duminică, 14 februarie 2010

O ultimă dedulcire melodioasă de culoare, ca o iertare plină de lumină

Slipping into the Light, Douglas Stambler, imagine Mark Lawrence


Avva Teona zicea: ,,Chiar de cîştigă cineva o virtute de unul singur, Dumnezeu nu-i dă har ca să rămînă la el virtutea ; fiindcă ştie că nu se poate încrede în lucrarea lui. Dacă, însă, merge la fratele său, virtutea rămîne."(Everghetinos vol.I, pg. 267)

Vă cer iertare tuturor, celor pe care posibil v-am smintit, supărat, greşit, amînat, neglijat....

8 comentarii:

  1. "Adunati-va comori in cer,unde nici molia, nici rugina nu le strica, unde furii nu le sapa si nu le fura. Caci unde este comoara ta, acolo va fi si inima ta."Post usor fara ispite si cu multe realizari sufletesti si duhovnicesti!

    RăspundețiȘtergere
  2. Iti cer si eu iertare si iti doresc sa ajungi Pastele cel Sfant cu bucurie! Sa ne indreptam viata pana ce ne mai da Domnul zile de pocainta!

    RăspundețiȘtergere
  3. D-na Corina, iertare!
    explicati-mi ce reprezinta o asemenea pictura(prea abstracta pt mine).
    multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  4. „Vremea postului să o începem luminat, supunându-ne pre noi nevoințelor celor duhovnicești. Să ne lămurim sufletul, să ne curățim trupul. Să postim, precum de bucate, așa și de toată patima, desfătându-ne cu bunătățile Duhului. Întru care petrecând cu dragoste, să ne învrednicim toți a vedea prea cinstită patima lui Hristos Dumnezeu, și sfintele Paști, duhovnicește bucurându-ne.”


    Postul Pastelui incepe, de fapt, de la vecernia din aceasta Duminica. Aceasta slujba unica, atat de adanca si frumoasa, lipseste din atat de multe biserici ale noastre. Totusi nimic nu destainuie mai bine “tonalitatea” Postului Mare in Biserica Ortodoxa; nicaieri nu se manifesta mai bine chemarea sa profunda catre om.

    Slujba incepe cu o vecernie solemna, cu slujitori imbracati in vesminte luminoase. Stihurile care urmeaza Psalmului “Doamne strigat-am catre Tine…” anunta venirea Pastelui si, dincolo de Post, apropierea Pastelui!

    “Vremea postului sa o incepem luminat, supunandu-ne pe noi nevointelor celor duhovnicesti. Sa ne lamurim sufletul, sa ne curatim trupul. Sa postim precum de bucate asa si de toata patima, desfatandu-ne cu bunatatile Duhului. Intru care petrecand cu dragoste, sa ne invrednicim toti a vedea preacinstita patima a lui Hristos, Dumnezeu si Sfintele Pasti, duhovniceste bucurandu-ne“.

    Urmeaza, apoi, Vohodul cu cantarea: “Lumina lina a sfintei slave“. Preotul slujitor inainteaza catre “locul cel inalt” din spatele altarului pentru a vesti Prochimenul de seara, care intotdeauna anunta sfarsitul unei zile si inceputul alteia. Prochimenul cel Mare al acestei zile vesteste inceputul Postului:

    “Să nu intorci faţa Ta de la sluga Ta;

    Când mă necăjesc degrab mă auzi

    Ia aminte spre sufletul meu,

    şi-l mântuieşte pre el”.

    Asculta melodia unica a acestui stih – aceasta strigare care dintr-o data umple biserica: “cand ma necajesc degrab ma auzi” – si vei intelege acest moment de inceput al Postului Mare: tainica intrepatrundere dintre deznadejde si nadejde dintre intuneric si lumina. Toata pregatirea se apropie acum de sfarsit. Stau in fata lui Dumnezeu, in fata slavei si a frumusetii Imparatiei Sale. Realizez ca apartin acesteia, ca nu am alt camin, nicio alta bucurie, niciun tel; realizez, de asemenea, ca sunt exilat din acest camin in intunericul si tristetea pacatului, “cand ma necajesc!“. Iar in cele din urma imi dau seama ca numai Dumnezeu ma poate ajuta in aceasta durere, ca numai El poate “griji de sufletul meu“. Pocainta este, mai presus de orice, o chemare disperata catre acel ajutor divin.

    Repetam de cinci ori Prochimenul si iata ca Postul a sosit! Vesmintele luminate sunt puse deoparte; luminile sunt stinse. Cand preotul slujitor rosteste cererile pentru ectenia de seara, strana raspunde cu ceea ce se considera a fi “cheia Postului“. Se citeste pentru prima oara rugaciunea de post a Sfantului Efrem Sirul, insotita de metanii.

    La sfarsitul slujbei credinciosii se apropie de preot, cerand unii altora iertare. In timp ce ei savarsesc acest ritual de impacare – pentru ca Postul Mare incepe prin aceste miscari ce exprima dragostea, reuniunea, fratia – strana intoneaza cantarile pascale.

    Vom rataci patruzeci de zile prin desertul Postului, dar la capat straluceste deja lumina Pastelui, lumina Imparatiei lui Dumnezeu“.

    (pr. Alexander Schmemann, “Postul cel Mare“, Editura Doris, Bucuresti, 1998)

    RăspundețiȘtergere
  5. Despre dvs si pictura, nimic?
    Anca C.

    RăspundețiȘtergere
  6. Anonim 21 si ceva:
    Nu pot să vă fac aici hermeneutica acestor imagini artistice(nici nu sunt aşa de capabilă).
    Cromatica, pata de culoare în general e legată de exprimarea unui sentiment sau a unei stări afective, sufleteşti.Din punctul meu de vedere, fiecare imagine a lui M.Lawrence e o memorie afectivă a unei stări-percepţii-reacţii de suflet la un moment dat.Unele puternic contrastante, mai mult sau mai puţin tensionate dar în acord de ritm, de armonie, altele fin nuanţate, adevărate sinergii, deschise, luminoase, vesele. Ritmuri.O nouă lume de fiecare dată,niciodată repetitivă, care graţie rezonatei subiective, mai mult sau mai puţin transfigurate spiritual, e transpusă plastic în imagini ca şi acestea prin talentul/harul artistului.
    De altfel, iertarea ca sentiment înnobilat de raţiune şi har presupune o amplă armonizare de suflet.Finalmente, un acord între om şi Dumnezeu.De aici se poate începe urcuşul duhovnicesc.Startul.

    RăspundețiȘtergere
  7. Anca C.:

    Te rog să mă crezi că dacă n-am făcut-o pînă acum a fost şi de sfială. Dar sper să reuşesc cît de curînd să o fac. De altfel am inceput să postez imagini.

    Să aveţi Marele Post luminat şi luminos, cu folos!

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.