Atât de aproape-mi ești,

Că nu Te văd

Și nu Te aud

Decât în gând,

Pe unde umblu, dau

De pasul Tău.

Atunci de ce mă tem 

Că Te-am pierdut?

Mi-Te-nfășori pe suflet

Când mi-e frig

Și, cum mă rătăcesc,

Îmi lași un semn

În firele de iarbă

Din pavaj,

În licăriri de chipuri

Și în nori,

În cărțile pe care

Le deschid.

Îți cer încă dovezi,

Dar, ce ciudat,

Cu cât adun mai multe

Mărturii,

Cu atât sunt mai nesigur

Că exiști!

Și totuși, Tu mă ții

Parcă în mâini,

Că pe o lumânare,

Să m-aprind.

Dorul de rai/Toma de Monica Pillat