Amânare
Ar fi atâtea lucruri încă
De care-aș vrea să mă apuc,
Dar rândunelele se duc
Și toamna e tot mai adâncă.
Las scrisul vraiște, legământul,
Caut spre ceruri ca năuc,
Căci rândunelele se duc
Și–mi fuge de sub tălpi pământul.
Voi mai avea răgazul, iată,
La bun sfârșit să mă aduc?
Vezi, rândunelele se duc,
Eu n-aș fi gata niciodată…
Versuri de Monica Pillat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.