Mi-a fost semnalat acest articol despre două episoade luterane în istoria românilor pe blogul  preotului Ioan Florin.
http://ioanflorin.wordpress.com/2014/11/19/de-sezon-doua-episoade-luterane-in-istoria-romanilor/

Prefer să comentez aici, nu vreau eventual să polemizez.

Vorbesc din perspectiva unui om care a făcut cândva doar un an de teologie și din lecturile personale. Sunt convinsă că mulți teologi și istorici docți cunosc mult mai multe, până și importanța unei virgule lipsă. Înțeleg miza acestor chestiuni episodice de importanță filologică  puse în vedere și aduse la cunoștința de către Pr. Ioan Florin. Dar, dincolo de admirația entuziasmată a acestor pionierate culturale în spațiul transilvan, n-aș trece cu vederea niște amănunte. Ar trebui totuși să contextualizăm motivațiile și obiectivele lor. Să ne aducem aminte că toate aceste prime traduceri tipărite în românește apărute  sub oblăduirea luterană și calvină de mai târziu aveau ca principal scop  prozelitismul, adică lepădarea de credința ortodoxă a românilor transilvăneni și impunerea forțată a  religiei luterane și calvine în acest spațiu. Așa se explică de ce alături de  Tetraevangheliar s-a tipărit și un catehism luteran în limba română care urma să-i ,,ilumineze” pe români. Episcopii români ai Transilvaniei veacului XVII, sfinții Ilie Iorest, Sava Brancovici și Simion Ștefan au refuzat evident,  neacceptând condițiile pe puncte impuse de Principii protestanți,   suferind  prigoane și persecuții aspre. Citez:

,,Propaganda luterană s-a făcut mai mult prin cărți cu scopul de a câștiga poporul, calviniștii însă au făcut uz de forță administrativă, instituind ,,episcopi” români calviniști sau impunând românilor condiții atât de grele încât au ajuns să sufere temnițe și maltratări până la martiraj, ca mitropoliții Ilie Iorest(1640-1643) și Sava Brancovici.( 1656-1680)”(Istoria Bisericească Universală, vol. II, Pr. prof. Ioan Rămureanu, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al B.O.R., Buc., 1993)

Probabil pot să fiu iute acuzată de fanatism religios în lumea  globalismului cultural actual, dar, cred, lucrul cel mai important este, dincolo de toate presiunile și eventualele tentații, că populația transilvană a rămas fidelă  dreptei credințe. Apoi tiparul românesc, plătit cu sânge de martiri...