vineri, 27 martie 2020

marți, 24 martie 2020



Lumi, potete piangere
Non riderete più
Il cor, che lieto fu
Nel duol si sente a frangere
Lumi, potete piangere











vineri, 20 martie 2020

foto: Cristina Nastase
Vânturi(2)



Saint John Perse



«O, voi pe care furtuna vă-mprospătează... Prospetime și garanție de prospețime...» Povestitorul urca pe metereze. și Vântul cu el. Ca un șaman sub brățările-i de fier:
Îmbrăcat pentru stropirea sângelui nou - haina grea, de un albastru de noapte, panglici de fai stacojiu, și mantia cu lungi pliuri, adusă în vârful degetelor.
El a mâncat din orezul morților; din giulgiul lor de bumbac și-a croit drept de folosință. Dar vorba îi este la cei vii; mâinile la fântânile viitorului.
si vorba-i ne este mai proaspătă ca apa noua. Prospețime și garanție de prospețime... «O, voi pe care furtuna vă-mprospătează..»
(și cine n-ar rupe, cu călcâiul n-ar rupe înlănțuirea cântului?) Să te grăbești, să te grăbești! Vorbă de muritor!
Povestitorul urca pe metereze în răcoarea ruinelor și molozului. Fata pictată pentru iubire ca la serbările vinului... «și aveți doar atât de puțin timp spre a vă naște-n această clipă!»
Odinioară, spiritul zeului se oglindea în ficații vulturului, despicați, ca-n lucrăturile de fier ale fierarului, și Tăria împresura din toate părțile zorii omului.
Prorocire prin măruntaie și suflare și prin zbaterea suflării! Prorocire prin apa cerului și ordalia fluviilor...
și astfel de rituri au fost prielnice. Le voi prelua. Mila zeului asupra poemului! Nu-i lipsească!
«Dăruit cu un vis prielnic» au fost cuvintele alese ca să exalte condiția înțeleptului. și poetul mai afla întărire-n poemul său,
Socotind un noroc această mantică a poemului, și tot ce un om aude-n apropierea serii;
Sau un om apropiindu-se de marile jertfelnice unde-i junghiat un cal negru. - «Vorbește ca stăpân, zice Ascultătorul.»

Traducere Aurel Rău

joi, 19 martie 2020

marți, 17 martie 2020

Maica Domnului, Maică  mijlocitoare și  rugătoare pentru liniștea  sufletelor pruncilor avortați
(icoane pe lemn 60x40 cm, tempera/ pictura C. Negreanu)





vineri, 13 martie 2020

Sugestie pentru măsurile contra epidemiei Coronavirus

Dacă Statul Român  pretinde că își protejează cetățenii, îl rog să asigure gratuit măștile de protecție și dezinfectanții!!!


De trei zile nu găsesc în magazine și în farmacii nici măști, nici dezinfectanți, nici alcool sanitar.
Peste tot te izbești de replica : nu avem!
Cum să te aperi, logistic vorbind, dacă nu ai aceste bazale instrumente de igienă asigurate?

Rugăciune specială pentru încetarea noii epidemii

Rugăciune specială pentru încetarea noii epidemii

Înainte de Otpustul Slujbei (Sfânta Liturghie sau Vecernie sau Pavecerniță), preotul rostește: Domnului să ne rugăm!
Credincioșii: Doamne, miluiește!
Preotul citește această rugăciune, pe solee, cu fața spre răsărit:
Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ești bogat în milă și, cu purtarea Ta de grijă cea înțeleaptă, ocârmuiești viața noastră, ascultă rugăciunea noastră, primește pocăința noastră pentru păcate, oprește noua boală molipsitoare (noua epidemie), precum ai încetat pedepsirea poporului Tău în vremea regelui David. Cel ce ești Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, dăruiește însănătoșire celor cuprinși de boală, ridicându-i grabnic din patul durerii, ca să Te slăvească pe Tine, Mântuitorul cel Milostiv, iar pe cei sănătoși îi ocrotește de orice boală. Binecuvintează, întărește și păzește, Doamne, cu harul Tău, pe toți cei care, cu iubire de oameni și jertfelnicie, îi îngrijesc pe cei bolnavi la casele lor sau în spitale. Îndepărtează toată boala și suferinţa din popor și ne învață să prețuim viața și sănătatea ca daruri ale Tale. Dăruiește-ne, Dumnezeule, pacea Ta şi umple inimile noastre de credință neclintită în ocrotirea Ta, de nădejde în ajutorul Tău și de dragoste față de Tine și de aproapele. Că al Tău este a ne milui și a ne mântui pe noi, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Credincioșii: Amin.
Urmează Otpustul Slujbei (Sfânta Liturghie sau Vecernie sau Pavecerniță).

joi, 12 martie 2020

Pagini de jurnal

Jurnal cu și despre Înaltul Bartolomeu Anania 1996, autoare Nicoleta Pălimaru, publicat în Revista Renașterea


10 iunie 1996
Am fost cu mama la IPS Bartolomeu. După ce am dezbătut problema falsului misticism, pornind de la articolul Părintelui Dumitru Stăniloae din Studii Teologice nr. 5-6, 1952, unde misticismul reprezenta „semnul ruşinos al unei stări religioase înapoiate sub raportul intelectual şi moral, mai bine zis tristul certificat al căderii de la însăşi starea de religiozitate, la aceea de magie”, iar IPS Bartolomeu accentua virtutea discernământului şi a trezviei, ritualul literar s-a desfăşurat în toată splendoarea lui. 
Am discutat despre relaţia poet-poezie-lector. Citisem bibliografia la teoria literaturii (curs predat de prof. Mircea Muthu) şi mi-am zis să mă delectez cu versurile părintelui Anania din poezia Echinox: „Poetul pleacă singur spre veşnica-i odihnă / Când cartea lui rămâne neodihnită-n veac”.
Îi vorbeam despre faptul că există puţine cărţi în spaţiul ortodox (mai multe sunt în cel catolic) care să analizeze poezia de inspiraţie religioasă, iar părintele Anania a făcut distincţie între poezia religioasă, de inspiraţie religioasă, şi cea mistică, al cărei vârf îl reprezintă în literatura română lirica lui Daniel Turcea. Apoi, m-a plimbat prin poezia română (M. Eminescu, T. Arghezi, L. Blaga, A. E. Baconsky) şi universală (poezia franceză şi americană) şi am avut sentimentul că asist la cel mai bun curs de teoria literaturii! Au fost aduşi în discuţie R. Barthes, Paul Valéry, care spunea că „versurile mele au sensul care li se dă în momentul lecturii”. 
Surpriza a constituit-o bogăţia poetică a Vechiului Testament, pe care îl diortoseşte părintele, în calitate de poet şi teolog. 
La plecare spunea că şi-a dorit toată viaţa să facă literatură, dar acum nu mai scrie şi nu mai are timp să citească toate cărţile primite, ci doar le răsfoieşte. Citeşte doar ceea ce-l interesează şi presa (teologică, culturală şi laică).
Revista „România literară” e aproape tot timpul pe birou. Mi-a dat bani să-i cumpăr nişte cărţi de istorie.

15 iunie 1996
Am fost la IPS Bartolomeu să-i duc cărţile cumpărate. Era pe bancă, picior peste picior, cu gândurile şi privirile departe. Mi-am spus că meditează. Mi-a fost jenă să-i întrerup dialogul interior. Simţeam că mă odihnesc şi eu în această tăcere. Mi-am amintit o remarcă a lui Constantin Noica: „Desculţii sunt dintre cei care fac cultură mare. Ceilalţi, bine-mbrăcaţii o pun doar în ordine”. Am transpus-o în plan duhovnicesc. IPS Bartolomeu amprentează profund locul încredinţat de Dumnezeu.
Când s-a ridicat de pe bancă, i-am dat cărţile într-o sacoşă de Humanitas şi restul, iar el m-a binecuvântat. Brusc l-am întrebat dacă s-a îndoit vreodată de Dumnezeu şi mi-a răspuns la fel de neaşteptat: „De Dumnezeu nu, de mine, da”.

*
Am meditat la cuvintele părintelui Anania din prefaţa la Patericul editat de Alba-Iulia din 1994: „Călugăria se învaţă. Şi nu odată pentru totdeauna, ci în continuu, fără încetare, până la moarte, cu trudă şi disperare, asemenea vieţii”. Ce mărturisire grea! Seamănă cu îndemnul primit de Sfântul Siluan Athonitul „Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui!”
*
Am fost la IPS Bartolomeu pentru binecuvântare. Va pleca la mănăstirea Rohia să lucreze la atelierul biblic. Mici discuţii despre anul universitar încheiat, despre lecturile de vacanţă şi, bineînţeles despre viaţa duhovnicească. Mi-a dat îndemnurile: „Orice faci, oriunde te mişti, ţinta ta să fie Hristos!”  şi „Fii optimistă!”.

15 iulie 1996
Sunt la mănăstirea Văratec pentru câteva zile. 
Am urcat la palat şi am fost surprinsă să văd că apartamentul părintelui Anania unde a început lucrul la Sfânta Scriptură a fost transformat în camere pentru oaspeţi. A rămas doar icoana Sfintei Paraschiva, ca martoră a gândurilor de taină ale părintelui şi a muncii la Biblie.
Am făcut câteva fotografii, apoi m-am plimbat, iar în chilia maicii Xenia am citit (din O. Clement, Biblia din 1914 – am consultat câteva pasaje –, Patericul din 1930) şi Cornelia Pillat, Eterna întoarcere, unde vorbeşte despre mănăstirea Văratec şi despre părintele Anania.


22 iulie 1996
Printr-o întâmplare fericită (mă aflu cu bunicul meu în Constanţa) am ajuns la mănăstirea Techirghiol la părintele Arsenie Papacioc, duhovnicul părintelui Anania. Am simţit har şi bucurie în chilia părintelui, care mi-a dat şi un cuvânt de învăţătură: „Oriunde te afli să ştii că pacea e mai mare decât dreptatea”. L-am întrebat cu mare emoţie dacă are să-i transmită ceva Înaltului Bartolomeu. Am primit cu bucurie îndemnul pe care i-l adresa: „Să facă închinăciuni până la pământ! Eu fac pentru el metanii”. A fost cea mai înaltă axă a relaţiei duhovnic-ucenic.

9 august 1996
Părinţii l-au sunat pe părintele Anania, aflat la mănăstirea Rohia. Nu se simţea prea bine. Când am vorbit şi eu, i-am spus că am fost la mănăstirea Văratec, iar el mi-a povestit istoria iederei: „partea de jos e sălbatică, iar cea de sus e domestică. Aşa se întâmplă şi cu părţile omului: una e sălbatică, iar alta e domestică. Din când în când mai veneau caprele şi mâncau din partea de jos”. La părintele Anania  – am observat – totul trebuie interpretat în dublu registru: văzut şi nevăzut.

12 august 1996
M-a bucurat epistola primită de la Maria-Elena Ganciu şi ilustrata „dintr-o Germanie mult prea curată şi mult prea punctuală”, după cum mi-o descria. Este în căutarea unui dicţionar grec-german. Eu mi-am cumpărat unul grec-francez anul trecut din Paris (destul de scump, dar foarte elegant).
Când ne reîntâlnim la toamnă, ne aşternem pe greacă!

Adăugați o legendă