,,Ca un păienjeniş tăcerea se întinde prin unghere,
Câteva raze mai clipesc stinghere, prin unghere.
Şi iată, visul vine pe furiş şi intră în odaia mea, tiptil, ca un copil,
Pe la fereastră, ca un bătrân cântând din flaut, trece, vântul rece…
Cu atâtea vise în traista lui albastră…
Tăcere… Ochii zilei s-au închis.
În seara asta, ce-mi mai spui tu-n vis,
Te-ascult, vorbeşte-mi, dar încet, încet şi mult!
Şi vorba ta să semene tăcerii.”
versuri de Florian Pitiș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.