Bufonii

Ei s-au aflat într-o continuă eroare,
niciunul din ei, dar niciunul
nu a formulat vreun adevăr,
nu a intuit nimic exact
nici despre viață, nici despre moarte,
nu a putut defini niciodată
eul,
viața,
omul,
adevărul,
libertatea,
esența,
substanța,
iubirea,
ura,
binele,
răul,
moartea,
eternitatea,
vidul,
frumosul,

ci au început și au sfârșit prin a-i cere omului
                                             să renunțe
la tot cea simțit mai frumos și mai adevărat,
ei au înlocuit
         nemurirea cu moartea
         sufletul cu stomacul
         libertatea absolută a celui ce știe și e viu
                cu robia celui ce moare, mai exact
                cu robia absurdului,
                     pentru că omul nu-și poate
                                                      gândi altfel
                                         moartea
                                                     decât absurdă.

Pe Dumnezeu cu
               nebunia
                     crimei,
                     a orgoliului,
                        a orgasmului,
                           a vanității,
     ei au răspândit bolile încă necunoscute
     și au afirmat că sunt singurii doctori-
cel ce a fost o singură dată fericit
nu-i mai poate crede pe acești
periculoși și macabri
bufoni.

Daniel Turcea- Cântarea  Treptelor/poezii postume