Blogul Corinei Maria Negreanu
sâmbătă, 21 noiembrie 2026
La pas prin arta mozaicului antic, antichității târzie
La Gaziantep, în sud-estul
Turciei, nu departe de granița cu Siria, se află, pe locul unei foste
fabrici de tutun Tekel, Muzeul Mozaicurilor Zeugma.¹ Încă de la intrare ne
întâmpină pe peluză o copie mare a chipului care a devenit emblema muzeului, Țiganca
(Çingene Kızı).
Odată intrați, lumina devine controlată pentru a pune în valoare și pentru a proteja exponatele. Ne plimbăm pe
pasarele, uneori pe sticlă, și privim de sus încăperi întregi refăcute: sălile
de banchet, curțile cu bazine, coloanele, fântânile. Vechea lume. Pe pereți se văd fragmente
de pictură murală din aceleași case. De pe mai multe niveluri se zărește
bronzul zeului Marte.² La capătul traseului, într-o sală întunecată și labirintică, ne
așteaptă originalul Țigăncii: un chip de mozaic cu ochi mari, care pare
să ne urmărească din orice colț.³
Tot ce vedem aici vine din Zeugma, un oraș antic de pe malul Eufratului, la est de Gaziantep. Astăzi, o mare parte din el se află sub apele unui lac de baraj. Zeugma a apărut în jurul anului 300 î.Hr. ca pereche de orașe, Seleukeia și Apamea, întemeiate de Seleucos I pe cele două maluri ale unui vad al Eufratului.⁴ În epoca romană, familiile bogate își decorau casele de pe terasele malului vestic cu pavimente de mozaic, picturi și fântâni. La sfârșitul anilor 1990, barajul de la Birecik urma să inunde o parte a sitului. Săpăturile de salvare au scos atunci la lumină sute de metri pătrați de mozaic.
În 2000, muzeul din Gaziantep expunea deja 13 mozaicuri din
Zeugma și nu mai avea loc pentru altele.⁵ Muzeul nou s-a deschis la 9
septembrie 2011. Blocul A este dedicat descoperirilor din Zeugma. Blocul B
găzduiește mozaicurile din bisericile paleocreștine ale regiunii.¹
Cât de mare este? La deschidere a fost considerat cel mai mare muzeu de mozaicuri din lume, depășind Muzeul Bardo din Tunis. Din 2014, titlul este revendicat de Muzeul de Arheologie din Hatay, cu 3.500 m² de mozaicuri.⁶ Pentru Zeugma se comunicau în 2024 circa 3.200 m² de mozaicuri romane, pe o suprafață de expunere de aproximativ 7.000 m².⁷ Este deci unul dintre cele mai mari muzee de mozaic din lume. Importanța lui nu ține însă doar de dimensiuni. Aproape toate pavimentele vin din același oraș și din case cercetate arheologic, așa că putem ști în ce încăpere se afla fiecare.
Piesele cele mai cunoscute sunt scenele figurative din
sălile de banchet ale vilelor. Femeile la micul dejun (Synaristosai)
ilustrează o comedie pierdută a lui Menandru. În Nașterea Afroditei,
zeița este purtată de tritoni într-o scoică. Oceanos și Tethys sunt
înconjurați de pești și de Eroți călărind delfini, iar Triumful lui Poseidon
îl arată pe zeu într-un car tras de hipocampi.⁸ Alături apar Muzele, Dionysos
și alaiul lui, eroi precum Ahile, personificări și scene din romanele vremii.
Valoarea colecției stă în trei lucruri. Mai întâi, în calitatea execuției: cunoaștem chiar numele unor meșteri, precum Zosimos din Samosata.⁹ Apoi, în contextul păstrat: mozaicurile pot fi citite împreună cu picturile, coloanele și fântânile acelorași case. În sfârșit, în istoria lor recentă. Unele fragmente au fost furate și abia apoi recuperate: în 2018 au revenit din Statele Unite douăsprezece fragmente legate de pavimentul Țigăncii.¹⁰ Fragmente din mozaicul Metiochos și Parthenope au fost și ele identificate și restituite.¹¹
Un mozaic roman este ultimul strat al unei podele. Vitruviu
descrie ce se afla dedesubt: un pat de pietre mari (statumen), un strat
de piatră spartă și var bătut cu maiul (rudus) și un mortar fin din
cărămidă pisată și var (nucleus).¹² Deasupra, meșterul așeza teserele,
mici cuburi de piatră, marmură, ceramică sau sticlă, într-un mortar proaspăt,
lucrând pe porțiuni mici.
La Zeugma se văd două feluri de lucru pe aceeași podea.
Pentru câmp și chenare se folosea opus tessellatum, cu tesere alăturate
de mărime obișnuită. Pentru chipuri și detalii se folosea opus vermiculatum,
cu tesere mai mici de 5 mm, de forme variate, așezate după conturul
desenului.¹³ Într-un paviment din Casa Taurului, teserele au 10–12 mm în câmpul
exterior și 3–6 mm în figuri, unde apare și sticlă albastră și verde. La
chipurile Nereidelor se ajunge la aproximativ 220–230 de tesere pe decimetru
pătrat.¹⁴
Cum ajunge o podea într-un muzeu? Restauratorii lipeau mai
întâi pânză pe fața mozaicului, ca să țină teserele împreună. Apoi îl tăiau în
bucăți, îl ridicau și îl duceau în laborator. Acolo curățau reversul și fixau
fragmentele pe panouri ușoare din aluminiu alveolar, cu mortar de var.
Îmbinările urmau liniile desenului antic. Golurile mici erau completate cu
tesere originale, iar lipsurile vechi cu mortar.¹⁵ Straturile de fundație au
rămas în sit. Ce vedem în muzeu este doar suprafața de tesere, pe un suport
modern.
Cei mai mulți metri pătrați din muzeu nu sunt scene, ci geometrie. La Zeugma, ornamentul cel mai frecvent este grila diagonală: șiruri de tesere care se întâlnesc oblic și formează compartimente.¹⁶ Pentru a le numi corect, am folosit dicționarul portughez al motivelor geometrice, tradus după repertoriul francez Le décor géométrique de la mosaïque romaine.¹⁷
Geometria încadrează chipul în passepartout-uri imense. Pe același paviment, chenarul geometric e lucrat cu tesere mari, în culori puține, iar chipul din centru cu tesere mărunte și multe nuanțe. Ochiul e condus de la margine spre centru, de la repetiție spre unicitate. Ca iconar, recunosc aici logica chenarului de icoană: marginea nu concurează imaginea, ci o pregătește. Geometria marca și folosirea încăperii. În sala Synaristosai, o grilă galben-albă acoperea zona unde stăteau paturile de banchet, iar scena era așezată să fie văzută de oaspeți.¹⁶
Animalele stau între geometrie și figură. Ele ocupă
de obicei zona de trecere. Chenarul gros din jurul Synaristosai arată
Eroți luptând cu lei și pantere. Rama Nașterii Afroditei are animale și
scene de vânătoare, iar în jurul lui Oceanos înoată pești și delfini.⁸ În alte
pavimente, păsări și animale stau singure în compartimentele unei rețele
geometrice. Astfel, podeaua are trei trepte: ornamentul pur pe
margine, natura vie în frize și compartimente, chipul uman sau divin în centru.
Ce semnificație au? Putem demonstra mai ales ce fac
motivele: încadrează, repetă, separă, conduc privirea. Unele forme sunt foarte
vechi: meandre și romburi apar deja în pavimentele de pietricele de la Gordion,
din secolul al VIII-lea î.Hr. Totuși, drumul lor până la mozaicul roman rămâne
nesigur.¹⁸ Nodul lui Solomon este citit ca semn protector, apotropaic, împotriva „ochiului
rău”, în pavimentele târzii și paleocreștine.¹⁹ Pentru casele romane de la
Zeugma, o asemenea lectură rămâne o ipoteză care trebuie susținută de context.
Chipurile au și ele o lecție de metodă. Nereidele din Casa
Fântânii au contur apăsat, umbră puțină și privire frontală și par lucrate
târziu. Stratigrafia le datează însă în anii 230–240 d.Hr.²⁰ Stilul singur
poate înșela.
Țiganca și Alexandru cel Mare : același chip?
Numele de Țiganca nu este antic. Arheologii i l-au
dat în glumă, în timpul săpăturilor, din cauza părului răvășit, a pomeților
ieșiți, a feței rotunde și a cerceilor.²¹ Nimeni nu știe sigur pe cine
reprezintă. Textul oficial al muzeului notează că unii cercetători văd în ea o
menadă din alaiul lui Dionysos, din cauza frunzelor de viță de lângă cap. Alții
cred că este un portret al lui Alexandru cel Mare.³ S-a propus și Gaia, zeița
pământului.²²
Comparația cu Alexandru trimite la cel mai celebru chip al
lui în mozaic: Mozaicul lui Alexandru din Casa Faunului de la Pompei.
Descoperit în 1831, se află astăzi la Muzeul Național de Arheologie din Napoli
și este datat în jurul anului 120 î.Hr.²³ Înfățișează lupta lui Alexandru cu
regele persan Darius. Probabil copiază o pictură grecească pierdută, atribuită
lui Philoxenos din Eretria sau lui Apelles. Este lucrat în opus vermiculatum,
cu tesere de circa 2 mm.²⁴

Țiganca (Çingene Kızı), Vila Menadei, Zeugma,
secolele II–III d.Hr. Muzeul Mozaicurilor Zeugma, Gaziantep.

Alexandru cel Mare, detaliu din Mozaicul lui
Alexandru, Casa Faunului, Pompei, cca 120 î.Hr. Muzeul Național de Arheologie,
Napoli.
Asemănările se văd ușor: părul răvășit, ochii
mari, privirea intensă întoarsă într-o parte. Ambele chipuri sunt lucrate ca o
pictură în piatră. Textul muzeului subliniază că Țiganca folosește
privirea „în trei sferturi”, un procedeu al picturii elenistice.²¹ Asemănarea
poate veni, așadar, din aceeași tradiție a picturii grecești, nu neapărat din
același model.
Diferențele cântăresc însă mai greu. Între cele două mozaicuri sunt aproape trei sute de ani: Țiganca vine dintr-o casă din secolele II–III d.Hr.²¹ Chipul de la Napoli este identificat sigur prin scenă: bătălia, calul, Darius. Chipul de la Zeugma nu are inscripție, poartă cercei și frunze de viță. Provine din Vila Menadei, unde încăperea vecină îi înfățișa pe Akratos și Euphrosyne, din aceeași lume dionisiacă.³ De aceea, lectura ca menadă rămâne cea mai bine susținută. „Alexandru” este o ipoteză frumoasă, care deocamdată nu poate fi dovedită.
Ieșind din muzeu, rămâi cu chipul Țigăncii, dar și cu
ritmul miilor de metri pătrați de geometrie. Pe aceste podele, meșterii antici
au construit o ierarhie a privirii: ornamentul pe margine, natura vie în jur,
chipul în centru. Un mozaic nu se citește doar din scena principală. Trebuie
citit împreună cu chenarul, cu încăperea din care provine și cu privitorul
pentru care a fost făcut. Corina N.
Fotografiile 1–11 sunt făcute de mine în Muzeul Mozaicurilor
Zeugma, în octombrie–noiembrie 2026.
Note:
2. Direcția pentru Cultură și Turism Gaziantep, „Zeugma Mosaic Museum”, pagina oficială.
3. Direcția Generală a Patrimoniului Cultural și a Muzeelor, „Gypsy Girl Mosaic”, Google Arts & Culture.
4. K. Görkay, „Zeugma / Seleukeia”, în A. Engin, K. Görkay (eds.), Archaeology of Gaziantep, Istanbul, 2022, p. 327.
5. M. Wilson, „Zeugma: Armageddon on the Euphrates?”, NEAS Bulletin, 45, 2000, p. 31.
6. Hürriyet Daily News, 20 ianuarie 2015, articolul; broșura Muzeului de Arheologie din Hatay; pentru comparația cu Muzeul Bardo, fișa muzeului.
7. Hürriyet Daily News, 4 decembrie 2024, articolul.
8. Direcția Generală a Patrimoniului Cultural și a Muzeelor, Google Arts & Culture.
9. M. Önal, „The Mosaic Artists of Zeugma who are Defined and Their Styles”, Proceedings of the XIth AIMC Congress, Gaziantep, 2008, pp. 35–50.
10. Ministerul Culturii și Turismului din Türkiye, „Zeugma Mosaic Museum”, rubrica „Gypsy Girl”, pagina oficială.
11. Wilson, „Zeugma”, p. 30.
12. Vitruviu, De architectura, VII.1.3.
13. C. Viegas, F. Abraços, M. Macedo, Dicionário de motivos geométricos no mosaico romano, Liga dos Amigos de Conimbriga, Conimbriga, 1993, pp. 79–80.
14. K. M. D. Dunbabin, „Mosaics”, în W. Aylward (ed.), Excavations at Zeugma, vol. I, Los Altos, 2013, pp. 155, 158.
15. A. Cassio, R. Nardi, K. Schneider, „Zeugma Mosaics Restoration Project”, Proceedings of the VIIIth ICCM Conference, Thessaloniki, 2005, pp. 157–160, textul.
16. Dunbabin, „Mosaics”, pp. 149–150, 164.
17. Viegas, Abraços, Macedo, Dicionário, pp. 39, 46, 66, 71, 72, 88, 99, 102, 103.
Mănăstirea siriacă Mor Gabriel


miercuri, 18 noiembrie 2026
Cine a fost, cu adevărat, Cuviosul Gherontie de la Tismana și ce se ascundea în spatele comportamentului său neobișnuit, care i-a surprins pe atât de mulți dintre cei care l-au întâlnit?
Într-un interviu acordat Doxologia, părintele Ciprian Negreanu vorbește despre una dintre cele mai impresionante figuri duhovnicești ale vremurilor noastre, evocând întâlnirile personale cu Cuviosul Gherontie, rugăciunea sa neîncetată și dragostea profundă pe care o purta oamenilor.
Pornind de la mărturii și întâmplări mai puțin cunoscute, părintele Ciprian explică ce înseamnă nevoința nebuniei pentru Hristos, cum poate sfințenia să se ascundă sub aparențe greu de înțeles și de ce gesturile Cuviosului Gherontie continuă să își descopere înțelesul chiar și după trecerea sa la Domnul din ziua de 13 octombrie 2018.
🎥: https://youtu.be/R_lIUvhfmZ8?is=m_GaiqOgTqi2pFVW.
Vizionare cu folos!
luni, 16 noiembrie 2026
Postul
Când stomacul este gol, se trezeşte în tine ceva melodic şi proaspăt.
Noi suntem nişte lăute; când cutia de rezonanţă a lăutei
este umplută cu tot felul de obiecte, muzica dispare.
Când stomacul şi creierul sunt *ăţate prin focul
postului, în fiecare minut un cântec inedit se iveşte din flăcări;
Ceaţa se risipeşte, o energie nouă te împinge
să urci treptele din faţa ta.
Fii mai uşor! – şi cântă, precum instrumentele muzicale din trestie.
Fii mai uşor! – şi scrie secrete cu tocul de trestie.
Când eşti îmbuibat cu mâncare şi cu băuturi, Satan locuieşte
acolo unde ar trebui să se afle spiritul tău – şi o statuie urâtă din fier,
stă pe locul pietrei sfinte din Kaaba. Când posteşti,
bunele deprinderi se adună asemeni unor prieteni care vor să te ajute.
Postitul este tot una cu învăţăturile lui Solomon. Nu renunţa la el
pentru cine ştie ce iluzii, căci îţi vei pierde puterea;
dar chiar dacă îţi vei fi pierdut puterea şi întreaga voinţă, şi controlul,
postind, ele se vor întoarce la tine, ca nişte soldaţi răsărind
din pământ, cu panaşele în vânt.
Un ospăţ coboară în corturile voastre,
poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
duminică, 15 noiembrie 2026
Conferinței Naționale „Unitate dogmatică și specific național în pictura bisericească, Edi'ia a XIII-a
În zilele de 12 și 13 noiembrie 2026 Comisia de Pictură Bisericească a Patriarhiei Române a organizat a XIII-a ediție a Conferinței Naționale „Unitate dogmatică și specific național în pictura bisericească”, la Palatul Patriarhiei, eveniment la care am avut onoarea să particip cu o comunicare intitulată ,,Iconografia modulară a Proscomidiarului”.
TEMA EDIȚIEI a fost Arta bisericească: moștenire bizantină și expresie contemporană.
https://www.facebook.com/share/v/1JWe5LxYpC/
PROGRAM GENERAL:
https://www.facebook.com/share/p/1A2GdLGmRM/?mibextid=wwXIfr
https://www.facebook.com/share/v/1EZfYHyEjk/?mibextid=wwXIfr
.jpeg)
.jpeg)












.jpeg)
.jpeg)

.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)

.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)






.jpeg)
.jpeg)

.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)

.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)

.jpeg)
.jpeg)

.jpeg)

.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)

.jpeg)

.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)

.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)