Radu Preda, teolog si lector universitar doctor la Facultatea de Teologie Ortodoxa din cadrul Universitatii Babes-Bolyai, Cluj-Napoca
Recunoasterea bisericească a Parintelui Anania a venit târziu, după vârsta de 70 de ani, din cauza duşmăniei pe care i-au purtat-o prelaţi ai Bisericii Ortodoxe Române, a declarat in cadrul unui interviu acordat in exclusivitate BuzzNews teologul clujean Radu Preda, unul dintre puţinii confidenţi ai celui care a fost Mitropolitul Bartolomeu. Cine sunt detractorii Parintelui? Raspunsul se ascunde in paginile “Memoriilor” acestuia.
In interviu, Radu Preda mai vorbeste despre rezistenta prin cultura in timpul regimului comunist a intelectualilor de prima marime carora a avut privilegiul sa li se alature (Parintele Anania, Petre Tutea sau Părintele Stăniloae etc.), despre profilul celui care ar trebui sa-i urmeze la Mitropolie IPS Bartolomeu si despre sperantele pe care le are in calitatea sa de fondator al Fundatiei Crestin Democrate.
Exista intalniri decisive in viata. Cum v-a marcat intalnirea cu parintele Bartolomeu – literatul si teologul – pe plan intelectual si personal? Ce i-ati spune in primul rand unui tanar despre IPS Bartolomeu?
Întâlnirea mea cu Părintele Anania, aşa cum îi spuneam în epocă şi cum i se adresa şi Teodor Baconschi sau cel care avea să devină mai târziu Patriarhul Daniel, a avut loc pe etape.
Prima a fost lansarea, în 1990, a cărţii lui “Amintirile peregrinului Apter”, la Bucureşti. Am vorbit despre carte şi i-am atras cumva atenţia. Am discutat apoi ceva mai lung.
Chiriaşul lui Ţutea
A doua întâlnire a fost în legătură cu Petre Ţuţea, vecin de cartier cu Părintele. Împreună cu Părintele şi cu fratele acestuia am organizat garsoniera lui Ţuţea astfel încât să pot sta cu el.
Petre Tutea, strălucitul gânditor creştin; foto: editura Anastasia
Am lucrat aproape doi ani la măsuţa de pescuit a lui Dom’ Mitică, mucalitul frate al Părintelui şi primul său mare admirator. De fiecare dată când venea la Bucureşti de la Mânăstirea Văratec, unde era retras după pensionare pentru a lucra la diortosirea (îndreptarea) Sfintei Scripturi, adică a Bibliei, Părintele mă invita la masă şi aveam ocazia să intru în contact cu prietenii lui: Alexandru Paleologu, Horia Bernea, Părintele Stăniloae.
Alţii, precum părinţii de fericită memorie Constantin Voicescu (care m-a găzduit după internarea lui Ţuţea la “Christiana”), Grigore Băbuş sau Sofian Boghiu, aveau să mă ocrotească nemijlocit, fără să îmi dau mereu seama, în vremuri destul de confuze precum anii tranziţiei, la început de ‘90. Toţi erau “academicieni”, adică făcuseră puşcăria politică. Atunci când se întâlneau, amintirile şi umorul dominau atmosfera.
Nimic din dorinţa de răzbunare sau din acreala celor învinşi de istorie nu se făcea simţit. Erau pur şi simplu senini, împăcaţi cu propria lor soartă şi având o evidentă recunoştinţă pentru şansa dată de Dumnezeu de a fi supravieţuit terorii. Prin contactul cu astfel de oameni am înţeles mai repede, înainte de a citi cărţile din domeniu, ce a însemnat comunismul, care sunt riscurile libertăţii, ce rol joacă în asemenea momente de cotitură caracterul fiecăruia, cum istoria ne poate doborâ, dar nu şi anihila. Au fost, indirect, profesorii mei de istorie.
O întâlnire destinală
Legat de cele două mari calităţi, teologică şi literară, ale Părintelui Anania, întâlnirea cu el a fost pentru mine cum nu se poate mai potrivită. A fost, pe bună dreptate, o întâlnire destinală. Eu eram în acea perioadă mai curând atras de lumea literelor, preocuparea teologică fiind una intimă, mai puţin vizibilă, legată de căutarea echilibrului interior. Literatura şi mai ales critica literară erau pentru mine pe primul loc.
Dialogul cu Părintele Anania, alături de întâlnirile repetate cu Părintele Stăniloae (care mi-a povestit de propria lui nehotărâre, litere versus teologie) şi, apoi, cu doamna Zoe Dumitrescu-Buşulenga, maica Benedicta de mai târziu – toate acestea m-au ajutat să îmi identific drumul. Ulterior, am avut nemeritata şansă de a mă bucura de prietenia sau cel puţin de atenţia unor oameni de anvergura lui Alexandru Duţu, faţă de care port o afecţiune ce depăşeşte pragul vieţii acesteia, Virgil Cândea, Părintele Galeriu sau Alexandru Elian care mi-au confirmat anumite intuiţii şi mi-au dat impulsuri noi. Nu pot decât să le fiu recunoscător!
IPS Bartolomeu Anania
Uitându-mă azi la proprii mei studenţi, îmi dau seama cât de important este să luăm în serios căutările şi dilemele unui om aflat la început de parcurs, să tratăm cu maximă seriozitate întrebările aparent puerile, să fim solidari, fără excese de autoritate sau de academism prost înţeles, cu îndoiala sănătoasă a celor mai tineri decât noi.
Reper pentru tineri
Celor mai tineri decât mine le-aş spune legat de Înaltul Bartolomeu că au toate motivele să îl considere un reper chiar dacă nu l-au cunoscut. Dacă vor să înţeleagă istoria României din ultimul secol, atunci “Memoriile” Părintelui Anania sunt o lectură indispensabilă. În ciuda tinereţii lor, a faptului că majoritatea s-au născut după 1989, mulţi dintre ei se pot regăsi în biografia Părintelui.
Or, aceasta nu se bazează pe o liniaritate pozitivă de la un capăt la altul, nu este un exemplu de “carieră” din treaptă în treaptă, ci dezvăluie un amestec fascinant de lumini şi umbre, de momente faste şi nefaste, de înfrângeri şi victorii. Este autentică, foarte umană şi totuşi altfel, adică răspunde nevoii de modele a oricărui tânăr cu sufletul deschis şi mintea nealterată.
Sigur, în afară de “Memorii”, aş recomanda oricui să citească şi excelentul volum “Rotonda plopilor aprinşi”. Astfel de cărţi au o calitate formatoare, iniţiatică. Te ajută să devii om, ceea ce nu se poate spune despre subcultura agresivă în mijlocul căreia, conştient sau nu, trăim.Continuarea aici .
| Radu Preda- ,,Cine regretă comunismul înseamnă că nu ştie ce să facă în democraţie" |  |
Este trist sa constati cum oameni valorosi ca Radu Preda sunt pe cale sa isi ingroape talantul si sa isi rateze vocatia implicandu-se in proiecte fantasmagorice politice nascute moarte si pline, deja, de un penibil jenant.
RăspundețiȘtergereFundatia Crestin Democrata este o mare suma de clisee, stereotipuri, si minunatul om politic de stat ”care gandeste” nu s-a facut remarcat in niciun fel cu nici cea mai mica sclipire, originalitate, creativitate pe care un presupus om al Bisericii l-ar putea aduce in spatiul public romanesc atat de vid de oameni reali, cu personalitate. Singurele lucruri cu care s-a facut remarcat dl. Baconschi sunt niste episoade rusinoase despre care mai bine nu pomenim. Si FCD este oricum abenta total din spatiul public, desi problemele si subiecte abordabile exista cu nemiluita!
Asta ca sa nu cumva sa largim discutia si sa ne referim la proiectul politic din care face parte FCD, direct subordonat unui presedinte care face praf si pulbere insasi ideea de normalitate, ce sa mai vorbim despre vreo urma de conservatorism sau chiar neo-conservatorism, chipurile doctrina de la care se revendica sustinatorii intelectuali si ”crestini” ai acestuia. Spectacolul nu face decat sa aduca aminte de Julien Benda cu a sa trahison des clercs, si inca pe un pret ieftin, pe cate o sinecura, o functie cu staif, ranguri si... ATAT. E frumos sa tii altora, apropo de aceasta grupare de intelectuali, discursuri despre necesitatea guvernului minimal, cand tu esti sinecurist de succes, functionar platit din bani publici. Cum ar veni, ”guvern minimal pentru voi, dar maximal pentru noi.”
Oare aceasta si-ar fi dorit Inaltul pentru oamenii sai apropiati? Alierea la proiecte dubioase, cu oameni compromisi deja, cu personalitati fade macinate de ambitii mai marunte decat ne-ar veni sa credem? E bine sa aducem aminte de testamentul sau referitor la viitorul mitropolit, dar parca mai bine ar fi sa ii respectam amintirea urmandu-i cu adevarat sfatul, inclusiv dincolo de mormant.
Buna Ziua!
RăspundețiȘtergereEu sunt Vlad, unul dintre membri Radio Whisper - un radio antimanele dedicat bloggerilor şi nu numai.
Am găsit întâmplător blogul tău, am citit câteva articole şi nu am vrut să ies înainte să te felicit – mi-a plăcut mult ce am găsit aici. Am fost atras de subiectele interesante si de originalitatea articolelor. Felicitari ! Noi promovăm la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tău; am specificat sursa articolului şi am deschis şi un subiect pe baza acestuia. Dacă doresti, poţi să ne recomanzi orice articol, iar noi îl vom promova.
Ne-ar face plăcere să ştim că ai dori să ne susţii în acest proiect de radio şi să accepţi o eventuală colaborare.
M-am gândit aşadar să vin cu o propunere:
Pe Radio Whisper se difuzează toate genurile de muzică, exceptând manele şi piese necenzurate. Avem şi câteva emisiuni, ştiri etc. Ne-am propus să realizăm un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de susţinerea şi ajutorul tău şi al celorlalţi colegi bloggeri. Dorim să creăm o echipă cât mai complexă de oameni cu un talent aparte şi m-am gândit că poate ai vrea sa ni te alături şi să colaborăm (binenţeles, pe unul dintre domeniile care îţi place). Dorim de asemenea să îţi acordăm un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile şi modul de a gândi al bloggerilor şi al ascultatorilor noştri.
Îti multumesc pentru timpul acordat, iar acum îti propun sa adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tău şi să ne dai add la id-ul asculta.whisper sau un e-mail, tot la asculta.whisper@yahoo.com, pentru a discuta mai multe.
www.radiowhisper.com
Multumesc,
Cu stimă Vlad!
Bună, Vlad.
RăspundețiȘtergereMulțumesc tare mult pentru apreciere și pentru propunerea voastră la care promit că mă voi gîndi.