,,Sensul binecuvîntat al civilizației stă în măsura în care ea e numai un mijloc în slujba desăvîrșirii spirituale. Dar cînd omul se avîntă în gigantismul prometeic să dobîndeacă lumea, iluzia acestei desfătări nu prețuiește nimic față de sufletul pe care și-l pierde. Căci moartea desființează într-o clipă stăpînirea noastră asupra lumii. Civilizația concepută ca scop prometeic de a reface paradisul terestru pentru propria-i desfătare are ceva din tragedia trufiei simbolizate în povestea Turnului Babel. Paradisul nu mai e cu putință decît în cerul și pămîntul cel nou al transfigurării finale.” (Nichifor Crainic, ,,Nostalgia Paradisului pierdut”)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.