marți, 24 decembrie 2019

Praznicul Nașterii Domnului 2019

Triptic al Nașterii  Domnului 40x60 cm
tempera, panou de lemn, Corina Negreanu 2019
Hristos Se Naște,  Slăviți-L!

Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
Praznic luminos cu pace!

marți, 17 decembrie 2019

17 decembrie



Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi lerui ler


luni, 16 decembrie 2019

Concert de colinde înainte de marele Praznic al Nașterii Domnului




Sâmbătă,  21 decembrie, ora 19, 
în sala Auditorium Maximum, 
va avea loc un concert  de colinde susținut  de corurile reunite ale Bisericii Studenților  din Cluj Napoca.
Hristos Se Naște, Primavara iernii noastre! 
Sunteți  așteptați  cu drag!
Intrarea e liberă. 


duminică, 15 decembrie 2019

Pagini de jurnal (1996)

Pagini de Jurnal cu Înaltul  Bartolomeu Anania apărute  în Revista Renașterea 
dr. NICOLETA PĂLIMARU

11 Februarie 1996
După vecernie, am fost la maica Galineea şi am primit amândouă de la IPS Bartolomeu binecuvântarearhierească pentru intrarea în Postul Mare. Este emoţionant ritualul binecuvântării şi al iertării, de o intimitate covârşitoare: o metanie şi reciproca iertare. Părintele spunea că pentru el postul e abţinerea, în primul rând, de la fapte rele. Au fost mici discuţii duhovniceşti.

10 martie 1996
Am fost la maica Galineea. Pe terasă se plimba ritmat, ca într-un tablou al lui Van Gogh, IPS Bartolomeu. Mi-a vorbit despre antologia de versuri care e pe cale să apară la editura Dacia, cu un studiu al profesorului Liviu Petrescu despre poezia religioasă. „Toate poeziile au pentru mine o semnificaţie aparte. Le cunosc sentimentul cu care le-am scris, de cele-am scris, la cine m-am gândit când le-am scris”, a spus părintele. „Am şi eu setimentalismele mele.Ţin la lucruri”, a mai spus IPS Bartolomeu, referindu-se la o vază oferită de trupa de actori din Turda. Apoi a continuat: „Poezia Facere are o mare importanţă pentru mine. A fost scrisă în închisoare. Patru ani a stat în memorie. Din 1960 până în 1964. Eram în celulă cu doctorul Pânzaru, căruia i-am spus-o.Eram duşi de la Jilava la Piteşti. Am stat zece zile în lanţuri. Cosmogonia este o poezie creştină. A lui Eminescu nu e creştină, nici a lui Voiculescu. În momentul discuţiei voiam să-mi notez aceste mărturii directe, aceste nuanţe de sociologie literară, pentru a nu omite nimic. La întrebarea mea dacă acum mai scrie versuri, părintele mi-a răspuns: „Acum nu. Toată cariera mea literară a fost o pregătire pentru munca la Biblie”.La plecare, a accentuat: „O carte pe care nu o citeşti la timp, nu o mai citeşti niciodată ”.

17 martie 1996
Aseară am citit câteva pagini din Noul Testament tălmăcit de IPS Bartolomeu şi am meditat la câteva versete: Matei 26, 40: „Şi a venit la ucenici şi i-a găsit dormind şi i-a zis lui Petru: «Aşa un ceas n-aţi fost înstare să privegheaţi împreună cu Mine!» Matei 9, 15: „Şi Iisus le-a zis: «Pot oare nuntaşii să se întristeze câtă vreme mirele este cu ei?»”

18 martie 1996
La ora 18 m-am dus la IPS Bartolomeu cu un buchet de frezie, de ziua lui. M-a întâmpinat cu delicateţe: „Vreau ca la mine oamenii să vină cu inima, nu cu flori”. Îşi extrăgea din diferite reviste şi ziare articole, pe care şi le ordona apoi în dosare.În timp ce-şi plimba mâinile pe paginile revistelor cu un instrument special, l-am privit îndelung: 75 de ani! Mi-a spus că s-a dus la Vâlcea să-şi întâlnească părinţii, şi în acel moment a simţit că moartea nu există, că este cu ei în comuniune. Mi-a arătat coşul cu flori pe care l-a primit de la preşedintele Ion Iliescu. M-a întrebat ce fac eu şi i-am răspuns că merg la cursuri, la Teologie şi la Litere, citesc şi fişez. Mi-a mai spus că s-a cuminecat azi în altar şi a subliniat semnificaţia cuvântului „euharistie”, a mulţumi. Să-i mulţumim lui Hristos. Era atât de intimă mărturia lui, ca şi cum mi-ar fi împărtăşit ceva din trăirea în lumina lui Hristos. M-a binecuvântat şi am plecat gândindu-mă la cuvintele şi stările împărtăşite.


O sete de lumină

Foto credit: Ilinca Negreanu/ decembrie
 2019































,,Păstra lumea în El ca pe o lacrimă  sovăitoare 
Ca pe un trup și ca pe un sânge 
 Ca pe o pâine și ca pe un vin."

Daniel Turcea/ Rugăciune 

miercuri, 4 decembrie 2019

Revista Arthos nr. 31/decembrie 2019

În  curând  ultimul număr  al Revistei Bisericii Studenților din Cluj Napoca ,,Arthos" nr 31/decembrie 2019, cu aproximativ 130 pagini. Dosarul tematic este  Răul și binele de la gând la faptă.
Redau mai jos editorialul și un interviu cu domnul arhitect Adrian Păun https://www.case-frumoase.ro/ .








































sâmbătă, 23 noiembrie 2019

Despre frumusețea slujbelor bisericești (așa cum ar fi bine să fie) în sufletele tinerilor de azi



O seară  duhovnicească  deosebită și  frumoasă cu pr. prof. dr. și decan al Facultății  de Teologie  Ortodoxă  din Cluj  Napoca Vasile Stanciu

sâmbătă, 9 noiembrie 2019

Cum să-l iubesc pe cel de lângă mine?


Luni, 11 noiembrie/Timișoara 
Ora 18
Temă  propusă  de A.S.C.O.R. Timișoara 
invitat
pr. CIPRIAN NEGREANU





joi, 31 octombrie 2019

Despre realitatea icoanelor făcătoare de minuni



Mă bucur că am descoperit acest text despre recunoașterea și încercarea de a explica icoanele înzestrate cu harisma specială a facerii de minuni. Părintele arhimandrit Epifanie Theodoropoulos pledează pentru recunoașterea fără dar și poate a unei diferențieri ,,calitative” în facerea de icoane strâns legată de viața și firescul duhovnicesc/nefirescul lumesc ale iconarului. Un pic în defavoarea  celor ce susțin teza potrivit căreia toate icoanele sunt făcătoare de minuni(sau că nu există exclusiv unele icoane făcătoare de minuni) și conțin această ,,calitate” condiționată eminamente de gradul/intensitatea credinței celui ce se roagă în fața lor.
Redau un fragment din  ce spune:


,,Cât despre faptul dacă există sau nu icoane făcătoare de minuni, mulți susțin, judecând raționalist, că minunea o face credința, nu icoana, fiindcă credinciosul în fața unei icoane, despre care a auzit mai înainte că e făcătoare de minuni, se roagă cu mai multă credință, evlavie și dăruire, iar însăși această credință este aceea care face minunea. Nimeni, firește nu se va îndoi, nici nu va putea aduce o obiecție cum că nu credința este ceea ce face minunea. Domnul a spus că dacă aveți credință cât un bob de muștar și veți spune muntelui acestuia ,,Ridică-te și mută-te”(Mt. 21, 21) de aici, așa va fi. Negreșit, credința face minuni, fie că te rogi în fața unei icoane, fie în aer liber, fără nici o icoană în fața ta, fie într-o peșteră, fie pe o corabie, fie pe o barcă, cu care a ieșit la pescuit, și,  din pricina furtunii iscate, riști să te îneci: de acolo, din barcă, strigi și  Dumnezeu aude și te miluiește-dacă asta socotește Dumnezeu că trebuie să facă. Credința și rugăciunea fac minuni, indiferent dacă ne rugăm în fața icoanelor. Și în imnul închinat credinței în Epistola către Evrei ce spune? ,,Prin credință au biruit împărații”(Evrei 11, 33). Nenumărate și mari sunt faptele credinței. ,,Mari sunt minunile credinței”,  după cum spune un tropar (troparul  Sf. Teodor Tiron). Credința săvârșește minuni. Dar asta nu înseamnă să excludem harisma  facerii de minuni a  icoanelor sfinte- a unei icoane. Domnul a dat unor oameni harisma facerii de minuni: Sfinților Apostoli, de pildă. Însă vedem că harisma vindecărilor nu o aveau doar Sfinții Apostoli ca persoane,  ci și obiectele de care se atingeau trupurile  Sfinților Apostoli. În Faptele Apostolilor citim că nu numai Apostolii săvârșeau minuni, ci până și umbrele lor. Ni se spune că erau aduși bolnavii în piețe și pe drumuri pentru ca să cadă asupra lor umbra lui Petru și să-i vindece., și ei se vindecau(F. A. 5,15-16). Șorțurile și ștergarele și mahramele  Apostolilor erau așezate peste morți, și aceștia înviau- aceasta fiind răsplata(dăruită de Dumnezeu) Apostolilor înșiși. Harisma,  dată de Domnul Apostolilor, se transmitea și asupra obiectelor, cu care ei intrau în contact. Dacă Dumnezeu a dat acest dar Apostolilor, de ce să nu-l dea și sfinților Săi?(...) Ceva asemănător se întâmplă și cu sfintele icoane. de multe ori oamenii care pictau aceste icoane erau oameni sfinți. Zugrăveau sfintele icoane nu așa cum fac unii pictorii de azstăz, care apucă pensula și se dau la pictat icoane,  cu trabucul sau țigara în gură, ,,tămâind” icoanele cu fumul de țigară sau stând picior peste picior, sau  cine mai știe, după niște stări păcătoase. Dacă unii sunt în stare să se folosească de o icoană, fără să fie taumaturgică, prin vreo șarlatanie,  asta nu schimbă cu nimic lucrurile. Cum am spus, faptul că există monede false nu anulează existența celor autentice. Și, dacă sunt icoane care sunt puse în comerț într-un mod necuvenit, asta nu înseamnă că nu există icoane  care într-adevăr săvârșesc minuni.
În vremurile de demult,  au existat oameni sfințiți, care zugrăveau icoane cu mult post și rugăciune. De ce să ne mire că Dumnezeu răsplătește sfințenia acestor oameni, dând harismă lucrurilor mâinilor lor, acestor lucruri pe care ei le fac, adică sfintelor icoane?
Ce e de mirare, așadar, dacă harisma taumaturgică prin harul și mila Domnului s-a revărsat și asupra lucrurilor mâinilor lor? asupra unei icoane? și icoana în sine, are acum de la Dumnezeu harisma de a săvârși minuni? Fie pentru că omul care a  alcătuit-o  a fost sfânt, a avut harisma facerii de minuni ce s-a revărsat asupra ei,  fie pentru că virtutea sa, nevoința, postul au făcut să se coboare Harul lui Dumnezeu asupra ei. Știți cum zugrăveau icoane cei de odinioară?(...) Iconarii de demult, înainte de a lua pensula și a o începe să o zugrșvească pe Preasfânta  sau pe Domnul sau oricie altceva, posteau, se rugau, stând în genunchi ceasuri sau zile întregi.  De ce să ne mire dacă Dumnezeu, răsplătind o astfel de stare a omului, rugăciunea, postul, smerenia, dăruia lucrurilor mâinilor sale harisma taumaturgică?
S-ar putea transmite această harismă  și asupra celui ce se va folosi de ea. Se poate ca icoana să fi fost făcută de cineva la întâmplare, dar cel care a luat-o, un ascet, un sfânt, a udat-o cu lacrimile sale; mii de mătănii în fața ei, privegheri, rugăciuni nesfârșite. Se poate și pentru el Dumnezeu să dea harisma facerii de minuni și după generații icoana aceasta să facă o minune. Să fi primit harisma, fie de la cel ce a zugrăvit-o, fie de la cel ce a folosit-o. Judecățile lui Dumnezeu sunt nemărginite.  Există, așadar, icoane care prin ele însele au  harisma taumaturgică. Și un credincios invocând darul acestei icoane, în care sălășluiește harisma facerii de minuni,  pentru că așa a voit Dumnezeu,  Cel Care nu judecă după măsura gândirii noastre mărginite, poate să primească vindecarea sau să înțeleagă că o altă minune a fost săvârșită  de icoana aceasta.”
Arhimandrit Epifanie Theodoropoulos ,,Convorbiri după liturghie”, Ed. Sophia, Buc., 2019, p.224-227



Maica Domnului ,,Portărița”de la  mănăstirea Iviron din Sf. Munte
o icoană venită pe ape despre care cei care au văzut-o au dat mărturie despre harul/puterea  ei specială pe care o emană

duminică, 27 octombrie 2019

Frescă



Frescă

Ghiorghios Manousakis


Mi-aduc aminte, cândva
toate se deosebeau:
Ochii stăruitori, gura severă,
mâna  ridicată  în  rugă.
Acum nu vezi  decât  culori șterse
și  contururi întrerupte.
Să  fie oare o deteriorare a timpului?
A peretelui?
Sau a văzului?

 Frescă din Paros
foto credit Corina Negreanu