Alexander Schmemann, fragment de jurnal

"Vești zguduitoare despre căderea nervoasă suferită de părintele N. Așadar, simptomele pe care le observasem cu trei săptămâni în urma erau adevărate. Mi-e teamă că motivul este cît se poate de evident:"s-a îngropat în activitate". Și acesta este tocmai lucrul care trebuie evitat. Omul devine incapabil de a vedea lucrurile în perspectivă, de a se detașa, de a îndepărta neliniștea și lucrurile mărunte care îi împovărează viața și îi pot devora inima. De fapt, cauza este aceeași aroganță care încearcă să mă convingă că totul depinde de mine, totul mă privește pe mine. Și atunci "eu"-l umple întreaga realitate și începe prăbușirea. Greșeala majoră a omului modern este identificarea vieții cu activismul, cu gîndirea, etc. și de aici incapacitatea de "a trăi" pur și simplu, adică de a simți, de a prețui, de a trăi viața ca dar veșnic. Să pășești spre gară în lumina primăverii sub stropii de ploaie, să poți vedea, să simți, să privești o rază de soare ce se odihnește pe un perete - toate acestea constituie realitatea vieții. Ele nu sunt împrejurări ale activismului sau ale gîndirii, nu sunt doar un fundal insignifiant, ci sunt motivul pentru care cineva acționează și gîndește. Doar în această realitate a vieții Dumnezeu se revelează, iar nu în acte și gînduri. Din aceasta cauză, Julien Green are dreptate cînd afirmă:"Totul este altundeva" - "Singurul adevăr stă în legănarea ramurilor desfrunzite". La fel se întîmplă și în comunicare. Nu se comunica prin discuții si polemici. Cu cît comunicarea este mai profundă și mai însuflețită cu atît este mai puțin conditionată de cuvinte. Mai mult, ne temem de cuvinte, fiindcă ele pot risipi comuniunea, pot îndepărta bucuria. Am simțit aceasta în ajunul Anului Nou, stînd în mansarda lui Adamovich din Paris. Auzisem că îi plăcea să discute despre evenimente lipsite de importanță. Dar nu pentru că nu am fi avut ce să vorbim, ci pentru că între noi se realiza această comunicare. De aici și dezaprobarea mea față de conversațiile "profunde" și , mai ales, spirituale. A stat de vorbă Hristos cu cei doisprezece apostoli mergînd pe drumurile din Galileea? Le-a rezolvat El problemele și dificultățile? Creștinismul este continuarea acestei comunicări, realitatea, bucuria și eficacitatea ei. "E bine să fim aici". Afară, o frumoasă zi de primavară! E aproape zăpuseală. Mi-am petrecut toata ziua acasă, la birou. Fericire."

[Jurnalul Părintelui Alexander Schemann(1973-1983), Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2004, pg.45]

foto: Ciprian Negreanu, Athos, 2007;