Păcatele ,,mărunte” și păcatele ,,mari”

Mitropolitul Antonie Bloom

,,Iată un al treilea punct privitor la păcat: nu trebuie să ne amăgim cu iluziile generate de ideea că exista păcate mari și păcate veniale [în teoria moralei catolice păcatele se împart în cele de moarte și cele veniale, acestea din urmă fiind mai scuzabile, n.t.]. Desigur nu le putem pune în același sac. Dar chiar și un păcat venial dacă e comis voit, cu deplină conștiintă, premeditat cu cinism, poate aduce moarte în suflet. Pentru a ilustra care pot fi consecințele unui păcat mărunt vă propun un exemplu drept comparație. Eram medic în timpul războiului. Într-o noapte a fost adus de pe front, care se afla în apropiere, în secția noastră, un ofițer grav rănit, perforat din toate părțile de o rafală de mitralieră. Nu ne puteam aștepta decît că, îi rămăsese să moară. Dar a avut șansa: nici un organ vital nu era atins, a fost operat, a fost tratat, a supraviețuit. În aceeași noapte, am fost chemat la căpătîiul unui soldat care fusese cules dintr-un cabaret unde se sfădise cu un alt soldat. Amîndoi erau în stare de ebrietate. Celălalt a vînturat un briceag; l-a izbit pe camaradul său în gît si i-a tăiat o arteră. Cînd a fost adus la spitalul de campanie era în pragul morții, am avut tot chinul din lume pentru a-l readuce la viață. Astfel mitraliera aducătoare de moarte poate reprezenta un păcat mare; dar ce e un briceag în comparație cu o mitralieră grea? Și totuși poate antrena moartea unui om...

Acest tip de comportament revine de fiecare dată cînd primim cu nonșalanță aceste veleități păcătoase, aceste tendințe care ne atrag spre păcat, acest mic păcat venial pentru care simțim o slăbiciune, pe care începem să-l rasfățăm, înainte de a ne instala cu totul. În schimb, un păcat mare e uneori mai puțin mortal. Prima persoană care a venit la mine la spovedit a fost un criminal. Inima sa era zdrobită de pocaință, de oroarea gestului său. Mai tarziu a expiat vina sa în inchisoare și acest timp de recluziune a fost unul de vindecare. În timp ce mii și mii de oameni acumulează mase de păcate veniale fără a remarca în ce măsură aceste păcate îi cangrenează, le smulg toata puterea de rezistență, orice simț de responsabilitate. În acest sens putem spune că, oricare ar fi locul unde traversăm fluviul păcatului, oricare ar fi mijlocul utilizat pentru aceasta - la vad, înot, pe un pod sau cu o barcă -, am luat partea dușmanului, am trădat adevarata noastră vocație, ne-am trădat pe noi înșine, fiindcă am încetat să fim un om integru. Acestea sunt diferitele căi ce duc la păcat.”

Traducerea din fr. de Cătălin Bogdan ,,Din Mitropolitul Antonie Bloom, Întîlnire cu Dumnezeul cel viu. Lectură duhovnicească a Evangheliei după Sf. Apostol Marcu”.