,,...Acum eu am ajuns în aceeași situație, cu deosebirea că nu sunt singurul, ca aproape toți cei de vîrsta mea sufăr același coșmar. Lumea noastră a dispărut și noi suntem forțati să trăim într-o cu totul altă lume. Să nu mi se spună că toate generațiile anterioare au trecut printr-o astfel de stare, că la bătrînețe cu toții văzînd schimbările petrecute în decursul vieții lor vreme de cîteva decenii, au constatat că lumea a devenit de nerecunoscut. Da, numai că toate generațiile de pînă la noi au înregistrat schimbările, fie ele oricît de spectaculoase, oricît de incredibile, oricît de înspăimîntătoare, ale aceleiași lumi. Era vorba de progresul sau regresul, de evoluția sau involuția lumii, ale unei lumi, aceeași, drumul ei cu toate meandrele pe care le știm din istorie. Pe cînd în prezent asistăm nu la o modificare ci la o ruptură: o lume a dispărut și a apărut alta.
,,Inocență”, pictură de Raluca Iuliana
Iată o dovadă. Mergem în bibliotecă și, cu ochii închiși, absolut la întîmplare, luăm din raft o carte. Ce e? Cuore de Edmondo de Amicis. Toți copiii din generația mea o știau, dacă nu după titlu și autor, după conținut. Chiar și cei mai neinstruiți, cei care n-au citit-o prin manuale scolare, prin almanahuri, prin cele mai de circulație cărți deci, tipărite în tirajele cele mai mari, au dat măcar peste un fragment din ea. Și, forțînd puțin, dar nu prea mult, putem spune același lucru și referitor la generațiile anterioare, că și acestea au citit-o chiar înaintea scrierii ei. Pentru că ceea ce se spune în ea i-a format pe toți, de la începutul lumii pînă la noi: un tip de relații dintre copii și părinți, dintre bărbați și femei, dintre un ins și patria lui, dintre un ins și lumea largă, dintre om și animal, dintre om și natură, dintre om și Divinitate. Copiii noștri încă au mai fost în atingere cu acea lume și chiar cu Cuore. Pe cînd erau la vîrsta desenelor animate au avut norocul să ruleze serialul De la Apenini la Anzi. Firește, l-au sorbit cu ochii și cu sufletul, cu sufletul proaspăt în care se imprimă tot, de neșters. Astăzi îi caut Dianei un film asemănător. Sunt o grămadă de canale cu desene animate. Trec de la unul la altul. Nu văd o figură recognoscibilă, un om sau un animal, niște apariții respingătoare, mai mult mașinării decît ființe, într-o sarabandă de violență, într-un vacarm al suprimării unora de către ceilalți. Nu sunt buni și răi, sunt doar cruzi cu toții, dezlănțuiți într-o viteză infernală- care pe care. Dă la altul! îmi spune Diana(nepoțica autorului n.C.N.) că ăștia sunt urîți. Dau la toate, dar nu apar decît urîți, parcă aceiași, nici nu-i poți deosebi.
Lumea lui Cuore( și numim cartea simbolic, pentru că pe ea s-a nimerit s-o luăm din raft, dar sub acest titlu înțelegeam tot ce s-a scris pînă mai ieri) a apus.
Ne-am trezit într-o altă lume caracterizată prin cinism, brutalitate, egoism, tehnicism, automatism, lipsă de vibrație sufletească, dezinteres total față de tot ce e spiritual, interes exacerbat pentru tot ce e posesiune materială- lumea lui Mamona.(...)
Deși eu cred că, în ciuda tuturor evidențelor, lumea aceea a mea, tocmai pentru că a fost făcută de Dumnezeu, nu poate dispărea chiar cu totul. Precum pustnicii de odinioară, vor mai continua să existe unde și unde descendenți ai acelei lumi, niște iluminați care vor prețui tradiția cu atît mai mult cu cît ea e mai amenințată cu dispariția, aleși ce vor prefera să-i slujească lui Dumnezeu și nu lui Mamona.”
Fragment din Dacia edenică, autor- Miron Scorobete, Ed. Renașterea, Cluj Napoca, 2010, p. 442-444.
Orice creaţie şi valoare are la temelie jertfa.
RăspundețiȘtergereCopilaria/Tinereţea nu este făcută pentru destrăbălare, ci este plămădită pentru eroism. Tinereţea călită în suferinţă înalţă, iar neamul are nevoie de tineri care ştiu a pătimi şi răbda. De aceea tinereţea de azi e în derivă, căci nu ştie a se jertfi pentru idealuri inalte asa cum au avut cei dinainte de comunism. Ştie a suferi în schimb, călcarea în picioare adusă de străini spre a ne îngenunchea. Dacă supravieţuiesc prin compromis, la ce îmi va servi libertatea?..
Îndemnul pr. Liviu Brânzaş fost indrumator al studentilor din Cluj si nu numai, este mai actual ca niciodată: „Înapoi la jertfă!”.
El ne aduce mustrător aminte că dezmăţul şi debusolarea de azi e efectul laşităţii, al capitulării şi dezertării noastre, al trădării în faţa valorilor europene satanizate care ne-au distrus tineretul. Modelul nostru nu este Europa, ci Hristos şi cei asemenea Lui. Iata ca "extremistul" si legionarul-preot Brânzaş e confirmat azi de intelectuali de prima mână ca Miron Scorobete- fost redactor la Renaşterea.
"Refluxul actual al credinţei creştine are drept cauză absenţa marilor apostoli de tip paulin. Renaşterea spiritualităţii şi vieţii creştine va fi posibilă numai prin apariţia unor mari personalităţi apostolice care să concentreze în fiinţa lor calităţile Sf.Ap.Pavel: spirit vizionar, profunzime de gândire, voinţă energică, elan eroic, spirit de sacrificiu, trăire mistică.
Toată cultura modernă este opera “împrăştierii”. Acum încep să înţeleg mai bine insistenţa Sf. Părinţi asupra “împrăştierii”, adică a devierii în superficial şi neesenţial. Sunt rari oamenii profunzi, adică concentraţi în esenţial.
Pentru noi creştinii, esenţialul este Hristos şi mântuirea prin El"(pr.Brânzaş).
„Lupta aduce mai mult folos decât pacea. Pacea ne moleşeşte, ne face îngăduitori şi timizi pe când războiul ne ascute mintea şi ne deprinde să socotim că întâmplările de faţă sunt trecătoare” (Teodoret al Cirului, PSB44,p.249).
Scoate aceasta „lume” din priza, izoleaz-o asa cum faceau crestinii primelor veacuri cu lumea pacatului, cu iadul!Alter lumea aceasta surprinsa de tine exista oricum numai ca azi mai mult ca oricand a dat navala peste noi pentru ca cineva doarme.Cine o fi oare cel ce doarme...?!
RăspundețiȘtergereCentrul Rezidential,,Henri Coanda":
RăspundețiȘtergereCa s-o izolăm precum spuneți trebuie s-o identificăm s-o analizăm critic în relație cu ,,ceva” așa cum de altfel o face atît de bine scriitorul Miron Scorobete aflat la o vîrstă venerabilă; efortul meu a fost doar acela de a-l prelua fără pretenția de a născoci ceva nou.Nici nu am cautat asa.
Nu știu dacă ,,cineva” doarme, eu spun că e mai treaz și mai grăbit ca oricînd...
Și sincer, ca să ne izolăm ,,de tot” ce ne pune la dispoziție contextul actual (pe departe diferit de cel al primelor veacuri creștine)e mai dificil și ne solicită mai multă abilitate sau ,,înțelepciune de șarpe” astfel încît în plan realist creștin să putem asimila corect cele ce ni se oferă sau ni se întîmplă sau să le digerăm ca atare, fără să ne otrăvim atăta vreme cît, iată, suntem dependenți mai mult sau mai puțin de tastatură, telecomenzi sau orice alt mijloc modern prin care dă năvală informația în viața noastră. Nici nu putem aplica tactica struțului(cea mai comodă în plan personal dar păguboasă în plan social), mai ales cînd ne pasă (și trebuie să ne pese!...) și de ce li se întîmplă celor din jurul nostru.
RăspundețiȘtergereAnonim 16`18:
RăspundețiȘtergereNici măcar nu ați citit cu atenție textul, titlul pe care l-am dat postării dar dezbateți alăturat și aberant pe seama unei imagini sau prea puțin vă interesează lumea sensibilă, axiologică surprinsă literar de Edmondo de Amicis și amintită de M. Scorobete, valori fără de care civilizația de care depindem și eu și dvs, devine junglă.Darămite să înțelegeți miza postării mele( una mult mai complexă decît eliminarea desenelor animate și uitarea la televizor).Poate dacă ați fi citit lectura la timpul ei(mă refer la Cuore), ați fi înțeles mai multe. Dacă nu, și mi-e clar, vom bate apa în piuă la nesfărșit.
Câtă dreptate are domnul Scorobete si unde, unde e acea lume? Eu am 2 băieţi şi încerc din răsputeri să le colorez lumea în pasteluri, doar că desenele animate fac mult rău, distrug din rădăcină imaginaţia copilului, care prin lectură şi ascultare este cultivată impulsionată. În orice caz, nu cred, nu vreau să cred că vor dispărea cărţile astea care pentru noi au însemnat o lume din care ne-am hrănit. Şi voi mai fi şi părinţi care le vor citi copiilor şi copii care le vor citi ei înşişi!!
RăspundețiȘtergere