Arvo Part 3

Arvo Part, compozitor estonian la origine, ortodox practicant, mare prieten al părintelui Sofronie ucenicul Sf. Siluan Athonitul, a dedicat o piesă instrumentală arhimandritului Sofronie şi obştii sale- ,,Silouan’s Song", compoziţie rămasă neterminată artistul motivând această nefinalizare prin: ,,poate n-am plâns destul”.

Muzica lui profund ascetică şi filocalică mai este numită şi muzica Postului Mare, fiind golită de orice sentimentalism fie el şi religios. O tonalitate gravă, sobră dar nelipsită de nădejdea aşteptării Zilei a Opta.

Din aforisme sale

Oameni fără patimi nu există pe această lume, nici printre compozitori, nici printre ascultători. Fiecare e beat de duhul vremii, beat de el însuşi.

O muzică a Patimilor nu e, în principiu, o compoziţie pasională sau dramatică, ci mai degrabă o compoziţie smerită(umilă), asemenea Domnului care, în smerenia Sa, pe toate le-a luat asupră-Şi.

Am cugetat la înţelesul acestor cuvinte:"Pline sunt cerurile de slava Ta". E vorba de fapt despre cântarea îngerească care a existat întotdeauna, pe care Mozart a auzit-o şi a pus-o pe note. Este cântarea îngerească pe care sfinţii călugări au scris-o şi care se cântă azi în biserică. Omul singur nu poate crea aşa ceva, un asemenea lucru. Ştim ce poate crea omul şi aceasta nu ne mulţumeşte. Problema este că omul cu greu poate ajunge la aceste legi dumnezeieşti, căci e prea nestatornic şi nedesăvârşit. Legile dumnezeieşti îi sunt ascunse pentru ca el să nu le lepede şi pentru că nu e vrednic să le cunoască. Cred totuşi că marii compozitori au avut calea deschisă către această comoară. Dar aceasta nu priveşte numai arta. E o problemă generală care se leagă de problema mântuirii: trebuie să mori ca să învii. " Redă-mi sunetul bucuriei şi al sărbătorii".

Inima trebuie să se transforme în ureche, iar auzul, să fie readus în inimă.

Trebuie ca inima să fie curăţită ca să se poată naşte cântarea smerită.

În viaţa de zi cu zi trebuie să ne izolăm de orice zgomot.

Timpul, adică tăcerea, mă înconjoară atât de dens, că încep să-l aud.

Un cuvânt al Părinţilor pustiei spune: ”Părăsesţe locul unde ai păcătuit”. Uneori, trebuie să oprim maşinăria aceasta demonică care se găseşte în fiecare din noi, ca să putem merge mai departe. Dar când ne închidem uşile, nebunia se întoarce pe fereastră. Aceasta e tragedia vremii noastre.

"Tintinnabuli" e o mişcare uimitoare, scăparea în sărăcia de bunăvoie. Sfinţii şi-au lăsat bogăţiile ca să meargă în pustie. La fel, compozitorului i-ar plăcea să se lepede de întreaga sa recuzită ca sa-şi găsească mântuirea doar în omofonia pură, păstrând doar esenţialul - doar cele trei sunete ale acordului perfect.

E ca ascultarea(în sens ascetic). Renunţarea la voinţa ta proprie.

Tăcerea e întotdeauna mai desăvârşită decât muzica. E de ajuns să învăţăm s-o ascultăm. Aceasta e problema principală. Căci în această lume, totul este atât de plin, sunt atâtea pe care de-abia le presimţim. Bineînţeles, nu vedem îngeri. Totuşi ei sunt aici. Lângă noi. În general, oamenii nu-i văd. Nu aud ceea ce ne înconjoară, în tăcere.

Înainte de a învia trebuie să mori. Înainte de a vorbi, ar trebui poate să tăcem.

Când vorbesc de tăcere, înţeleg acea ,,nefiinţă” din care Dumnezeu a creat lumea. De aceea, dintr-un punct de vedere pauza e sacră.

Polifonia ideală este rugăciunea neîncetată, rugăciunea lui Iisus. Acest contrapunct ,,ideal” îi este cu putinţă, în toate şi pretutindeni, să creeze relaţii ideale.

Folosesc cu bună ştiinţă mijloace foarte limitate. O masă cu patru picioare poate fi schioapă, una cu trei, niciodată. Poate să stea strâmb, dar nu se clatină. Problema nu e doar cea a piciorului în plus, ci aceea a noii dimensiuni, cu totul alta, care decurge de aici. Aşa se petrece şi în muzică. Sper să reuşesc să creez o muzică cu trei picioare.

Aforisme traduse din germană şi engleză de Maxime Egger

Spicuiri din Cahiers Saint-Silouane L’Athonite, nr. 1 traducere din fr. De Laura Măcean

Mai multe informaţii despre compozitor la www.arvopart.info