Părintele profesor Ioan I. Ică jr. conferențiază la Alba Iulia despre „criza” lumii creștine contemporane

    Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia organizează joi, 29 octombrie 2026, de la ora 18:00, conferința intitulată „«Criza» lumii creștine contemporane: creștinism fără Hristos”, susținută de părintele profesor Ioan I. Ică jr.

    Evenimentul va avea loc în Aula „Sf. Pr. Mărt. Dumitru Stăniloae” a Facultății de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia. Conferința abordează provocările cu care se confruntă creștinismul în lumea de astăzi și asupra tendinței de a păstra forme, valori sau un limbaj creștin, golite însă de prezența și de centralitatea lui Hristos. Tema invită la o analiză lucidă a transformărilor culturale, spirituale și eclesiale ale societății contemporane, din perspectiva teologiei ortodoxe.

    Arhid. prof. Ioan I. Ică jr. este unul dintre cei mai cunoscuți teologi ortodocși români și coordonator al Editurii Deisis, unde a publicat numeroase lucrări de patristică, istorie a teologiei și gândire creștină contemporană. Este, de asemenea, autor, traducător și editor al unor ediții de referință pentru teologia românească.

                                                    Accesul publicului este liber.

ASTRA Sibiu- Octombrie

photo by Ilinca Nicola Negreanu 2026

 

„Iertarea” și întâlnirea cu memoria la Cinema Florin Piersic

 https://clujulcultural.ro/proiectia-filmului-iertarea-in-prezenta-regizorului-nicolae-margineanu/#google_vignette

    Mai sunt doar câteva ore până când Cinema Teatru Florin Piersic va găzdui proiecția filmului „Iertarea”, în prezența regizorului Nicolae Mărgineanu și a actorului Radu Botar. Atmosfera din jurul evenimentului are deja o vibrație aparte: nu e doar curiozitate, ci și un fel de liniște atentă, ca înaintea unei discuții importante.

    Filmul, inspirat din fapte reale, explorează tema vinovăției și a drumului dificil către împăcare. Știu că publicul va intra într-o poveste grea, dar necesară — iar faptul că regizorul va fi prezent pentru dialogul de după proiecție promite o seară în care cinemaul se transformă în spațiu de memorie și reflecție.

Scriu aceste rânduri înainte ca luminile să se stingă în sală. În câteva ore, vom vedea cum „Iertarea” își deschide drumul spre public.

    Toamna se lasă cu fotografii. Toamna se lasă fotografiată. Seara Sfintei Parascheva, 2026. 

    Un interval cromatic  de pași obosiți între două borne-galben citron de ginkgo-biloba si secera lunii, copleșit de  emoții adânci atunci cînd vederea ne întâlnește câte un pomișor cu ramuri atârnate până la pământ de greul roadelor ce le poartă. Parcă ne-ar ademeni cu vorba,  ca unii care abia așteaptă să povestească viața lor. Si ce imbatabili poeți tâlcuitori sunt copacii! Aerul tare și rece  de frunze aflate pe moarte și mere aduce aminte de vremuri trecute care nu se vor mai întoarce niciodată.  Îl tragem lacom  în piept, ca să-l agonisim cârt mai mult, pentru încă o amintire a unei zile ce a trecut și ea. Mă urmărește în minte, deși tot o alung,  poezia lui Borges:

 Remușcarea

Am comis cel mai grav dintre păcatele
Pe care le poate comite un om. 

N-am fost
fericit. 

Fie ca gheţarii uitării
Să mă târâie şi să mă piardă, necruţători
Părinţii m-au zămislit pentru jocul
Riscant şi frumos al vieţii
Pentru pământ, apă, aer, foc
I-am înşelat. N-am fost fericit. Împlinită nu le-a fost
Speranţa cea tinerească. Mi-am dăruit mintea
Îndărătniciei simetrice
A artei, care ţese fleacuri
Ei mi-au lăsat moştenire curajul. N-am fost curajos
Nu mă părăseşte. Stă întotdeauna lângă mine
Această umbră de a fi fost nefericit.

photo by Ilinca Nicola Negreanu

Epilog

Jorge Luis Borges

Când numărul de pași se împlinește

ce pe pământ să calci ți-a fost sortit,

atunci tu mori. Cu tine mor și eu,

eu, care-aminte îmi aduc de noaptea

nespusei despărțiri, acum mă-ntreb:

Ce s-a ales de-acei doi băiețandri,

care-n o mie nouă sute douăzeci,

plini de avânt, doreau să descifreze

pe largile trotuare ale nopții

din Sud ori din chitara din Paredes

ori în povești cu-ncăierări prin cârciumi,

în revărsat de zori, în asfințituri,

secretul marii urbe Buenos Aires?

Tu, frate-al meu în cultul lui Quevedo

și-n dragostea de ampli hexametri,

născocitor (cum toți eram pe-atunci)

al unui instrument străvechi: metafora,

Francisco Luis, din paginile cărții,

întoarce-te să-mparți cu mine seara

și să m-ajuți să-nchei acest poem.

traducere - Andrei Ionescu