Mărturia ucenicului Athanasie Rakovalis despre Sfântul Paisie Aghioritul

Minunile Cuviosului Paisie Aghioritul - Mărturia unui ucenic. Athanasie Rakovalis from Mănăstirea Sihăstria Putnei on Vimeo.

ARTHOS nr. 17

 De mâine apare un nou număr al revistei

 

In memoriam-PĂRINTELE FLOREA MUREȘANU

O mână de oameni inimoși din comunitatea Bisericii Studenților din Cluj Napoca care și-au pus talentul și priceperea în folosul memoriei vii și spre slava lui Dumnezeu prin sfinții săi mărturisitori, a realizat un film documentar despre cel ce a fost odinioară cunoscutul protopop și profesor la Academia de Teologie Ortodoxă din Cluj Napoca în perioada interbelică, părintele Florea Mureșan. A murit ca un adevărat martir în închisorile comuniste după ani îndelungați de persecuții și încarcerări.

 Este un prim film documentar realizat de echipa Arthos condusă de Bogdan Herțeg, urmând ca în scurt timp, datorită colectării multor materiale și informații,  să fie realizată și o a doua parte despre acest părinte martir mărturisitor.

Invitație la avanpremieră:

Sâmbătă/30 mai

ora 20

Biserica Studenților din Hasdeu/nr.45

l

Părintele Florea Mureşanu - unul din “spiritele luminate ale Clujului de odinioară. Slujitor de primă mână, dascăl iscusit, predicator avântat, misionar neobosit, omul acela masiv, cu un suflet gingaş adăpostit într-o statură puternică, era şi un purtător de cultură umanistă în cel mai cuprinzător sens al cuvântului; în biblioteca sa personală puteau fi văzute nu numai cele vreo zece volume din opera Sfântului Ioan Hrisostom, într-o ediţie de limbă franceză, dar şi operele marilor clasici ai literaturii naţionale şi universale”(Bartolomeu Anania, Cuvânt înainte, Grai şi suflet românesc, Editura Arhidiecezana, 1997, p. 23.)

Mai multe informații la http://www.fericiticeiprigoniti.net/florea-muresan/1185-teologul-si-carturarul-martir-florea-muresan

Părintele Florea Mureșan

primit... dat mai departe

,,Zilele acestea, un nou masacru asupra creştinilor a fost comis de Statul Islamic în Siria. Peste 400 de civili (în majoritate femei şi copii) au fost ucişi după capturarea oraşului Palmyra. Să ne rugăm pentru ei, dacă altceva nu putem face. Filmulețul de mai jos cuprinde imagini de la masacrele anterioare asupra sirienilor creştini.”





Comentariu prin e-mail:

Martiriul acestor oameni e mai presus de orice cuvant.

De fapt, ei dau dovada de credinta tare, de acea asumare a credintei fara ocolisuri...

Eu nu incetez sa ma minunez de hotararea lor.

Intr-o lume ca a noastra, puteau ceda foarte usor, dar ei nu o fac.

Prezbitera Anișoara Opre- chip luminos

,,Un creștin supărat este cel mai mare păcat din lume.”(N. Steihardt)

foto: Romina Sopoian/15 mai/2015/Cinciș

Căderea unui imperiu - Lecția Bizanțului

Căderea Bizanțului

ineluctabila Cădere...

Seară clujană cu poetul Demostene Andronescu

Luni, 11 mai, ora 20, la Facultatea de Studii Europene a UBB, în sala ,,Jean Monnet”, str. Emanuel de Martonne nr.1,  are loc o întâlnire de mărturisire și dialog cu scriitorul și poetul Demostene Andronescu. Va fi lansat și volumul său de poezii ,,Peisaj lăuntric”, cu proiecția  de film documentar ,,Poezia după gratii”. Îi va fi alături părintele monah Moise Iorgovan de la mănăstirea Oașa. De-asemenea, este posibil ca evenimentul să fie onorat cu prezența Înaltului nostru Mitropolit Andrei Andreicuț.

Scurt portret biografic

,,Născut la 3 decembrie 1927, în comuna Cîmpuri, judeţul Vrancea, deci într-o zonă de constituie un fel de ţinut de cumpănă între Moldova şi Muntenia, Demostene Andronescu are parcă şi ceva din blîndeţea molcomă a moldoveanului, dar şi ceva din încăpăţînarea iscoditoare a munteanului: e un amestec oarecum paradoxal de contemplativism liric (prin care se explică poetul) şi de activism nestîmpărat (din care se nutreşte luptătorul). Cuminte şi necuminte totdeodată, pare să nu se simtă în firea lui decît pe răzoarele inefabile dintre realitate şi visare, dintre real şi ideal. Prin poezia lui trece adeseori – cu o tristeţe mai senină, de dor românesc – umbra lui Don Quijote. Omul însuşi are, la rîndu-i, ceva donquijotesc, un amestec îndărătnic şi indefinit de „visătorie” şi „nebunie”, în sensul nobil (şi adesea uitat) al acestor cuvinte. Donquijotismul apare de altfel, în viziunea sa, ca însemn paradigmatic al unei întregi generaţii: aceea a tînărului naţionalism creştin românesc din vremea ultimului război mondial.” 

SURSA  http://razvan-codrescu.blogspot.ro/2009/06/literatura-inchisorilor-demostene.html


Un interviu  la emisiunea doamnei Eugenia Vodă ,,Profesioniștii”:

http://www.eugeniavoda.ro/ro/emisiuni/diverse/demostene-andronescu

Werchowyna - Zoriuszka

Sfântul mucenic Efrem cel Nou/ 5 mai 2015

Sunt 524 de ani de la moartea sa martirică, sub loviturile crude ale turcilor mahomedani, pe Colina Neprihăniților, lângă Atena. S-au descoperit prin vedenii  arătări cutremurătoare ale detaliilor martirului Sf. Efrem cel Nou,  asfel încât, astăzi, în  chip minunat, știm ceea ce nu a rămas scris nicăieri despre viața, locul nașterii, mediul familial, problemele sociale și politice  ale acelor vremi, de plecarea la mănăstire, petrecerea în mănăstire și încercările ce au urmat odată cu căderea și distrugerea mănăstirii în mâinile păgânilor, de moartea martirică a Sf. Mc. Efrem cel Nou. Acestea întâmplându-se cu patru ani înainte de cucerirea Tesalonicului de către turci și 27 de ani înainte de căderea Constantinopolului...

De ce în vremurile noastre l-a descoperit Dumnezeu pe Sfântul Efrem prin arătări? Poate, pentru că ele încep să semene tot mai mult în esență cu cele de atunci. Mai cu seamă persecuțiile și masacrele cumplite ale creștinilor de început de veac XXI din Orientul Mijlociu, chiar acum, chiar în aceste momente.

Mi-aduc aminte că Înaltul Bartolomeu a pomenit ani de zile la fiecare liturghie săvârșită de dânsul în ectenia cererilor pe Ilie Ilașcu și românii aflați în închisorile din Transnistria închiși pentru Limba Română și Neamul românesc. Nouă (parcă) ne părea deja  pecetluită soarta lor, deci speranța era minimă cu toată pomenirea consecventă și constantă ce o făcea Înaltul Bartolomeu. Dar a venit  ziua nesperată  a eliberării.Un glas ascultat de Dumnezeu. Eliberearea lui Ilie Ilașcu...

Cred că trebuie  să-i prindem în îmbrățișarea rugăciunii liturgice, pomenindu-i la fiecare ectenie de la fiecare Sf. Liturghie săvârșită pe toți creștinii prigoniți din Orientul Mijlociu și din Africa, ignorați de puterile lumești actuale și abandonați de teama, nepăsarea, neputința și lașitatea/autosuficiența noastră. http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/tag/maica-hatune/

icoana e pictată de mine

Final de april prin ochii fiicei mele...

autor Mang Ke

Primăvara

Soarele îi duce sângele

Înspre pământul amorțit

Ea face ca prin trupul pământului

Să circule razele de soare

Și astfel din oasele morților

Să crească frunze verzi

Ascultă, auzi?

Frunzele ivite din oasele morților

Ciocnesc în clinchete cupele cu alcool ale florilor

Aceasta este primăvara.

 autor Lei Shuyan

Copac

A tăcut o iarnă

În primăvară a renăscut

În vară

Fiece frunză ține să vorbească.

Dumnezeu

Câte frumuseți n-am adunat

Și tot îmi lipsește strălucirea omului

Picături de ploaie

Stropii ploii de mai

Sunt ca strugurii copți,

Cad bob după bob

la sânul naturii!

Timp al schimbărilor,

Pretutindeni mireasma de miere

Pretutindeni mireasma de alcool.

autor Xiong Zhaozheng

Sufletul

Eu cred în suflet, el este

O altă viață, independentă, a omului

Uneori, lavă fierbinte se revarsă din inima mea

Dar creierul mi-e înghețat

Singurul care poate goni răul

Pricinuit de vara amară și iarna aspră

E sufletul

Tu, suflet al meu

În stare să-i smulgi pene păsării cu nouă capete

de pe stema străvechiului Chu

Să asuzi ridicând pagode

să călărești pe spinarea peștilor în vâltorile râului Miluo

Să îmbraci veșmânt din frunze și lotuși sub privirea zeiței Wu

Condu-mă pe drumul vieții lungi

Apoi mă întoarnă în tine

Pe unde tu ai trecut

Rămân urme de sânge

Și abia după ce ai vărsat sângele

Plin de clocotul adevărului

Îi dai voie unui om

Să capete nume

Însă un suflet care și-a dus în spate numele

Ca pe o cruce grea a răstignirii

Nu-și mai aparține sieși, ci lasă istoria

Să-l prefacă într-o viață fără suflare

Fie ca numele să-mi putrezească

Fie ca sufletul meu

Cu fiecare pală de vânt curat

Să se piardă în infinit.

(poezie chineză contemporană tradusă în românește

 de Mira și  Constantin Lupeanu)

foto Ilinca Negreanu/2015