“Altceva este vorbirea smerită, altceva smerenia şi altceva smerita cugetare. Vorbirea smerită şi smerenia le dobândesc nevoitorii prin toată neplăcuta pătimire şi prin ostenelile din afară ale virtuţii; căci ele sunt îndreptate numai spre lucrarea şi spre nevoinţa trupească. De aceea, aflându-se sufletul în starea smereniei, când vine ispita, se tulbură. Dar smerita cugetare, fiind un lucru dumnezeiesc şi înalt vine numai în cei ce au trecut de mijloc, prin sălăşluirea Mângâietorului, adică în cei ce au sporit prin toată smerenia pe calea atotaspră a virtuţii”. (Cuv. Nichita Stithatul, C. 300cap., suta a doua, cap.25, în Fil.rom., vol.VI, p.236)

“Pe cât e de departe răsăritul de apus, pe atât e de departe vorbirea smerită de adevărata smerenie. Şi cu cât e mai mare cerul ca pământul şi sufletul ca trupul, cu atât e mai desăvârşită şi mai mare smerita cugetare dată celor desăvârşiţi prin Sfântul Duh, decât adevărata smerenie”. (Cuv. Nichita Stithatul, C. 300cap., suta a doua, cap.28, în Fil.rom., vol.VI, p.237)

“Alta este smerenia mâhnită a celor ce plâng şi alta, mustrarea conştiinţei vecină cu deznădejdea a celor ce păcătuiesc încă; şi alta, fericita bogăţie a smereniei ce se iveşte în cei desăvârşiţi prin lucrarea lui Dumnezeu.  Să nu ne grăbim să o aflăm pe cea de a treia prin cuvinte. Căci în zadar vom alerga. Iar semnul celei de a doua este răbdarea desăvârşită a defăimării. Căci deprinderea rea de mai înainte   chinuieşte de multe ori şi pe cel ce plânge. Şi nu e de mirare”. (Sf. Ioan Scărarul, Scara, cap.9, în Fil.rom., vol.IX, p.150,151

,,Este și o „smerită cugetare” după bunul plac al omului: pe aceasta și-o alcătuiește pentru sine sufletul iubitor de slavă deșartă, sufletul amăgit și înșelat de învățătura mincinoasă, sufletul care se lingușește pe sine, sufletul care caută măguliri din partea lumii, sufletul care năzuiește cu totul spre sporirea lumească și spre desfătările lumești, sufletul care a uitat de veșnicie, de Dumnezeu.

Nimic nu este atât de vrăjmaș smereniei lui Hristos ca „smerita cugetare” după bunul plac, care a lepădat jugul ascultării față de Hristos și, săvârșind furt de cele sfinte, slujește satanei sub acoperământul unei fățarnice slujiri lui Dumnezeu. Smerenia cea mincinoasă se vede pe sine smerită: se mângâie în chip caraghios și jalnic cu această vedere amăgitoare, pierzătoare de suflet.

Dacă vom privi neîncetat la păcatul nostru, dacă ne vom strădui să-l vedem în amănunțimea lui, nu vom găsi în noi înșine nicio virtute – nu vom găsi nici smerita cugetare. Cu adevărata smerenie se acoperă adevărata și sfânta virtute; așa își acoperă frumusețea, cu basmaua, fecioara înfrânată; așa se ascunde, prin catapeteasmă, Sfânta Sfintelor de privirile gloatei.”(Sfântul Ignatie Briancianinov, Experiențe ascetice, Editura Sophia)

photo: Corina Negreanu

 Elegia Florilor

Konstantinos P. Kavafis

Toate florile se deschid vara.

    Si din toate florile câmpului, tinerețea

    pare cea mai frumoasă. Doar că se trece 

iute, iar când pleacă, nu se mai întoarce;

liliacul o scaldă în lacrimi din roua de Paști.

Toate florile se deschid vara.

    Dar ca să le privească, nu sunt aceeași ochi.

Și alte mâini în alte piepturi le pun.

Sunt aceleași luni de zile, dar par altele;

chipurile s-au schimbat și nu le recunosc.

Toate florile se deschid vara.

    Însă nu rămân întotdeauna bucuria noastră.

Cele ce ne înveselesc sunt apoi cele care ne întristează;

și cele de pe mormintele care apoi le plângem, așa

cum acoperă de culori pajistile noastre zâmbitoare.

Din nou a venit vara și toate câmpurile sunt înflorite.

    doar că, de la fereastră, e greu să o simți.

Iar geamul devine tot mai mic, dispare.

    Ochiul suferind se încețoșează, ostenit.

Picioarele grele și obosite, nu ne mai ajută deloc.

Nu pentru noi înfloresc anul acesta câmpiile.

    Ne împodobesc crinii unui august îndepărtat,

    iuți, anii trecuți se întorc,

    umbrele iubite ne fac semne cu blândețe

    și, încetișor, pe sărmana noastră inimă o adorm.

Două anotimpuri într-o zi de duminică

 Photo:Corina Negreanu

,,Hristos, între dragoste și exil"

Update:

https://youtu.be/T208M6xnCH8?si=q-yl_Mq8FdNJZN4I

Întrucât în această perioadă suntem chemați să fim mai atenți și la nevoile aproapelui, vă propunem o nouă întâlnire de suflet cu 𝗣𝗮̆𝗿𝗶𝗻𝘁𝗲𝗹𝗲 𝗢𝗰𝘁𝗮𝘃𝗶𝗮𝗻 𝗕𝗹𝗮𝗴𝗮 - consilier de îngrijire paliativă și preot slujitor în Montreal, Canada. 

Autor și al minunatei cărți intitulate „𝐈𝐔𝐁𝐈𝐑𝐄𝐀”, Părintele ne propune de această dată o tematică mai mult decât interesantă: 𝐻𝑟𝑖𝑠𝑡𝑜𝑠, 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒 𝐷𝑟𝑎𝑔𝑜𝑠𝑡𝑒 𝑠̦𝑖 𝐸𝑥𝑖𝑙.

Întâlnirea va avea loc 𝐌𝐀𝐑𝐓̦𝐈, 𝟐𝟏 𝐍𝐎𝐈𝐄𝐌𝐁𝐑𝐈𝐄 𝟐𝟎𝟐𝟑, începând cu 𝐨𝐫𝐚 𝟐𝟎:𝟎𝟎 la 𝐅𝐚𝐜𝐮𝐥𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐝𝐞 𝐓𝐞𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞 𝐎𝐫𝐭𝐨𝐝𝐨𝐱𝐚̆ 𝐝𝐢𝐧 𝐂𝐥𝐮𝐣-𝐍𝐚𝐩𝐨𝐜𝐚.

________________________________________

”𝑉𝑖𝑎𝑡̦𝑎 𝑜𝑚𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎𝑐𝑐𝑒𝑝𝑡𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑎𝑙𝑒𝑔𝑒 𝑖𝑢𝑏𝑖𝑟𝑒𝑎 𝑠𝑒 𝑠𝑐ℎ𝑖𝑚𝑏𝑎̆, 𝑠𝑒 𝑚𝑒𝑡𝑎𝑚𝑜𝑟𝑓𝑜𝑧𝑒𝑎𝑧𝑎̆ 𝑓𝑖𝑖𝑛𝑡̦𝑎 𝑠𝑎 𝑐𝑢 𝑡𝑜𝑡𝑢𝑙. 𝐺𝑎̂𝑛𝑑𝑖𝑟𝑒𝑎 𝑑𝑒𝑣𝑖𝑛𝑒 𝑠𝑖𝑚𝑝𝑙𝑎̆, 𝑐𝑢𝑣𝑖𝑛𝑡𝑒𝑙𝑒 𝑠̦𝑖 𝑓𝑒𝑙𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑎 𝑣𝑜𝑟𝑏𝑖, 𝑑𝑒 𝑎 𝑟𝑒𝑙𝑎𝑡̦𝑖𝑜𝑛𝑎 𝑠𝑒 𝑚𝑜𝑑𝑖𝑓𝑖𝑐𝑎̆. 𝐼̂𝑛𝑡̦𝑒𝑙𝑒𝑠𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑐𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑡𝑟𝑎̆𝑖𝑡𝑒 𝑑𝑒𝑣𝑖𝑛𝑒 𝑎𝑙𝑡𝑢𝑙. 𝐹𝑢𝑛𝑐𝑡̦𝑖𝑖𝑙𝑒 𝑝𝑠𝑖ℎ𝑖𝑐𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑠𝑒 𝑖𝑙𝑢𝑚𝑖𝑛𝑒𝑎𝑧𝑎̆, 𝑎𝑣𝑎̂𝑛𝑑 𝑜 𝑝𝑟𝑖𝑣𝑖𝑟𝑒 𝑝𝑎𝑛𝑜𝑟𝑎𝑚𝑖𝑐𝑎̆ 𝑠̦𝑖, 𝑖̂𝑛 𝑎𝑐𝑒𝑙𝑎𝑠̦𝑖 𝑡𝑖𝑚𝑝, 𝑖𝑛𝑡𝑖𝑚𝑎̆ 𝑎𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎 𝑣𝑖𝑒𝑡̦𝑖𝑖 𝑠̦𝑖 𝑎𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎 𝑓𝑖𝑖𝑛𝑡̦𝑒𝑙𝑜𝑟. 𝑆𝑖𝑚𝑡̦𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑖 𝑠𝑒 𝑠𝑐ℎ𝑖𝑚𝑏𝑎̆. 𝑉𝑎̆𝑧𝑢𝑙, 𝑝𝑖𝑝𝑎̆𝑖𝑡𝑢𝑙, 𝑎𝑢𝑧𝑢𝑙, 𝑚𝑖𝑟𝑜𝑠𝑢𝑙, 𝑔𝑢𝑠𝑡𝑢𝑙 𝑢𝑛𝑢𝑖 𝑎𝑠𝑡𝑓𝑒𝑙 𝑑𝑒 𝑜𝑚 𝑠𝑒 𝑡𝑟𝑎𝑛𝑠𝑓𝑜𝑟𝑚𝑎̆… 𝑈𝑛 𝑎𝑠𝑡𝑓𝑒𝑙 𝑑𝑒 𝑜𝑚 𝑖𝑢𝑏𝑒𝑠̦𝑡𝑒 𝑜𝑎𝑚𝑒𝑛𝑖𝑖 𝑐𝑢 𝑜 𝑖𝑢𝑏𝑖𝑟𝑒 𝑖𝑛𝑓𝑖𝑛𝑖𝑡𝑎̆, 𝑒𝑙𝑖𝑏𝑒𝑟𝑎𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒, 𝑐𝑎𝑟𝑒-𝑖 𝑓𝑎𝑐𝑒 𝑠̦𝑖 𝑐𝑒𝑙𝑢𝑖 𝑑𝑒 𝑙𝑎̂𝑛𝑔𝑎̆ 𝑒𝑙 𝑙𝑜𝑐, 𝑛𝑒𝑣𝑎̆𝑧𝑎̂𝑛𝑑𝑢-𝑠𝑒 𝑛𝑖𝑐𝑖𝑜𝑑𝑎𝑡𝑎̆ 𝑠𝑢𝑝𝑒𝑟𝑖𝑜𝑟 𝑙𝑢𝑖. 𝐴𝑐𝑒𝑙 𝑠𝑢𝑓𝑙𝑒𝑡 𝑛𝑢 𝑚𝑎𝑖 𝑠̦𝑡𝑖𝑒 𝑢𝑛𝑑𝑒 𝑖̂𝑛𝑐𝑒𝑝𝑒 𝑠̦𝑖 𝑢𝑛𝑑𝑒 𝑠𝑓𝑎̂𝑟𝑠̦𝑒𝑠̦𝑡𝑒 𝑖𝑢𝑏𝑖𝑟𝑒𝑎 𝑠̦𝑖 𝑛𝑖𝑐𝑖 𝑛𝑢-𝑙 𝑚𝑎𝑖 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑒𝑠𝑒𝑎𝑧𝑎̆…” (Octavian Blaga)

 ,,În celulă găsim ascunsă cartea vieții, ADN-ul și astfel celula este sediul vieții și al bolii."

,,Ar trebui să înțeleagă plecând de la ce am învățat la școală. Celula este partea fundamentală a vieții. Celula are niște reguli foarte bune, cum să trăiască, cum să ne țină. Când vorbim despre celulele noastre, vorbim de noi. Cum să ne țină în stare bună, fiecare are un rol șamd. Ei, celulele astea, la un moment dat, dacă sunt agresate, și de obicei agresate din exterior, nu din interior, un invadator, un virus, o bacterie, o agresiune, orice agresiune asupra celulei, celula aceea încearcă să reziste, asta e prima parte, și rezistă foarte bine o perioadă, după care se îmbolnăvește. Și atunci vorbim de patologia celulei. Când ne îmbolnăvim de ficat, se îmbolnăvește celula ficatului. Deci patologia ficatului înseamnă patologia celulei hepatice, a celulei ficatului. Inimă, când facem un infarct, celula inimii este bolnavă. Deci patologia se referă la modificările care au loc în celulă, și când le vom înțelege pe acelea, vom putea să tratăm și infarctul. De aceea, vorbim de patologie celulară, biologia celulară, să înțelegi cum trăiesc și cum funcționează și ce fac celulele noastre în diferite părți ale corpului. Sunt considerate niște înțelepte, știu foarte bine să se adapteze, știu foarte bine să funcționeze. Fiecare celulă are funcția ei precisă. Una ne apără de invadatori, altă celulă ne face să zâmbim, altă celulă ne ajută să gândim, celula nervoasă, deci biologia celulelor se ocupă de înțelegerea structurii și funcției celulei. " Maia Simionescu

Vineri, 24 noiembrie ora 19:30 întâlnire online cu părintele Efrem Vatopedinul cu tinerii și studenții de la Biserica Studenților din Hasdeu/Cluj Napoca.

 https://us06web.zoom.us/meeting/register/tZYkcOqqrDssHNwO6yLfpWa44oUUSvrr7ahp#/registration

Icono-clastice

Photo: Corina Negreanu

Din ceas, dedus, adâncul acestei calme creste,

Intrată prin oglindă în mântuit azur,

Trăind pe înecarea cirezilor agreste,

În grupurile apei, un joc secund, mai pur.”

Ion Barbu

,,Mai devreme sau mai târziu, va trebui să recunoaștem că trăim în eroare. Am falsificat diabolic și acum suntem prizonierii plăsmuirilor noastre. Va veni o vreme  când ne vom întoarce la umilința de a nu mai arunca asupra lumii eul nostru iconoclastic cu orice preț.” Andre Parinaud(critic de artă)

Nicăieri nu va fi lumea decât înăuntru. R. M. Rilke

Seară duhovnicească I „𝗖ă𝘀ă𝘁𝗼𝗿𝗶𝗮 𝗰𝗮 𝗧𝗮𝗶𝗻𝗮 𝗶̂𝗻 𝘃𝗶𝘇𝗶𝘂𝗻𝗲𝗮 𝗣ă𝗿𝗶𝗻𝘁𝗲𝗹𝘂𝗶 𝗔𝗿𝘀𝗲𝗻𝗶𝗲 𝗕𝗼𝗰𝗮”

 𝐂𝐢𝐜𝐥𝐮𝐥 𝐬𝐞𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐝𝐮𝐡𝐨𝐯𝐧𝐢𝐜𝐞𝐬̦𝐭𝐢 𝐝𝐢𝐧 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭 𝐏𝐨𝐬𝐭 𝐚𝐥 𝐍𝐚𝐬̦𝐭𝐞𝐫𝐢𝐢 𝐃𝐨𝐦𝐧𝐮𝐥𝐮𝐢 va debuta 𝗷𝗼𝗶, 𝟭𝟲 𝗻𝗼𝗶𝗲𝗺𝗯𝗿𝗶𝗲 𝟮𝟬𝟮𝟯, avându-l ca invitat pe 𝗔𝗿𝗵𝗶𝗺𝗮𝗻𝗱𝗿𝗶𝘁𝘂𝗹 𝗗𝗶𝗼𝗻𝗶𝘀𝗶𝗲 𝗜𝗴𝗻𝗮𝘁, duhovnicul Mănăstirii „Sf. Ilie” Albac, jud. Alba.

Începând cu ora 𝟭𝟴:𝟬𝟬 Părintele va participa la slujba Vecerniei la 𝗖𝗮𝘁𝗲𝗱𝗿𝗮𝗹𝗮 𝗠𝗶𝘁𝗿𝗼𝗽𝗼𝗹𝗶𝘁𝗮𝗻𝗮̆, unde va ține un cuvânt duhovnicesc.

De la ora 𝟮𝟬:𝟬𝟬 va fi prezent în 𝗔𝘂𝗹𝗮 𝗠𝗮𝗴𝗻𝗮 a Facultății de Teologie unde va susține o conferință intitulată: „𝗖𝗮𝘀𝗮𝘁𝗼𝗿𝗶𝗮 𝗰𝗮 𝗧𝗮𝗶𝗻𝗮 𝗶̂𝗻 𝘃𝗶𝘇𝗶𝘂𝗻𝗲𝗮 𝗣𝗮𝗿𝗶𝗻𝘁𝗲𝗹𝘂𝗶 𝗔𝗿𝘀𝗲𝗻𝗶𝗲 𝗕𝗼𝗰𝗮”

_________________________________________________________

„Căsătoria cere multe motive ca să fie Taină. Când familia nu va mai fi întemeiată pe Taină, oamenii vor fi o turmă de fiare sălbatice.” - Pr. Arsenie Boca

Ioana Bentoiu

 ,,Ce reține memoria mea dintr-o situație care, fără a fi ideală, era totuși normală și mai mult ca sigur în evoluție pozitivă? Întâi, extraordinara liniște și mai și marea stabilitate a relațiilor, mult bazate pe cuviință și deseori respect real. Viața curgea mai lent, mai calm, persoana umană își descoperea, în trecut și în viitor, un orizont mai larg decât mi-a fost dat să cunosc, pentru mine ori ceilalți, în oricare din perioadele ulterioare, de cele mai multe ori înghesuite în problematica lui «de azi pe mâine». Bogăția, sau cel puțin bunăstarea, erau mai vizibile, mai cu seamă în orașe: oamenii erau cu siguranță mai spălați, mai bine îmbrăcați, mai civilizați în comportamente decât oricând după aceea”, evocă el vremurile de dinainte de război." Pascal Bentoiu/Istorie trăită. Scrisori pentru Ioana

Recurs la dragoste de Frumos...

 

Photo:Corina Negreanu

Din Sf. Marcu Ascetul(Fil. I)

     Înainte de toate să punem pe hârtia rugăciunii noastre o mulțumire sinceră, în al doilea rând mărturisirea și zdrobirea sufletului întru multă simțire. Apoi să facem Împăratului cererea noastră. Chipul de mai înainte arătat rugăciunii noastre este cel mai bun, precum s-a spus unui frate oarecare de către Îngerul Domnului.

      Nu face pe deșteptul în cuvintele rugăciunii tale căci gânguritul simplu și nemeșteșugit al pruncilor a înduioșat pe Tatăl cel din ceruri.

        Nu fi îndrăzneț chiar dacă ai dobândit curăția; mai degrabă apropie-te întru smerită cugetare și multă îndrăznire vei avea.

     Îndulcesc bucatele untdelemnul și sarea; înaripează rugăciunea smerenia și lacrima.

     Luptă să ridici, mai bine zis să închizi cugetarea în cuvintele rugăciunii iar dacă slăbind pentru pruncia ei cade, ridic-o iarăși căci este proprie minții nestatornicia, dar este propriu lui Dumnezeu s-o poată statornici.

     Nu poate fi legat Duhul, dar unde este Ziditorul duhului, toate se supun Lui.

      Alta este bucuria ce se naște din rugăciune în cei ce petrec în obște și alta cea care se ivește în cei ce se roagă îndeletnicindu-se cu liniștea. Cea dintâi este amestecată poate cu închipuiri; cea de-a doua se umple întreagă de smerita cugetare.

    Dacă deprinzi mintea să nu se depărteze niciodată îți va fi aproape chiar și când te vei afla la masă, iar de rătăcește neîmpiedicată nu va putea să rămână niciodată lângă tine.

     Credința înaripează rugăciunea căci fără ea nu se poate zbura la cer.

    Starea ta lăuntrică ți-o arată rugăciunea căci cuvântătorii de Dumnezeu au socotit-o pe aceasta oglinda călugărului.

     Nu te înălța dacă te-ai rugat pentru altul și ai fost ascultat căci credința lui a lucrat și a izbutit.

    Când te rogi cu trezvie ești mai repede împins spre mânie căci aceasta este scopul vrăjmașilor (râvna noastră la rugăciune o întoarce vrăjmașul spre mânie împotriva vreunor frați sau împrejurări care ne întrerup). Să împlinim toată virtutea dar mai mult rugăciunea cu multă simțire. Dar sufletul se roagă întru simțire când se ridică mai sus de mânie.

Începutul Postului Nașterii Domnului 2023

 

,,	Eşti grădină încuiată, sora mea, mireasa mea, fântână acoperită şi izvor pecetluit.
	Vlăstarele tale clădesc un paradis de rodii cu fructe dulci şi minunate, având pe margini arbuşti care revarsă miresme:
	Nard, şofran şi scorţişoară cu trestie mirositoare, cu felurime de copaci, ce tămâie lăcrimează, cu mirt şi cu aloe şi cu arbuşti mirositori.
	În grădină-i o fântână, un izvor de apă vie şi pâraie din Liban.
	Scoală vânt de miazănoapte, vino vânt de miazăzi, suflaţi prin grădina mea şi miresmele-i stârniţi; iar iubitul meu să vină, în grădina sa să intre şi din roadele ei scumpe să culeagă, să mănânce.” Cântarea Cântărilor 4, 12-16

Icoana Nașterii Domnului
 blat de lemn A5, tempera cu emulsie de ou
de mâna Corinei Negreanu

,,Niciodată toamna nu fu mai frumoasă "

 Niciodată toamna nu fu mai frumoasă

Sufletului nostru bucuros de moarte.
Palid aşternut e şesul cu mătasă.
Norilor copacii le urzesc brocarte.

Casele-adunate, ca nişte urcioare
Cu vin îngroşat în fundul lor de lut,
Stau în ţărmu-albastru-al râului de soare,
Din mocirla cărui aur am băut.

Păsările negre suie în apus,
Ca frunza bolnavă-a carpenului sur
Ce se desfrunzeşte, scuturând în sus,
Foile-n azur.

Cine vrea să plângă, cine să jelească
Vie să asculte-ndemnul ne-nţeles,
Şi cu ochii-n facla plopilor cerească
Să-şi îngroape umbra-n umbra lor, în şes.

Tudor Arghezi

Photo: Ilinca  Nicola Negreanu/27 octombrie 2021