http://www.academia.edu/11772147/Ivan_Andreev-_Sfintii_Catacombelor_Rusiei

fragment:

,,(...)O mamă în vârstă de 29 de ani din New York, într-o criză de furie,  își omoară în bătaie fiul de două luni, lăsându-l inimaginabil de deformat; și nu-și exprimă nici un fel de regret față de crimă. Andreev descrie rănile suferite de băiețel, cu detalii clinice înfiorătoare, și apoi se oprește, știind că mulți cititori vor protesta împotriva acestor detalii ,,inutile”. ,,Oamenii au devenit surzi față de suferințe. Ei fie că nu aud, fie nu vor să audă despre ceea ce se petrece, nu într-un coșmar, ci în realitate.” El face apel la conștiința ortodoxă a cititorilor săi. ,,Toți pentru unul și unul pentru toți suntem vinovați: aceasta este esența eticii sociale a creștinismului...Toți suntem vinovați, pentru că toți suntem păcătoși; facem rele, contribuim cu răul nostru la ,,magazia universală a răului”. Și acest rău se acumulează într-o imensă energie universală a răului și își caută întruparea în vasele trupurilor lipsite de har, și, atunci când le găsește, se întrupează în ele, și ele fac mari fapte rele... să ne gândim fiecare la noi înșine... Ce făceai în acea seară când această faptă rea, de necrezut, dar reală, a fost făcută? Poate că a fost păcatul tău, fapta ta imorală, maliția ta, care s-a dovedit a fi ultima mică picătură care a făcut ca vasul răutății să dea pe dinafară. Acesta este modul în care trebuie să reflectăm dacă suntem creștini...

  Plângeți frați și surori! Nu vă fie rușine de aceste lacrimi! Plângeți!... Lăsați ca aceste lacrimi să-i trezească și pe mulți dintre cei indiferenți... Nu vă fie rușine să plângeți cu lacrimi de supărare, de compasiune și de pocăință.”(Ivan Andreev-,,Sfinții catacombelor Rusiei”, Buc. 2015, p. 29-30)