luni, 8 februarie 2010

Ospăţul Babettei(1987)

La finalul săptămînii trecute C. Bogdan avea să-mi recomande cel mai teologic film artistic pe care l-a văzut vreodată. Mi-a stîrnit curiozitatea filmul calificat de dînsul ca fiind ,, cel mai elocvent despre chipul lui Dumnezeu". Aşa că mi-am făcut timp să-l văd(uşor sceptică) şi mi-a prins bine.
E o poveste despre viaţă, iubiri neîmplinite, credinţă rutinizată, liniară şi uşor mohorîtă, care însă va lua o întorsătură, în cel mai steinhardtian duh cu putinţă. Nu divulg acţiunea şi povestea personajelor altminteri foarte cuminţi. Recunosc că dacă la început mi s-a părut scolastic, uşor banal, finalul a fost însă cu totul diferit, o subtilă şi rafinată lecţie morală. Oricum, filmul face bine prin calmul pe care îl induce pe tot parcursul său iar imaginile sunt o delectare estetică.
Babette e un personaj cheie, apărut inopinant în viaţa a două femei surori, fiice de pastor, care reuşeşte să dea prin prezenţa ei acceptată, un sens restaurator vieţii lor aparent ratate dar resemnate, ca de fapt, întregii comunităţi din care cele două fac parte. Într-o anumită măsură Babette e o metaforă, se aseamănă cu Dumnezeu. Nu vă speriaţi că spun asta. Ea vine, bate, e primită şi rămîne ca să slujească asemenea Fiului Omului, care nu are unde să-Şi plece capul, iniţial cu timiditate delicată şi cu smerenie, lasă să fie învăţată treburile casei neofensînd sub nici o formă gazdele-stăpîne, apoi, îşi arată priceperea(cunoaşterea rafinată) şi dragostea, reuşind să dezlege sufletele tuturor spre comuniune şi frumos. Babettei nu-i e totuna cum face lucrurile, ea posedă un ingredient tainic: harul. Iar cînd vine evenimentul comemorativ pentru care ea trebuie să pregătească o masă, e gata să-şi dea banii cîştigaţi la loterie, să cumpere bucate alese cu o generozitate ieşită din comun, totuşi discretă, încît stîrneşte îndoiala şi suspiciunea întregii comunităţi. Pregătitul ospăţului este un adevărat spectacol, Babette prepară bucatele delicioase cu inima şi întreaga experienţă pe care o posedă. Cine s-a îndeletnicit cu efortul şi emoţia reuşitei pregătirii unei mese ca prilej de bucurie şi mulţumire pentru ,,aproapele" ca şi chip al lui Hristos, poate înţelege mai uşor filonul spiritual al filmului. Nu, nu vă grăbiţi să judecaţi ca fiind vorba de risipă, de îmbuibarea pîntecelui, beţie şi lipsă de asceză. E mai degrabă vorba de belşugul, de ,,prea plinul, harul peste har" cum ar zice minunatul părinte N. Steinhardt. E exprimarea vizuală a comeseniei, căldurii omeneşti şi comuniunii ce atîrnă de materialitatea şi efemerul unei cine. Căci harul este axul care străbate şi uneşte materialul de spiritual chiar dacă această unire pare imposibilă, abruptă. E mai degrabă pregătirea viţelului cel gras, o analogie a Ospăţului Împărăţiei la care suntem chemaţi, unde Dumnezeu Înşuşi ne slujeşte şi slujeşte pregătirea ,,bucatelor" alese, care preschimbă şi înveselesc inima, înmulţesc dragostea celor aflaţi la masa festinului, într-un crescendo uimitor. În final, Babette se descoperă cine este, aidoma Lui Dumnezeu, în marea Sa dragoste şi milostivire pentru om .
Filmul reuşeşte să redea tema fundamentală a creştinismului, a buneivestiri, a bucuriei sacre: ,,Bucuraţi-vă pururea întru Domnul. Şi iarăşi zic:Bucuraţi-vă!"(Ep. Filipeni 4, 4)
O parabolă care reaminteşte într-o variantă inedită minunea de la Nunta din Cana Galileii, în sensul că o nuntă obişnuită ca toate celelalte(apa, vinul cel vechi), se transformă pentru mulţi în treaptă înălţătoare de viaţă(vinul cel bun) ca început de veac ce va să fie.
Vi-l recomand la rîndu-mi cu toată căldura.






object width="425" height="344">



object width="425" height="344">









11 comentarii:

  1. Superba cronica de film, o sa revin sa iti recomand o carte aflata (deocamndata) in curs de aparitie la o editura din tara, a Monahului Daniel Cornea. Cele bune! V. A.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc mult. E poate prea mult spus cronică, mai degrabă sunt impresii personale despre acest film.
    Aştept deci cu interes cartea.
    Şi, te felicit şi eu pentru blog.Mi-a făcut plăcere să-l descopăr.
    Doamne ajută!

    RăspundețiȘtergere
  3. Dna Corina, sunteți o persoană cu trăire creștinească adevărată, sensibilitate sufletească, spirit de observație ascuțit și discernământ, un fond cultural consistent, cu o cunoaștere adâncă, viu interes și prețuire pentru oameni și operele lor! Vă mulțumim că ne îmbogățiți sufletește și ne întăriți în credință, orientându-ne spre lucrări care merită văzute, promovate, apreciate, valorificate!

    RăspundețiȘtergere
  4. Ne sunteți un model feminin extraordinar! De când urmăresc blogul Dumneavoastră, și recunosc, că mereu o fac cu multă curiozitate, nerăbdare și bucurie anticipată, nu încetez să mă uimesc cum reușiți să îmbinați îndatoririle zilnice, pictura, cu preocuparea neîncetată de frumos.Prin felul în care comunicați frumosul și vă împărtășiți trăirile și celorlați, realizați un deziderat din ce în ce mai greu posibil în vremurile noastre: comuniunea dintre oameni pe plan spiritual. Reușiți să convingeți că și omul din biserică are acces, poate fi sensibil, poate aprecia și se poate bucura de artă, aceasta îmbogățindu-l, întărindu-l în credință și în apropierea de Dumnezeu și de ceilalți oameni, că și arta poate fi mijloc de apostolat și mărturisire. Vă hrăniți și vă cultivați floarea sufletului cu multă și mare grijă și preocupare! Astfel că ne încântați cu un parfum extrem de rafinat, delicat și ales al sufletului Dumneavoastră!

    RăspundețiȘtergere
  5. Dragi Anonimi:
    Îmi vine şi să rîd(mai am încă o doză de umor)şi să plîng de mine însămi cînd citesc cele scriese de voi.Vai mie!...
    Dar avea o vorbă(salvatoare) părintele Teofil Părăianu:,,Să dea Dumnezeu să se împlinească aşa cum zîceţi!...

    PS.Uitasem să specific calitatea deloc de neglijat mai tîrziu aproape virtutea pe care o aveau cele două surori, crucială, aş zice: tăierea voii, supunerea sau ascultarea discretă.Prin ea cele două femei sunt foarte aproape de personajele din Pateric.

    RăspundețiȘtergere
  6. Regret că ați avut o astfel de reacție la aprecierile ce vi s-au adus. Aprecieri și pentru modestia și umorul Dumneavoastră.
    Sper totuși ca versurile ce vi le-am dedicat în comentariul la Aniversara Părintelui Iustin Pârvu să le acceptați ca și un semn de sinceră prețuire pentru persoana Dumneavostră.

    RăspundețiȘtergere
  7. Anonim:

    Vă multumesc din suflet.În general, înţelegeţi-mă, îmi păzesc sufletul de laude.Ştiu că foarte uşor poţi dezamăgi.Savatie Bastavoi are un roman-povestire ,,Cîmpul cu ciori" tratează exemplar această temă.
    Nu pot decît să mă bucur dacă ceea ce scriu din cînd în cînd pe blog vă prieşte sufleteşte.Şi să ştiţi că mi-a plăcut poezia dar eu am lăsat-o aşa,mai departe, ca dar părintele Iustin. Ştiţi povestea din Pateric cu strugurele?
    Dumnezeu să vă dea har peste har!

    RăspundețiȘtergere
  8. Vai cîte greşeli am făcut... oboseala!...
    Să mă ierte părintele Savatie că l-am ,,botezat"(corect e Bastovoi).Precum toate celelalte ,,mîncate": un ,,şi" şi un ,,pentru".
    Iertare!

    RăspundețiȘtergere
  9. Dumneavoastră și Părintelui Ciprian.

    Mântuire

    Potirul Vieții-
    Jertfelnic de îngemănare:
    bobul din spic,
    sevă de viță,
    Duhul Sfânt-
    izvod de Răsărit veșnic
    al Luminii celei neapuse.

    RăspundețiȘtergere
  10. Cu adevarat solutie salvatoare, solutia parintelui Teofil. Prima data am auzit-o la Pr Ciprian si chiar m-am minunat de ea.

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.