,,Pe imensul profet, pe omul cu o credință de neînfrînt, Hristos nu l-a scutit de proba eroică a îndoielii. El îi cere într-un anumit sens lui Ioan să rămînă pînă la ultima graniță fidel față de ceea ce Dumnezeu i-a revelat în profunzimile sufletului său. Hristos nu-i demonstrează nimic, îi cere o încredere fără margini.Omul, a cărui măreție o depășeste pe a tuturor celor apăruți cîndva pe pămînt, omul care s-a dăruit lui Dumnezeu din prima tinerețe, care s-a limitat la a fi doar vocea lui Dumnezeu, care n-a spus nici măcar o minciună, care bulversa sufletele prin cuvîntul său, care transforma vechile vieți în vieți noi, acest om în fața propriei morți e cuprins de o îndoială: oare m-am înșelat? Și pînă la capăt a rămas credincios. Acest episod ne învață cum să ne comportăm cu privire la Ioan Botezătorul; în plus, ne învață cum să ne comportăm cînd ni se cere să fim fideli față de ceea ce știm, să fim fideli față de adevărul care a răsunat în inima noastră, a luminat duhul nostru, a însuflețit eforturile noastre ascetice. Cînd o asemenea fidelitate ni se cere, nu e oare posibil să fim cuprinși de îndoială? Dar dacă, grație încrederii, eforturilor noastre, depășim această îndoială, atunci vom fi ucenici demni ai precursorului Împărăției lui Dumnezeu, Ioan Botezătorul.”
fragment tradus de Cătălin Bogdan din ,,Les Editions du Cerf, Paris, 2004, (trad. în fr. de Michel Evdokimov a originalului rusesc ,,Începutul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu”)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.