Teresa de Avila
trad. Viorica S. Constantinescu
Să priveghezi, soră,
ți-a-ncredințat vălul un Zeu,
cerul ți l-a dat, în zi, în oră,
așa să aibi grijă mereu.
Vălul acesta, cu tine,
să stai de veghe-n tării
îți cere, pază să fii,
până când Mirele vine.
Ca hoț se furișează, când
nici nu-ți trece prin gând;
așa să aibi grijă mereu.
Nimeni nu știe-n ce oră,
la privegherea dintâi,
la a doua, la a treia să fie,
asta nimeni n-o știe.
Tu veghează, soră,
să nu-ți fure din ce e al tău;
așa să aibi grijă mereu.
În mâinile tale, aprinsă,
ține mereu o lumină,
de priveghere să-ți țină
mijlocul bine încins;
somnul să-l lepezi`nadins
simte-te ca-n primejdie prinsă,
așa să aibi grijă mereu.
Uleiuri să ai în ulcele
de fapte bune, să ți să cuvină
în candelă să torni din ele.
ca nu cumva să fie stinsă;
Nu-L vei vedea, dacă nu va fi aprinsă,
ulcica de ulei să fie plină;
așa să aibi grijă mereu.
Ulei nu-ți dă nimeni vrodată
și de-i pleca să-l cumperi , soră,
te poate prinde-n drum târzie oră,
iar Mirele-i tocmai la tine
să intre și-i ușa-ncuiată,
oricât L-ai striga, nu mai vine;
așa să aibi grijă mereu.
Să fii mereu cu paza în gând,
să-ți împlinești sufletul blând
iar povața de astăzi o ține
până-n ziua morții senine;
de-i veghea-n toate zilele lunge,
la Mirele tău vei ajunge;
așa să aibi grijă mereu.
