Poem

Noapte liniștită

Bartolomeu Valeriu Anania

Noapte liniștită, noapte desfătată,

Naști în toată vremea ce-ai rodit odată.

Steaua călătoare, leneșă’n amiezi,

Din genunea clipei ritmic o’ntrupezi

Și mi-o urci în tindă, lumea s’o cuprindă

Ca o nestemată prinsă pe oglindă.

Cine te citește, cine mi te-arată,

Noapte liniștită, noapte desfatată?

Fluier cu ciobanii, cânt cu ei din flaut

Și pe la’nceputul cronicii te caut,

Mintea să mi-o stâmpăr, cum de încăpuși

În măsura vremii dintre doi țăruși?

Umblu’n cartea toată, ești mereu în carte.

Foaia te desparte, fața nu te’mparte.

Îmi surâzi din slova paginii deschise

Și din tot cuprinsul filelor nescrise,

Zilnic dăruindu-mi viața

pintenoagă,

Ca o rugăciune scrisă pe zăloagă.

Și cântări de leagăn cânți ca și-a altădată

Tot atât de vie și adevărată,

Limpede’n vecie, limpede’n clipită,

Noapte minunată, noapte liniștită!

(Calendarul „Credința”, 1967)