi, de la sine se înțelege, cine  s-a obișnuit a mângâia vițelul, mielul, mânzul și boul de jug, adăpându-i la vreme, păzindu-i de păduchi și de căpușe, de râie ori de alte necurății, cruțându-i când sunt osteniți, apărându-i de frig, de foame, de răni și de alte neajunsuri, acela nu mai poate fi sălbatic în purtări cu soția și vecinii. Încă o dată, cum e stăpânul, așa e și gospodăria lui, începând de la femeie și copii, până la vietățile dimprejurul casei, pomii grădinii și chiar lucrurile neînsuflețite: unelte și alte mărunțișuri. La spovedanie singur țăranul știe ce spune preotului; e o mărturisire, pe care o aude toată lumea: e casa, curtea, grădina, ogorul, vitele, copiii și femeia sa.”

,,Copilul deprins de mic a fi hingher și bătăuș, murdar la trup și spurcat la gură, cu greu mai poate fi îndreptat; iar dacă cumva nimerește la scoală cu vorbe rele, bătăi și alte apucături mojicești, atunci răul nu numai că nu scade ci sporește: blestematul, care acasă bate pisicile, iese din scoală hingher adevărat, gata să spargă și capetele oamenilor.
Așadar, trebuie să începem școala  de la capătul ei cel adevărat: vatra părintească, iar mântuirea poporului trebuie s-o începem nu de la stomac, ci de la inimă și minte, căci numai capul poate îngriji bine și de stomac. Dacă voim să ne lecuim de păcat, trebuie să începem a cere iertare mai întâi de la aceia față de care am păcătuit: de la pomi și de la vietățile dimprejurul casei.

,,Dobitoacele sunt  proaste, rele și sălbatice, numai acolo unde  omul este el însuși prost, rău și sălbatic. Dimpotrivă, unde stăpânul pământului  se apropie cu blândețe și chibzuință, acolo se găsește repede  vreun chip de bună înțelegere.”

 ,, Cum sunt vitele, așa sunt și oamenii din acea țară.

(autor Simion Mehedinți Soveja-Altă Creștere Școala Muncii)




Foto: Ilinca  Negreanu

duminică, 22 mai 2016

La București... de Sfintii Împărați Constantin si Elena



Update:
Rugată fiind să arăt ce am lucrat, postez fotografiile făcute de Ilinca Negreanu.

Câteva precizări înainte:

-chenarul ce  închide reprezentarea iconică sugerează  contextul martiric(brâncovenesc) atât de cumplit al ultimilor ani de domnie românească înainte de instalarea perioadei fanariote; acest context  surprinde și anticipează martiriul Sfântului Antim Ivireanul. din punctul meu de vedere martirul Ivireanului se circumscrie martirului brâncovenesc.
-omoforul  de pe umerii sfântului conține crucea simbol de pe vechiul steag ivirean sau georgian azi
-harta reprezintă locurile unde cărțile tipărite în Țara Românească  au fost ,,împrăștiate” și au ajuns răspândite precum și  faptul  ,, minunii străinul împământenit”
-multitudinea cărților sugerează întemeierea primei Biblioteci din  București în vremea domnitorului Constantin Brâncoveanu precum și cele patru tiparnițe unde a activat: București, Snagov, Râmnicu Vâlcea, Târgoviște
-obiectele din spatele lui vorbesc despre talentele artistice și de preocupările multiple ale Sf. Antim Ivireanul pe care și le-a pus în slujirea sa minunată pentru Hristos, Ortodoxia românească  și universală precum  și limba poporul  român, căreia, i-a redat astfel prin traducerile sale o dimensiune sacră și a pus-o în circulația limbilor europene. 
-îngerul  vestește martirul apropiat și cununa mucenicească
-sfeșnicul  brâncovenesc  subliniează lumina credinței și culturii pe care a adus-o  prin toată activitatea sa în arealul Țării Românești și în toată lumea ortodoxă
- fereastra arată Sf. Mân. Antim -ctitoria sa de suflet - testament  patrimonial și de slujire rămas/predat peste timp
-bedernița din veșmintele arhierești-semn al  oratoriei excepționale și om al cuvântului   dumnezeiesc  viu
- în mâini poartă ultimele cărți tipărite, mai cu seamă  Catavasierul(1716)
-tiparnița  amintește de multele ,,cuiburi de tipărituri” înființate de el inclusiv în țara natală, Iviria

Antimiana-Taina muceniciei în Hristos

Sfântul Antim Ivireanul

,,Ce vom admira mai intai in vasta personalitate a Ivireanului? talentul tipografului? finetea gravorului? capacitatea poliglotului? geniul oratorului? luciditatea gospodarului? smerenia calugarului? demnitatea ierarhului? miracolul strainului impamantenit? E aproape de neimaginat ca atatea daruri pot fi inmanunchiate intr-un singur om."(Înaltul Bartolomeu Anania)







,,...văz atâta prostie între preotii miei, atâta neînvațătură și atâta nedumireală, cât cunosc că nu puteți face vreun ajutoriu sau vreun folos ticăloasei turme. Și pentru acea multă prostie a voastră și neștiință la sfânta carte, m-am îndemnat, cuprins de frica dumnezeiască, a vă înștiinta cu această cărticea..." iar în biserici observa  situația dezastroasă cum  credincioșii stau ca ,,în grajduri, vorbesc și râd ca în  cârciume”, ,,își fac cu ochiul”, ori nu înțeleg nimic din taina dumnezeiască și  din slujbele în  limba slavonă sau greacă etc. Ca să prind în imagine această preocupare de schimbare luminată și grijă arhierească pentru preoți și popor, am pictat sfeșnicul brâncovenesc- ca simbol  luminător.


Blazonul brâncovean al Țării Românești

Blazonul Sf. Antim Ivireanul
De fapt, am vrut să subliniez prin aceste blazoane relația funcțională și unitară Stat-Biserică- care a dat moștenire cel mai frumos patrimoniu cultural, arhitectural,  spiritual etc.  urmașilor acestei țări 



Cruce(stil brâncovenesc)


Sfântul Antim Ivireanul și ocrotitorii  săi


Arcană peste timp la Sfânta Mănăstire Antim-Rugul Aprins
(Sf. Antim Ivireanul și Martirul Daniel de la Rarău)


Am folosit crucea- scară spre cer și pom al vieții în mijlocul raiului care leaga Biserica pământească de Biserica Cerească-Maica Domnului -,,  sfânta sfintelor din om, locul nostru de smarald”-,,grădintă încuiată”, ,,aprinsă floare a necovârșitei văpăi” (expresii luate din Acatistul Rugului Aprins al Maicii Domnului) 

Cei doi sfinți  sunt vlăstarele  precum în stihurile: ,,Doamne Iisuse Hristoase, Mirele inimii noastre cel blând!/ sunt și eu din neamul Preacuratei,/vlăstar înfiat de curând”.


ReplyReply All or Forward More 

















Superba sală ,,Europa Christiana”/Palatul Patriarhal



Cu d-na Magdalena Palada-Nicolau(Simeria) Premiul I -icoană pe sticlă































Lângă autoritatea caldă a Prea Fericitului Părinte Daniel








Cu Cristina Ionescu-Berechet(Bucuresti), Liviu Dumitrescu (Bucuresti)si Alin Pater(Arad)