Menirea

Maica Domnului Stareța/icoană C. Negreanu

La începutul Postului dinaintea praznicului Nașterii Domnului, inerent gândul parcă se leagă de Maica Lui cea Sfântă. Iute se arată femeilor cu degetul ca model  feminin de urmat pe Maica Domnului. Spre anumite trăsături ale ei evidente. Adică imitarea în ascultarea-i desăvârșită,  în tăcere necuprinsă și maternitate. Și bun lucru este. Însă Maica Domnului, și nu o spun eu ci marii teologi, este modelul absolut(mult prea complex) pe care trebuie să-l urmeze orice creștin, fie el bărbat sau femeie, egal, dincolo de diferențele de vocație și de gen specifice. Să fie hristofori și născători de Hristos deopotrivă!

 Maica Domnului este Teologia însăși. 
Atât femeia cât și bărbatul devin  persoane cu o identitate unică acreditată fiecare în parte de Întruparea, Moartea  și Învierea lui Hristos-Fiul lui Dumnezeu, asumate  individual aici, în viața pământească. Hristos ține să ne smulgă de chestiunile specifice rosturilor feminine (sau masculine)  delimitate la anumite sarcini și scopuri sociale, căci ele de unele singure nu sunt suficiente pentru mântuire. Hristos nu neagă împlinirea maternității, o aprobă  însă cere mai mult, indicând adevăratul numitor comun al fericirii/împlinirii omenești netrecătoare.

  Adevărata fericire, adevărata vocație umană este să ajungi  să-L cunoști pe Hristos.

Pentru aceasta trebuie să ne depășim firea, determinismele biologice și culturale. Pr. Teofil Pârâian spunea despre creștin că este creștin doar dacă-și biruiește firea,  depășindu-și sinele.

Iată cum avertizează Hristos atât de clar, aducând femininul și masculinul la o anumită similaritate ontologică, citez Sf. Evanghelie de la Sf.Ap. Luca:

Şi când zicea El acestea, o femeie din mulţime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericiţi sunt sânii pe care i-ai supt!

Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc.”(Lc. 11, 27-28)

,,Şi pe când mergeau ei, El a intrat într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei.

Şi ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui.

Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, au nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute.

Şi, răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti;

Dar un lucru trebuie: căci Maria partea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea.”(Lc. 10, 38-42)

Sf. Grigore de Palama spunea despre Hristos, Cel de necuprins, că  S-a lăsat ,,cuprins în mitra Fecioarei rămânând neschimbat Dumnezeu”.

Așa că, urmând exemplul și implorând ajutorul Născătoarei de Dumnezeu, să primim rodind Cuvântul în mitra( gr. μίτρα – matrice, uter, locul concepției) minții noastre și să-L naștem în întunericul peșterii inimii împietrite și reci pe Hristos, unicul nostru Domn și Mântuitor.

Post binecuvântat și cu spor în faptele cele bune, tuturor!
Duhul Sfânt să ne umbrească !Corina N.

foto C. Negreanu/Biserica Sf. Mormânt