Blogul Corinei Negreanu: Ioan Alexandru

marți, 28 octombrie 2014

Ioan Alexandru

preiau via CULTURA VIEȚII
,,Cruce și înviere” -un montaj realizat de Cristian Țepeș

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Cel ce cunoaşte cât de cât pe alţii este inteligent; cel ce se cunoaşte pe sine este cu adevărat iluminat şi înţelept. Cel ce poate să învingă pe alţii este tare, cel ce s-a învins pe sine este cu adevărat mereu puternic. Cel ce este mulţumit cu ce are e foarte bogat. Cel ce este energic, are un scop în viaţă. Cel ce nu se depărtează de firea sa trăieşte mult. Cel care de moare nu se stinge, posedă cu adevărat îndelunga vieţuire pe care o dă numai nemurirea. Lao Tse în Tao Te King, 33

demonul

,,Vulgar și seducător, fariseu și pungaș, ipocrit și cinic în același timp, respingător dar nu mai puțin fascinant, el este fără îndoială creatura cea mai poetică din lume. El este frumos în ochii naivilor, care cred că răul trebuie să fie întotdeauna urât; și este de o urâțenie irezistibil de atrăgătoare în ochii celor dezabuzați sau rafinați. Pe scurt, el nu este niciodată acolo unde credeați că-l veți găsi. El imită, caricaturizând-o, acțiunea Duhului Sfânt, mereu ambiguu pentru îndoiala noastră și deconcertant pentru rațiunea noastră.”,,Partea diavolului” Denis de Rougemont.

,,...theologike, numită la Origen și vedere mistică, desemnează și ea nu știința modernă a spiritului cu acest nume, ci o cunoaștere-vedere vie a misterului Sfintei Treimi, a vieții intratrinitare a celor Trei Persoane. De aceea, ,,teolog” nu este specialistul în chestiuni teologice, ci numai acela care, ca și Ioan, se reazemă de pieptul lui Hristos și e înzestrat cu acele vederi în care persoana finită a omului întâlnește Persoana Dumnezeului veșnic.”

(Pr. G. Bunge, ,,Evagrie Ponticul”, Deisis, p.99)

Mărturie

Iubiți teologi,

,,Vreau să vă mărturisesc o ,,întîmplare”, dacă întîmplare se poate numi, din ce am trăit în anii de recluziune la Aiud.

Nu pentru patetismul ,,trăirii”, ci pentru adevărul ei.

Prin 1950, la Aiud, regimul se înăsprise considerabil și sub aspect alimentar. Un an de zile tot aportul se reducea la 1/2 de cartof într-o apă călduță.

După un an toți eram la pămînt.

Și se întîmpla ca cei care-și pierdeau credința, datorită unor cauze greu de intuit, într-o lună mureau.

Atunci mi-am dat seama de ce înseamnă puterea credinței.”

Aurel Cioran, Sibiu, 11 nov. 1994

Blogul Corinei Negreanu

marți, 28 octombrie 2014

Ioan Alexandru

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

..........

Le mulțumesc cu precădere persoanelor interesate de acest blog:

Totalul afișărilor de pagină