fotografie realizată de Călin Nemeş
În vechime, monahii care petrecuseră cele 40 de zile ale Postului Mare în sihastrie şi asceză, se întorceau în Duminica Floriilor la mănăstirile lor. Sunt numeroase cântări care amintesc această reală adunare a pustnicilor la sfârşitul Postului: „Veniţi cei din pustii şi din munţi şi din peşteri, adunaţi-vă ţinând stâlpări împreună cu noi, să întâmpinăm pe Împăratul şi Stăpânul că vine să mântuiască sufletele noastre.” Această cântare nu vorbeşte doar de o realitate istorică a acelei vremi, ci se adresează tuturor creştinilor de peste timpuri; 40 de zile se presupune că ne-am luptat lăuntric în pustia minţii şi inimii noastre, singuri, numai noi şi Hristos, pentru pocăinţă, pentru curăţie. Acum suntem chemaţi cu toţii, împreună să-L urmăm pe Hristos-Mielul care vine să ridice păcatele lumii.
Mulţimea care stătea înaintea lui Hristos în Duminica Floriilor, alcătuită din vii şi morţi(Lazăr), drepţi şi nedrepţi, cinstitori şi necinstitori (Iuda), credincioşi şi necredincioşi, este la scară mică înfăţişarea Înfricoşătoarei Judecăţi a lui Hristos. Cina euharistică din Joia Mare este tainica înfăţişare a veşnicului ospăţ împreună cu Fiului lui Dumnezeu în Împărăţia Sa. În toate slujbele şi cântările din prima parte a Săptămânii Mari se evocă cele două trepte, ale judecăţii nemitarnice şi a ospăţului euharistic
Din seara Duminicii de Florii începe Săptămâna Mare, perioadă deosebită, cea mai deosebită din anul bisericesc dar şi din viaţa noastră duhovnicească. Accentul ce a căzut în slujbele din Postul Mare pe latura pedagogică şi ascetică, cade acum pe latura euharistică şi aşteptarea arzătoare a lui Hristos, Mirele care vine la miezul nopţii. Săptămâna Mare nu poate fi înţeleasă şi trăită duhovniceşte de cei care n-au ţinut şi înţeles cum se cuvine postul în cele 40 de zile precedente.
Toată structura slujbelor bisericeşti se schimbă acum, nu mai sunt aproape deloc cântări şi referiri la sfinţii zilei, nici chiar la Maica Domnului, fapt nemaiîntâlnit în tot restul anului bisericesc. Toată atenţia minţii şi inimii credinciosului converge spre “nebunia” kenozei Fiului lui Dumnezeu.
pr. Ciprian Negreanu
