"Primăvara este blîndă, aproape umilă. O duminică ploioasă. Liniștea, pustietatea acestor sătuce. Bucuria vieții trăite dincolo de activismul superficial, bucuria care este esența vieții...Și în noaptea tîrzie, ploaia, luminile și viața din spatele ferestrelor luminate. Dacă nu ne este dat să simțim toate acestea, ce pot însemna cuvintele:"Pe Tine te lăudăm, pe Tine Te binecuvîntăm, Ție Îți mulțumim..."?Aceasta este esența religiei, iar lipsa ei este începutul necredinței. Cine a inventat ideea că religia constituie soluționarea problemelor? Religia este întotdeauna un transfer într-o altă dimensiune, într-un alt nivel și, din această cauză, ea reprezintă anihilarea problemelor, nu soluționarea lor. Problemele vin și de la diavol, care a umplut religia cu neliniște și vulgaritate - așadar religia a devenit o problemă în lumea modernă. Toate aceste cuvinte nu au nici o legătură cu esența vieții, cu merii înșiruiți sub cerul senin de primavară, cu realitatea inimii și a sufletului."
"Ce este fericirea? Fiecare oră, fiecare cafea de dimineața pe care o savurez împreună cu L, doua-trei ore de liniște seara. Nici o discuție "specială". Totul este limpede și, de aceea, atît de bine! Dacă am încerca să definim esența acestei fericiri, am face-o în moduri diferite; am putea chiar să ne certăm! Cuvintele mele i s-ar părea nepotrivite și viceversa. Neînțelegere! Și fericirea noastră ar păli. Cu cît de apropiem mai mult de esența unui lucru cu atît avem mai puțina nevoie de cuvinte. În veșnicie, în Împărăția lui Dumnezeu, doar cuvintele "Sfînt, Sfînt, Sfînt" vor mai fi necesare, doar cuvinte de laudă și de mulțumire, doar rugăciunea și lumina desăvîrșirii și a bucuriei. Din această cauză, singurele cuvinte de care avem nevoie și care au un înțeles adînc nu sunt cele despre realitate (discuții), ci acelea care sunt reale în sine, care sunt tocmai simbolul, existența și misterul realității. Cuvîntul lui Dumnezeu, rugăciunea, arta...a fost cîndva o vreme cînd teologia era acel "cuvînt al lui Dumnezeu", nu doar cuvinte despre Dumnezeu, ci cuvinte dumnezeiești, o revelație. Ce este rugăciunea? Este aducerea aminte de Dumnezeu, simțirea prezenței Sale și bucuria pe care ne-o dă această prezență. Întotdeauna, oriunde, în toate."
fragmente din Jurnalul Părintelui Alexander Schemann(1973-1983), Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2004
foto:Corina Negreanu- merii înfloriți de la țară și grădina romană din cadrul Grădinii Botanice de la Cluj Napoca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.