Studenții de la Specializarea Artă Sacră în dialog cu tradiția bizantină

    Expoziția „MOZAIKON. Școala de la Alba” reprezintă un demers artistic și pedagogic dedicat valorificării artei sacre contemporane, având ca punct de convergență practica mozaicului de inspirație bizantină. Evenimentul reunește lucrările studenților din cadrul secției de Artă Sacră a Facultății de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia, evidențiind rezultatele formării academice și dialogul constant dintre tradiție și creația actuală.

    Manifestarea este organizată de Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, prin Secția MUSEIKON, în parteneriat cu Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, Facultatea de Teologie Ortodoxă, Muzeikon și BASM, subliniind caracterul interdisciplinar și instituțional al proiectului. Expoziția este curatoriată de Lect. univ. dr. Cătălin Băluț și prezentată de Lect. univ. dr. Simona-Teodora Roșca-Neacșu, cadre universitare implicate activ în dezvoltarea și promovarea artei sacre în mediul academic românesc.

    Vernisajul are loc la data de 30 ianuarie 2026, ora 16:00, la sediul MUSEIKON – Strada Unirii nr. 3, Alba Iulia, într-un spațiu muzeal consacrat cercetării și expunerii artei religioase și patrimoniului cultural eclezial. Prin această expoziție, publicul este invitat să exploreze dimensiunea teologică, estetică și simbolică a mozaicului, ca limbaj vizual cu rădăcini adânci în tradiția creștină, dar cu valențe expresive actuale.

  Preluare prezentare  eveniment Muzeikon de la: https://www.facebook.com/share/p/1CuuCjDEwD/?mibextid=wwXIfr

 

Studiu RODIE, Autor: Corina Maria Negreanu,

Tehnica de lucru: plantare indirectă

Dimensiuni: 23x23 cm

Punerea în Mormânt/Vinerea, Mare, 

Autor: Corina Maria Negreanu,

Tehnica de lucru: plantare indirectă

Dimensiuni: 50x70cm

Vas antic, Autor: Corina Maria Negreanu,

Tehnica de lucru: plantare indirectă

Dimensiuni: 23x23 cm

Oameni mari, care ne-au fost.

 

 

Am aflat de curând că domnul Răzvan Ionescu s-a grăbit să treacă Styxul. Dumnezeu să îl ierte și să îl odihnească în pace!

Obiecte pierdute

Flori pe geam, în noi ninsori
Soartă a în-zadarului
Din ceşcuţe bem licori
De la curtea ţarului


Fruntea-i o povară grea
Şi sfârşitul la-nceput
Aerul din preajma ta
Mă conjugă la trecut


Cristalinul tău împarte
Visele de la vopsit
Le-am pătat în somn cu moarte
Un albastru bănuit


Cel ce nu e, e din nou
Printre pleoape în culori
Tâmpla ta îmi e ecou
Visele îmi sunt din flori


Orele vor fi imagini
Ce se zbat în ochiul-şbilţ
Albul de pe străzi şi pagini
Ne va adormi în jilţ


Tu albastru, eu devreme
Stăm la porţiile tăcerii
Sufletu-mi devine Mozart
Paşii tăi devin Salieri


Şi mi-e frig şi îmi e toamnă
Buza ta, un palid nimb
Îmi şopteşte că o doamnă
M-a pierdut pe lângă timp




O CATIFEA PESTE BUZE

Literele soarelui ţi-au desenat pe frunte
un anotimp tânăr şi necunoscut
Iubeşti
şi mâinile tale încearcă
să deseneze cuvinte descoperind
arheologii blânde.
Arheologia sărutului,
arheologia degetelor care se ating
pentru întâia oară,
arheologia privirilor de dincolo
de pupilă şi iris,
şi-atâtea alte miracole seducătoare
la care toată fiinţa ta
consimte tandru
devenind mare şi-apoi val
umezindu-mi pleoapa
de fiecare dată când adorm
în largul ei.

Şi-atunci îmi aştern
o catifea peste buze
şi-ncep să-ţi citesc
duioase poveşti mitologice
până când semafoarele din larg
au să-mi dea
cale liberă.





SEPTEMBRIE


E timpul să plec
e timpul s-ascund
o iubire frumoasă
sfârşită rotund

e timpul s-ascund
e timpul să plec
locul meu e secund
rolul doar de valet

septembrie gri
septembrie brun
septembrie scri
septembrie spun

septembrie oh
septembrie vai
o vară ucisă
în copite de cai

balconul închis
cearceaful schimbat
pasul prelins
spre fotoliul uitat

în care nu sunt
în care nu vii
în care odată
stăteau doi copii

aşteptând ursitori
ascultând de părinţi
căutând prin ninsori
cu ochi mari şi cuminţi

septembrie gri
septembrie brun
septembrie scri
septembrie spun

septembrie oh
septembrie vai
ochii tăi plânşi
în copite de cai

septembrie scriu
septembrie spui
nu vreau să mai pleci
vreau doar să rămâi

aşteaptă să plec
să pot să te-ascund
într-o casă frumoasă
cu geamul rotund

cu balconul deschis
cu cearceaful schimbat
c-un ibric de cafea
în fotoliul uitat

în care vom sta
bătrâni şi cuminţi
adormind prin ninsori
şi visând pe părinţi

septembrie oh
septembrie vai
părul tău nins
în copite de cai

septembrie scriu
septembrie spui
sorbind din cafeaua
cu gust amărui.

Reiau In memoriam Exerciții de dor cu Răzvan Ionescu

 

La mulți ani!

 

       În această perioadă de după praznicul Sfântului Arsenie de la Prislop, vă punem la dispoziție documentarul *„Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop – Mărturii ale ucenicilor”,* realizat de ASCOR Cluj-Napoca, în duhul bucuriei și al recunoștinței pentru proclamarea canonizării sale de către Biserică, din dorința de a păstra vie mărturia celor care l-au cunoscut și de a-l cunoaște mai adânc pe Sfântul Arsenie. Filmul este disponibil online, cu subtitrare în limba engleză, urmând ca în timp să fie adăugate și alte limbi.

 

 

Ultima serată dedicată femeilor creștine în acest an (2025): „Înțelepciunea și-a zidit casa” (Pilde 9, 1)

La final de an, într-un timp al reculegerii și al pregătirii inimii pentru Nașterea Domnului, avem bucuria de a ne aduna într-o serată specială, destinată sufletului feminin care caută frumusețea, înțelepciunea și lumina slujirii.

Această întâlnire este o sărbătoare a feminității creștine, a vocației de a zidi, de a ocroti, de a lumina discret și profund. Ne-am adunat sub cuvântul inspirat al Preasfințitului Benedict Vesa, Episcopul Sălajului, a cărui prezență în mijlocul nostru este dar și binecuvântare.

 „Nașterea din fecioară [...] pune în lumină deosebită responsabilitatea unei anume vocații creștine. Ne arată că, anume, creștinismul nu omagiază simplu fecioria (asceza) în sine, ci fecioria care naște, care rodește. Creștinismul supravenerează pe Fecioara-Mamă, Fecioara care întrupează pe Fiullui Dumnezeu. Bucură-te mireasă, pururea fecioară, cântă Biserica. Atunci, fecioria nu este un ideal în sine, ci disponibilitate și instrument perfect, ofrandă curată, sub acțiunea harului, în slujirea lui Dumnezeu și slujirea valorilor: binele, adevărul, frumusețea, unitatea vieții. Orice jertfă nu se justisfică decât dacă este rodnică. O feciorie, sau asceză, care se transformă în obiect de autoadorare, într-un fel de egocentrism sacralizat, descoperă o tragică stare lipsită de har și ajunge, în cele din urmă, după Sfânta Scriptură, la «nebunie». Pe cele cinci fecioare fără untdelemn, cu candelele stinse, lipsite de harul luminii și al iubirii, Dumnezeu nu le primește la nunta Mirelui. Ele rămân afară, în solipsism. Ușa harului, ușa unei autentice realizări ipostatice, le rămâne închisă” Pr. Constantin  Galeriu

Icoană  pe lemn  2021

 

 ”Căci slava lui Dumnezeu nu este asemenea slavei concepute de omul păcătos; slava lui Dumnezeu se regăsește în smerenie și umilință, în iubire compătimitoare. Slava lui Dumnezeu nu se află în puterea armatelor sau a unei cuceriri răzbunătoare, a unui rege arogant ce domnește de pe tronul său; nu se află în palatele bogate și pâine de huzur, nici în veșminte ori haine scumpe. Slava lui Dumnezeu Se arată în iubirea Sa smerită, iertătoare și compătimitoare. Niciunde altundeva nu o găsim manifestată mai limpede ca pe Cruce.”

 

Arhimandrit Lazăr Puhalo  

Să ne regăsim pe noi înșine -PS Samuel

 

 

Un interviu tare simpatic cu Daniel Codrescu-șeful lucrărilor în mozaic de la Catedrala Națională 

 

Troparul Sf. Arsenie de la Prislop

Cu timpul, pictura  devine un viciu de care nu mai poți sa scapi.” Sorin Ilfoveanu