de Tatiana Onilov
Tatiana Onilov în tabăra de la M-rea Piatra Craiului
E
aproape un clişeu să mai spui că veşnicia s-a născut la sat sau că timpul stă
în loc într-un spaţiu atemporal, precum poate fi o mănăstire, de exemplu. Cu
toate acestea, timpul chiar a stat în loc pentru aproape 200 de tineri care au
ales să-şi petreacă zece zile departe de tumultul oraşului, trecând în
subsidiar grijile şi îndatoririle cotidiene. Timpul a căpătat o altă
intensitate, o semnificaţie aparte şi o frumuseţe ancestrală pentru cei care au
mers în tabăra de la Piatra Craiului organizată
de ASCOR şi comunitatea Bisericii Studenţilor din Cluj-Napoca în strânsă şi
rodnică împreună colaborare cu stareţul Antonie, cel care oblăduieşte locaşul
sfânt de la Piatra Craiului.
Şi când timpul stă în loc, vreme
este de toate…
Buchet
de slujbe în fiecare zi
Chiar din prima zi a poposirii la mănăstire, 5 august,
dată la care este prăznuit Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, tinerii au avut
bucuria să participe în calitate de membri ai stranei la slujba Sfintei
Liturghii oficiată cu ocazia sărbătoririi hramului aşezământului
monahal. Cântările au sunat puternic şi frumos, ca pentru Sfântul Ioan Iacob
Hozevitul, sfânt drag tinerilor, ocrotitor al stranei Bisericii Studenţilor din
Cluj, protector al mănăstirii de la Piatra Craiului şi, implicit, adevărat
orânduitor şi călăuzitor al taberei de anul acesta.
La fel de pline de tărie au fost toate
slujbele zilnice care au mângâiat suflete, au întărit duhul tineresc şi au
ocrotit obştea taberei de primejdii
şi nevoi. În zori de zi, când roua abia atinge firele de iarbă, clopotele
chemau tinerii la Liturghie pentru a participa la Slujba slujbelor, fiecare
având marea binecuvântare şi posibilitate de a se întâlni cu Mântuitorul
nostru, Iisus Hristos, în Taina Sfintei Împărtăşanii.
Spre
seara, lumina lină când coboară, când toaca bate a priveghere, răsunau cântările
Vecerniei, urmate de mângâietoare intonări ale Paraclisului Maicii Domnului în
faţa unei copii a icoanei făcătoare de minuni Maica Domnului Pantanssa, care
a ajuns la mănăstirea Piatra Craiului în ajun de prăznuire a Sfântului Ioan
Iacob Hozevitul. Icoana a fost oferită
în dar de către mănăstirea Vatopedu din Muntele Athos, prin donaţia
Părintelui Nicolae de la Bucureşti, iar tinerii veniţi în tabără au avut marea
binecuvântare de a participa la acest eveniment semnificativ.
Astfel,
zi de zi, slujbele au continuat să adune iubitorii de slavoslovie la rugăciune,
rânduială propice pentru a aduce mulţumire Bunului Dumnezeu pentru toate
lucrurile frumoase desfăşurate în tabără.
la final de tabără
Cateheze
ziditoare cu Părintele Ciprian Negreanu
La fel de frecvente au fost şi întâlnirile
mult aşteptate cu Părintele Ciprian Negreanu, preot misionar al Bisericii
Studenţilor. De două ori pe zi, dimineaţa şi seara, neobosit şi mereu pregătit să
tâlcuiască înţelesurile ascunse din Cartea
lui Iov şi să decripteze multiplele semnificaţii ale Psalmilor, Părintele Ciprian a oferit tinerilor adevărate
mărgăritare duhovniceşti. Pe tot parcursul taberei, căutătorii de alinare au
putut alerga la poala tămăduitoare a spovedaniei ori de câte ori au avut nevoie,
întrucât Părintele Ciprian le-a stat la dispoziţie zi lumină pentru a-i
asculta, a-i îndruma şi a-i obloji sufleteşte.
Întâlnire cu ierarhii
Tinerii
au primit binecuvântări şi sfaturi şi de la ierarhii prezenţi în tabăra de vară
a ASCOR. În ziua inaugurării acesteia, ÎPS Andrei Andreicuţ, Mitropolitul
Clujului, Maramureşului şi Sălajului a împărţit arhiereşti blagosloviri pentru
buna desfăşurare a activităţilor şi pentru petrecerea timpului cu mult folos
duhovnicesc.
Fiind în mijlocul multor studenţi, ÎPS Andrei
le-a adresat un cuvânt de îndrumare şi întărire. Sfinţia Sa a pus accentul pe modul
de viaţă exemplar pe care creştinii la început de cale trebuie să îl pună în
practică şi să îl propovăduiască. Îndemnul ierarhului a fost inspirat din cuvântul Sfântului Apostol Pavel adresat
către Filipeni care transmite următorul mesaj: „Să fiţi fără prihană şi curaţi,
fii ai lui Dumnezeu neîntinaţi, în mijlocul unui neam rău şi stricat întru care
străluciţi ca nişte luminători în lume”. ÎPS Andrei a spus că acesta ar fi un
îndemn ce merită să fie urmat, dar, mai presus de toate, ar trebui să fie dezideratul
interior al tinerilor care să înflăcăreze inimile pentru ca ei să vrea să fie
asemenea chipului descris de Sfântul Apostol Pavel.
ÎPS
Serafim Joantă, Mitropolitul Germaniei, Mitropolitul Germaniei şi al Europei
Centrale şi de Nord, prin sprintena-i prezenţă, a vorbit despre nădejde,
încrederea totală în Dumnezeu şi despre mulţumirea duhovnicească. Într-un cadru
natural de o frumuseţe rară, ÎPS Serafim a punctat cele mai dureroase probleme
ale contemporaneităţii, vorbind despre însingurarea oamenilor, despre egoismul
care surpă armonia umanităţii şi duce la dezintegrare şi izolare, ceea ce este
opusul creştinismului autentic caracterizat prin comuniune, dragoste, jertfă,
dăruire şi grijă faţă de semeni. Sfinţia Sa consideră că un om egoist este unul
care se vede stăpân peste toţi, având grijă doar de ale sale, râvnind spre o
afirmare avară şi transformându-i pe ceilalţi în unelte de profit. Potrivit ÎPS
Serafim, consecinţele vizibile ale realităţi individualiste care ne
caracterizează la etapa actuală sunt înmulţirea păcatelor, împuţinarea
credinţei şi slăbirea vieţii duhovniceşti. Mai mult decât atât, omul a ajuns
să-L excludă în totalitate pe Dumnezeu din viaţa şi rânduiala lui. Omul
contemporan se încrede doar în forţele proprii şi în planurile pe care şi le
ticluieşte cu migală, pentru ca mai apoi, când planurile se ruinează, ajunge să
se răzvrătească, să cârtească împotriva lui Dumnezeu şi să cadă în deznădejdi
irecuperabile din cauza grijilor pe care şi le creează în mod artificial.
Pe
tot parcursul întâlnirii, ÎPS Serafim a povăţuit tinerii să fie mulţumitori, să
fie în comuniune cu semenii, să trăiască simplu şi să lupte până la capăt,
deoarece, potrivit Sfinţiei Sale, biruinţa este calitatea primordială a
creştinului.
Delicateţea
şi fineţea duhovnicească a PS Vasile Someşanul a mângâiat multe suflete
îndurerate. Sfinţia Sa a vorbit despre suferinţă, boală şi despre rostul
acestora în viaţa fiecărui om. Potrivit Sfinţiei Sale, suferinţa poate deveni
prilej de mântuire şi de curăţire duhovnicească. De aceea, PS Vasile i-a
îndemnat pe tineri să fie răbdători în timpul unei boli sau al unui necaz, să
se roage pentru apropiaţii care suferă şi să aibă nădejde că toate sunt spre
folos.
Vastă paletă de
ateliere
Pe
lângă îmbogăţirea duhovnicească rezultată din slujbele, catehezele cotidiene şi
întâlnirile cu ierarhii, participanţii taberei organizate de ASCOR au avut parte
de o vastă paletă de activităţi şi ateliere pentru toate gusturile şi
îndeletnicirile.
Aşa
cum e frumos şi cum le stă bine tinerilor din ASCOR şi tuturor membrilor
comunităţii Bisericii Studenţilor, s-au pus pe treabă toţi. Unii au participat
la atelierul de împletit metaniere şi cruciuliţe, alţii au preferat să
litografieze icoane, o parte şi-au manifestat dorinţa de a mânui toaca. Un grup
de băieţi şi fete au căutat lemn bun, lemn trainic pentru troiţa care a fost
ridicată la sfârşitul taberei. Cei cu auzul muzical fin au avut şansa să se
bucure de atelierul de cântece patriotice sau să înveţe intonarea corectă a Paraclisului Maici Domnului.
Anul
acesta au fost mai multe ateliere inedite. De la întâlniri literare şi discuţii
pe marginea romanului Arhanghelii, de Ion
Agârbiceanu sau a poeziilor scrise de Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, până la
cursuri de prim ajutor şi de îngrijire corectă a danturii.
Un
atelier ce s-a bucurat de o popularitate covârşitoare a fost cel de apărare şi
supravieţuire în condiţii extreme. Părintele Teodor Tare, fost membru ASCOR şi
fiu duhovnicesc al Părintelui Ciprian, a fost instructorul principal al
atelierului care a captivat majoritatea tinerilor interesaţi de cum poţi învăţa
să aprinzi focul fără chibrituri, cum reuşeşti să găseşti punctele cardinale
fără busolă sau cum identifici locul potrivit pentru a construi un bordei în
mijlocul pădurii, alungând anterior lupul sau ursul care ţi-ar fi putut pune în
primejdie viaţa. Atelierul s-a dovedit a fi atrăgător nu doar pentru partea
teoretică, ci, mai degrabă, pentru ilustrare practică a informaţiei expuse de
Părintele Teodor, fost militar cu multe cunoştinţe în domeniu şi care anul
acesta a fost alături de participanţii taberei de la Piatra Craiului.
Drumeţii, discuţii şi surprize din partea gazdei de la
Piatra Craiului, Părintele Stareţ Antonie
Toate au fost din belşug la Piatra Craiului, inclusiv şi
drumeţiile prin împrejurimi. Prima ieşire de explorare a frumuseţii celor
create de Mâna Atotţiitoare a Ziditorului nostru s-a desfăşurat la iniţiativa Părintelui
Antonie, stareţul mănăstirii Piatra Craiului şi gazda de anul acesta a taberei
ASCOR, care a fost trup şi suflet alături de organizatorii evenimentului,
punând la dispoziţiei toate bunurile materiale şi duhovniceşti ale mănăstirii
pentru buna derulare a activităţilor. Aşadar, încă din timpul primei drumeţii,
cu mult interes şi entuziasm, Sfinţia Sa a fost alături de tinerii dornici să
îşi petreacă timpul în sânul naturii, pe care i-a condus spre un loc pitoresc,
aflat la o altitudine de aproape 900 de metri, de unde se deschidea o
privelişte splendidă spre Masivul Vlădeasa. De-a lungul traseului, Părintele
Antonie a oferit multe detalii despre localnicii din aceste împrejurimi, despre
nevoinţele lor în timpul iernii şi despre bucuriile pe care le trăiesc monahii
atunci când ajung aici. De asemenea, Părintele Antonie a povestit istoricul
mănăstirii, relatând minunatele intervenţii şi ajutorul Sfântului Ioan Iacob
Hozevitul în toate lucrările desfăşurate pentru ridicarea aşezământului monahal
în decursul celor zece ani. Tot atunci, au fost evocate frumoase amintiri
despre vrednicul de pomenire, Mitropolitul Bartolomeu Anania, cel care i-a fost
îndrumător sufletesc Părintelui Antonie timp de mai mulţi ani la mănăstirea
Nicula şi de la care a primit ascultare să vină la Piatra Craiului pentru a
ridica un nou locaş sfânt.
O
a doua drumeţie a fost o adevărată încântare şi bucurie pentru toţi
participanţii taberei. Părintele Antonie a gândit un traseu complex,
oferindu-le tinerilor posibilitatea de a vizita Muzeul Memorial Octavian Goga din localitatea Ciucea,
destinaţie care merită să fie descoperită şi explorată întrucât conţine o colecţie
culturală valoroasa lăsată posterităţii de poetul naţional Octavian Goga şi
care este organizată pe domenii precum artă plastică, artă decorativă,
etnografie, fond de carte şi periodice, fond arhivistic şi arheologic. După
delectarea cultural-istorică, paşii mărşăluitorilor s-au îndreptat spre Barajul
Drăgan. Înainte de a ajunge la zăgaz, Părintele Antonie i-a călăuzit pe tineri
spre un loc de o frumuseţe rară, situat deasupra barajului, de unde poate fi
admirată panorama ce se deschide spre lacul de acumulare Drăgan. Impresii multe
s-au adunat şi în timpul parcurgerii celor 424 de metri ai impunătorului baraj
construit în 1987. La finalul drumeţiei, la un popas pe Valea Drăganului,
tinerii au intonat o serie de cântece patriotice şi s-au bucurat de ziua
petrecută în sânul naturii.
Pe
tot parcursul taberei, Părintele Antonie a fost o inepuizabilă sursă de
energie. Mai mult decât atât, Sfinţia Sa a făcut tot posibilul ca musafirii lui
să fie îndestulaţi cu de toate. S-a îngrijit nu doar de aspectele
organizatorice, foarte multiple, de altfel, ci şi de sufletul tinerilor care au
poposit la mănăstirea ocrotită de Sfântul Ioan Iacob Hozevitul. În fiecare
seară, Părintele Antonie, parcă dintr-un cufăr de mare valoare, scotea spre
închinare nestemate duhovniceşti: părticele de moaşte şi icoane primite în dar
de la mănăstirile din Rusia, Ucraina şi Basarabia, mir de la Sfântul Efrem cel
Nou, mir de la Ierusalim şi de la mulţi alţi sfinţi, precum şi multe alte
surprize pe care le-a pregătit cu drag.
În
discuţiile cu tinerii, Părintele Antonie i-a îndemnat tot timpul să îşi asume
rolul de misionari, să fie reprezentanţi ai Bisericii Vii în localităţile unde
trăiesc, în oraşele unde învaţă, în comunităţile unde îşi petrec cel mai mult
timpul. Potrivit Sfinţiei Sale, cei ce ştiu mai multe trebuie să facă mai
multe, să transmită şi altora bucuria Ortodoxiei pe care au descoperit-o prin
Sfintele Taine, prin Părinţii pe care i-au întâlnit pe cale şi prin toţi
oamenii duhovniceşti care le-au fost şi poate le mai sunt modele demne de
urmat.
cu Pr. stareț(gazda) Antonie Flore
La apus de tabără, vreme a fost şi de mure, de foc de
tabără şi de stat la umbra Troiţei…
În
ultima zi, la apus de soare, tabăra s-a mutat într-o poiană doldora cu mure. Cu
paşi grăbiţi, tinerii s-au îndreptat spre luminişul din pădure pentru a aduna
fructele dulci. Îndeletnicire care i-a absorbit pe toţi. Parcă ar fi rămas
acolo, într-un spaţiu parcă intenţionat ferit de alţi ochi, destinat celor care
aveau să îşi petreacă ultimele ore în comuniune şi într-o ultimă împreună lucrare.
Mai
pe înserate au urcat pe un vârf de deal şi au stat la focul de tabără,
intonând, aşa cum le-a fost obiceiul, cântece tradiţionale şi patriotice.
La
plecare au sfinţit Troiţa pe care au făcut-o în timpul taberei şi care a fost
înălţată pentru a dăinui şi pentru a aminti despre buna petrecere a vremii în tabără
ASCOR organizată la mănăstirea de la Piatra Craiului.
fotografiile aparțin mai multor autori
Nota mea:
Este a paisprezecea oară(sper să nu greșesc) de cînd Ascor Cluj organizează în fiecare vară aceste minunate împreună petreceri sub semnul prieteniei și credinței. Promotorul acestui ,,obicei” devenit tradiție demn de adus aici și mereu aminte este minunatul misionar Pr. David Hutson, reîntors de ceva ani în S.U.A., iar de 12 ani în fiecare vară continuator Pr. Ciprian Negreanu. Întotdeauna a fost o tabără care s-a sprijinit pe eforturi și resurse proprii, pe mijloace oarecum mai smerite și modeste și fără prea multă mediatizare. Anul acesta s-au aflat la Piatra Craiului în jur de 180 de tineri pe toată perioada desfășurării taberei, între 4-14 august (a.c.). Locul(M-rea Piatra Craiului) a fost ales de Î.P.S. Andrei Andreicuț și se află la confluența a trei județe: Cluj Bihor și Sălaj. Mulțumiri tuturor pentru participare, vicepreședintei Oana Băilă pe umerii căreia au atârnat multe sarcini și griji, președintelui Bogdan Dincă, dar mai ales Pr. Antonie Flore, gazda de anul acesta, care s-a întrecut pe sine și a mutat munții din loc numai ca toate să fie bine, de folos și bucurie tinerilor. Mulțumiri Tatianei Onilov, care, pe lângă atâtea alte multe strădanii, a avut puterea și disponibilitatea acestei consemnări. Grație tuturor!(C.N.)