În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre.(Psalm 136))

De ziua internațională a Poeziei, 21 Martie 

SĂLCII ELEGIACE

„Pe cine plîngeți voi în verzi cascade

 Lîngă singurătăți de heleștee

 Ca nevăzute chipuri de femee

Sub vălurile pletelor de mlade?

 Iar lăcrămile plînse din căile lactee

 Par limpezimi, de dale marmoree

Pe-afunde oseminte de naiade.

 O, sălcii plîngătoare, nimeni nu-i

Să ia tristețea voastră-n mila lui

Pe țărmul lăcrămatului noian.

 Doar vîntul, înclinat să mai desmierde,

Vă netezește despletirea verde

 Cu pieptenele său eolian.”

 (N. Crainic, Șoim peste Prăpastie, Versuri inedite create în Temnițele Aiudului, Ed. Roza Vînturilor, București-1990)