duminică, 8 martie 2015

Elegia a doua, getica
Nichita Stănescu


În fiecare scorbură era aşezat un zeu.
Dacă se crăpa o piatră, repede era adus

şi pus acolo un zeu.

Era de ajuns să se rupă un pod,

ca să se aşeze în locul gol un zeu,

ori, pe şosele, s-apară în asfalt o groapă

ca să se aşeze în ea un zeu.

O, nu te tăia la mână sau la picior,

din greşeală sau dinadins.

De îndată vor pune în rană un zeu,

ca peste tot, ca pretutindeni,

vor aşeza acolo un zeu

ca să ne-nchinăm lui, pentru că el

apără tot ceea ca se desparte de sine.

Ai grijă, luptătorule, nu-ţi pierde

ochiul,

pentru că vor aduce şi-ţi vor aşeza

în orbită un zeu

şi el va sta acolo, împietrit, iar noi

ne vom mişca sufletele slăvindu-l…

Şi chiar şi tu îţi vei urni sufletul
slăvindu-l ca pe străini.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.