Trei viziuni  convergente despre

un fel de a nu  fi în Biserică:

,, Cei mai mulți oameni, deși sunt botezați, nu nutresc o iubire adevărată pentru Biserică. Acest lucru se dovedește din atitudinea grabnică prin care-i osândesc pe clerici. De fiecare dată când este vorba de vreun scandal adevărat sau închipuit în care este implicat un cleric, interesul lor atinge apogeul și dispoziția de a asculta sau a povesti ei înșiși ceva asemănător este mare. Aceasta este amara realitate și la un moment dat va trebui  să înceteze. Cuvântul Părintelui Porfirie în această problemă este limpede: ,,Să ne pese de Biserică. S-o iubim mult. Să nu acceptăm să fie osândiți reprezentanții ei. În Sfântul Munte, duhul pe care l-am aflat era ortodox, profund, sfânt, tăcut, fără dispute, fără certuri, fără cârteli. Chiar dacă am vedea cu ochii noștri că se întâmplă ceva rău vreunui cleric, să nu credem, nici să cugetăm la asta, nici s-o transmitem. Acest lucru, este valabil și pentru membrii mireni ai Bisericii și pentru fiecare om.

Cu toții suntem Biserica. Cei care învinuiesc Biserica pentru greșelile reprezentanților ei, cu așa-zisul scop de a ajuta la îndreptarea lor, fac o mare greșeală. Aceștia nu iubesc Biserica și nici pe Hristos. Atunci iubim Biserica, când prin rugăciunea noastră  îmbrățișăm pe fiecare membru al ei și facem ceea ce face Hristos.” (Mireasma duhovnicească a Părintelui Porfirie, presb. Dionisie Tatsis, ed. Egumenița, 2012, p. 54)

un alt fel de a nu  fi în Biserică:

Se povestea și un lucru ca acesta: era un bătrân mare și văzător cu mintea și s-a întîmplat ca el odată să șadă cu mai mulți frați la masă și când mâncau ei, lua aminte bătrânul cu duhul și vedea că unii mănâncă miere, alții pâine, iar alții balegă. Și se minuna și se ruga lui Dumnezeu, zicând: Doamne, descoperă-mi taina aceasta, că aceleași bucate fiind puse pe masă înaintea tuturor, când mănâncă se văd așa schimbate. Și i-a venit lui glas de sus, zicând: cei ce mănâncă miere, sunt cei ce cu frică, cu cutremur și bucurie duhovnicească șed la masă și neîncetat se roagă și rugăciunea lor ca tămâia se suie la Dumnezeu. Cei ce mănâncă pâine, sunt cei ce mulțumesc pentru împărtășirea celor dăruite de la Dumnezeu iar cei ce mănâncă balegă sunt cei ce cârtesc și zic: aceasta este bună, aceasta este putredă. Deci nu trebuie să zicem acestea sau așa să socotim, ci mai vârtos să proslăvim pe Dumnezeu și laude să-I înălțăm Lui, ca să se plinească cuvântul cel zis de Apostol: ori de mâncați, ori de beți, ori altceva de faceți, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceți.”(Patericul, Alba Iulia, 1990, p. 282)

și, un alt fel:,,Unii oameni îmi spun că sunt indignați de faptul că există multe lucruri greșite în Biserică.Atunci eu le spun să întrebe o muscă: „Sunt flori în apropiere?”, iar ea le va răspunde: „Nu ştiu dacă sunt flori, dar acolo în mormanul acela de gunoi poţi găsi toată mizeria pe care o vrei”. Şi va începe să îţi înşiruiască toate locurile murdare pe unde a fost.
Dar dacă întrebi o albină: „Ai văzut vreun coș de gunoi prin zonă?”, ea îţi va răspunde: „Coş de gunoi? Nu, n-am văzut niciunul, pe aici e plin de flori parfumate”. Şi va începe să îţi înșiruiască toate florile din grădină sau de pe pajişte.
Vedeţi voi, musca nu ştie decât unde este mizeria, în timp ce albina ştie unde se găsesc irişii sau zambilele.
Iar eu am realizat că unii oameni sunt asemenea muștelor, iar alții asemeni albinelor.
Cei care se aseamănă cu muștele, găsesc răul în orice și sunt preocupați de el. Aceștia nu văd binele din jurul lor.Dar cei ce se aseamănă cu albinele, nu văd decât bine, oriunde s-ar uita.
Oamenii limitați gândesc și privesc totul într-o manieră greșită, în timp ce aceia care au gânduri pozitive, orice ar vedea, orice li s-ar spune, vor gândi într-o manieră optimistă.” 
http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/marturii/parintele-paisie-aghioritul-noi-cu-cine-ne-asemanam-cu-musca-cu-albina