O nouă carte Roua Cuvântului peste pustiul lăuntric
Cuvânt-înainte
...un cuvânt înainte de a începe să citiți sau să vă uitați în grabă peste aceste cuvinte alese de cei ce m-au ascultat în timpul celor 20 de ani de slujire la Biserica Studenților din Cluj-Napoca. Ce rost are acest Cuvânt-înainte?
Principalul rost este să vă spun că m-aș bucura mult să știu că măcar o parte dintre cei ce vor citi aceste pagini se vor folosi duhovnicește.
De asemenea, trebuie să vă spun că aceste cuvinte nu au fost gândite să fie de sine stătătoare, ci ele sunt desprinse din cuvântări, predici și cateheze. Probabil că, auzite sau citite în contextul lor, ar putea fi înțelese mai bine, dar și așa, luate separat, îndrăznesc să cred că vor aduce un oarecare folos sufletesc și de înțelegere duhovnicească, pentru că nu eu le-am ales; eu doar le-am rostit. Sunt alese de o cuminte fiica duhovnicească ‒ Silvia-Lucia Scurtu ‒, mutată de cel puțin 10 ani din Cluj. Ea le-a ascultat pe mai toate prin intermediul Radioului A.S.C.O.R. Cluj sau înregistrate și a ales cuvintele pe care ea le-a socotit ca fiind cele mai folositoare și relevante. Dacă pe ea au folosit-o, îndrăznesc să cred că și alții vor avea folos.
Eu nu am intervenit cu nimic ‒ nici nu am introdus, nici nu am eliminat ceva din textele alese. Nu am modificat nici măcar cu o virgulă ceea ce s-a ales. Nu am vrut să înfrumusețez sau să clarific cu ceva textul. Nu fac aceste modificări (deși, citindu-le, am pornirea să le modific), pentru că aceste cuvinte pe care le spunem noi, preoții-slujitori (nevrednici) ai lui Dumnezeu, nu ar trebui să ne exprime pe noi înșine și nici concepția noastră despre lume, viață sau Dumnezeu, ci ar trebui ca ele să fie spațiul în care Dumnezeu vorbește omului care ascultă.
Modul în care Dumnezeu Se ascunde în spatele cuvintelor noastre, de multe ori gângave și lipsite de logică sau stilistică elementară, rămâne o taină și o smerenie a Lui. Se petrece o altfel de întrupare a Sa: în ieslea, în grajdul minții, al inimii și al cuvântului meu, Se poate întrupa tainic, smerit, discret Marele Dumnezeu. E o smerenie atât de mare, în fața căreia mă plec, iar înțelegerea mea tace.
Cu cât cuvântătorul, preotul, are o părere mai bună despre sine și o siguranță în ceea ce vrea să spună despre Credință și Dumnezeu, cu atât mai greu Se poate întrupa tainic Iisus ‒ Cuvântul Tatălui ‒ în propovăduirea sa. Aceasta se întâmplă chiar și atunci când cel ce propovăduiește construiește Palate de Cleștar, din punctul de vedere al adevărului dogmatic, Palate de Aur și Argint, ca încărcătură de cultură sau ca dibăcie oratorică și stilistică.
Cu cât cuvântătorul, preotul, are ascultare smerită de învățătura Bisericii și nu se vede separat haric, cultural și profesional de marea masă a credincioșilor, cu cât îl doare necunoașterea și neînțelegerea sa și a credincioșilor săi față de adevărurile evanghelice, cu atât mai repede și mai ușor Se poate întrupa, în cuvântul său (de fapt, în spatele cuvântului său), Cuvântul lui Dumnezeu ‒ Iisus Hristos.
De cele mai multe ori ‒ când simt pe cerul gurii mele sufletești cenușa lumii și a cuvântului lui Dumnezeu, pe care eu l-am transformat în tăciuni stinși ‒, mă văd mult mai aproape de prima categorie de cuvântători. Îndrăznesc să cred că au fost, totuși, și momente când m-am asemănat cu cea de-a doua categorie de cuvântători. Poate că tocmai acele momente au fost detectate de către cei care au strâns, în acest volum, texte din 2006 până în 2021. Nădăjduiesc să fie așa.
Dacă L-am lăsat câteodată, cât de puțin, pe Cuvântul lui Dumnezeu să ajungă smerit și rănit (de propriile mele păreri și iluzii de înțelepciune) până la voi, mă bucur și vă rog să vă rugați pentru mine. Să vă rugați să nu mai rănesc, să nu mai batjocoresc, cu părerile și mândria mea, Cuvântul lui Dumnezeu ce încearcă să ajungă prin mine la voi. Atât de mult ne iubește, încât îngăduie să fie așa!
Le mulțumesc mult celor ce s-au ostenit, fără nicio plată, la această carte: Silvia-Lucia Scurtu (tehnoredactare), Anca-Lorena Sacalîș, Anca-Ionela Mureșan, Roxana-Elena Sălăjan (lectură și corectură), Roxana-Elena și Radu Sălăjan (concepție grafică).
Îi mulțumesc soției mele ‒ Maria-Corina Negreanu ‒, pentru frumoasele ilustrații de pe copertă și din interior.
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Pr. Ciprian Negreanu
