Din poșta electronică

Furtuna din Cluj

de Sfîntul Ilie

Mai multe poze aici

A trecut mustrarea, iar noi am rămas cu amărăciunea şi gustul înfrigurat al necazului. Gustul rece al bobului de gheaţă îmi stăruie şi acum pe limbă. Noi am greşit, am păcătuit, iar Dumnezeu în marea Lui milă nu ne-a lovit pe noi, ci a nimicit verdeaţa, dar îmi vine să zic mai bine m-ar fi lovit pe mine căci eu am greşit.

Am revenit căci am întrerupt scrierea mesajului din pricina a doi nori mari, unul de la nord, cel care a fost pe aici şi se întorcea înapoi şi altul de la sud s-au întâlnit aici aproape şi fulgerele joase loveau pământul. N-am putut să apăr grădina. Şi de aş fi întins palmele nu aş fi putut face nimic. Un nor mediteraneean venit de la sud şi încins bine de jos de căldura arzătoare a pământului, s-a ridicat aşa de sus, că s-a încărcat de piatră. S-a întins la început paşnic şi m-am bucurat. Se lăsa tot mai greu către nord şi vântul de la vest împingea rece. Dar cum a trecut timpul, vântul s-a înteţit, suflând în rafale scurte şi dese şi puternice. Eram sub mijlocul norului. Deodată, în suflul vântului, care se întorsese de la sud, a intrat piatră, la început puţină, apoi deasă şi mare. Am scos mâna pe geam şi am prins una ca strugurii cei mari. Am mâncat-o. Avea gustul sec de fulgere şi o răceală neîndurătoare. Am închis atunci fereastra şi auzeam cum pietrele loveau în pereţi. Grindină am mai văzut eu, dar niciodată nu am ai auzit-o prin pereţi. Vântul o bătea cu putere şi o izbea. Apoi s-a sucit spre răsărit, lovind cu aceeaşi putere. A trecut. S-a arătat scurt soarele şi parcă de milă s-a ascuns. Am ieşit şi eu afară, mai bine nu ieşeam. Arată ca şi cum cineva ar fi călcat în picioare, de la vârfurile pomilor, până la cele ce stau pe pământ. Călcat în picioare! Miroase a verdeaţă fărâmată, miroase ca după coasă. şi erau aşa de mari şi de frumoase toate, să te tot minunezi şi să mulţumeşti! Acum, amestecate cu pământ, frunze şi tulpini şi fructe. Sunt aşa de trist! N-am mai văzut aşa ceva niciodată. Când auzi sau citeşti asemenea lucruri de urgie, ţi poate mai uşor să le treci, dar cînd le trăieşti, sunt mai grele ca oricând. Nu ştiu acum ce să vă mai spun, am să vă scriu curând!

Radu