Pentru tine,
Ascultă asta....Yann Tiersen....”frozen emotions”....contrar titlului e o melodie care îţi dezgheaţă sufletul....parca îl simţi cum picură...picătură cu picătură şi nu simţi că ar atinge ceva, cade în gol, în golul raţionamentelor care nu duc nicăieri....fiecare notă parcă are povestea ei...calm dar în acelaşi timp neliniştitor....cald dar în acelaşi timp rece, te lasă să visezi dar tot ea te aduce înapoi la realitate, un joc al sunetelor , care te îmbie la complexitate, la cuget, la paace,cum spunea cineva drag.”..stai...doar stai.”...parca timpul a încremenit, nu mai există somn, oboseală, doar timp, un timp parcă îngheţat asemenea numelui primit de această îmbinare de sunete....oare cum noi, oamenii, putem sa accedem la asemena stări, într-adevar rare, dar prezente, atunci când nu te aştepti, dau năvală în sufletul tău, poate după ce citeşti o poveste în care el...de dragul ei...o părăseeşte pentru a rămâne cu acela care poate să îi prelungeasă viaţa trupească, neştiind că el îi oferea ceeea ce ea avea nevoie, viaţa sufletească , fără de care trupul este searbăd şi gol, trist şi încremenit în acest timp fără de sfârşit.....poate după ce în căutarea unor sunete care să te facă să te simţi altfel decât o fac melodiile care le auzi din orice boxă, vine starea asta....care te face să uiţi că eşti un simplu om, cu veşmânt de piele, ci eşti un fluture care zboară şi abia atinge aerul ce îl înconjoară şi fiecare bătaie a aripii este un nou început.....şi!...minunea.!...lacrima mult aşteptată...care îţi confirmă....că ceea ce trăieşti e adevărat....nu e o minciună,nu e o părere,o simţi, e caldă şi vederea ţi se tulbură şi cade pe obrazul încălzit de lumânarea care întregeşte tabloul unei stări de o imensitate a tresăririlor interioare pe care ocazional le simţi. Cum să facem să păstrăm starea asta într-un colţioşor undeva şi să o putem folosi când vrem, dar poate tocmai ăsta e miracolul....ea trece şi o sa te surprindă când nu te aştepţi şi surpriza revederii va mai adăuga o tresărire în plus....
Luna te priveşte...şi se bucucră că simţi şi tu ceea ce ea simte cu fiecare răsărit al ei, cu fiecare adiere de vânt, cu fiecare nor care îi iese în cale, cu fiecare bătaie a clopotelor, cu fiecare surâs al tău pe care ea îl observă şi îl valorizează de o mie de ori mai mult decât o faci tu....de multe ori uiţi că ea este acolo, în văzduh şi te priveşte şi îţi zâmbeşte şoptind „sunt aici, nu eşti singur”, şi parcă orice umbră a oricărei tristeţi dispare ştiind că până şi luna te acompaniază în drumul tău spre autocunoaşterea fiecărei stări pe care o simţi şi o apreciezi cu fiecare apariţie a ei, deşi de multe ori poate treci cu vederea o tresărire de moment a sufletului tău, nu îl bagi în seamă, gândindu-te că ţi s-a părut....când de fapt acela a fost un semn prin care fiinţa ta îţi transmitea „trăieşti”, mai trebuie doar să te bucuri pentru asta. ...
De ce? De ce un zâmbet de copil nu ne mai bucură? De ce o privire din partea celuilalt ni se pare că ni se cuvine? De ce florile câmpului nu mai prezintă interes pentru noi? De ce nori trec neobsevaţi deasupra noastră? De ce am uitat să salutăm copacii? De ce un lătrat de câine ne sperie în loc să ne spună „sunt aici”? e nevoie ca sufletul nostru să se trezescă din toată fuga după oprirea timpuluil, deşi de multe ori timpul se opreşte sub forma unei tresăriri...abia atunci sufletul priveşte în jur şi observă „Lumea” care îi dădea semne la tot pasul, dar era prea ocupat să le observe, trupul fugea să îşi rezolve obligaţiile sale, sufletul neputând să îl oprească doar dându-i o stare de dezgheţ...
Să nu uiţi că inima ta are nevoie de hrană....să nu o laşi să moară de foame....să nu o uiţi.....te rog......să nu o uiţi...adu-ţi aminte că ea bate pentru tine în fiecre clipă.....şi are nevoie de atenţie aşa cum tu ai nevoie de o mângâiere, de o îmbrăţişare caldă, un zâmbet luminos din partea celui de lângă tine.......ai grijă de ea măcar aşa cum ea are grijă de tine....şi atunci când îţi aminteşti să faci asta cu bucurie, ca într-o zi de sărbătoare şi ceea ce vei primi în schimb va fi mult mai mult decât ţi-ai fi putut imaigna vreodată......vor fi momente presărate în viaţa ta asemenea fulgilor de nea.....când inima e tristă......nu te întrista şi tu....fii acolo lângă ea.....iubeşte-o...aşa cum ea te-a învăţat să iubeşti....darul ei cel mai mare pentru tine....sentimentul că poţi iubi.....florile.....luna.....muzica....cărţile.....şi cel mai important.....oamenii.....inima din ceilalţi.....când două inimi se întâlnesc...e sărbătoare....ele nu ştiu să urască.....întâlnirea lor va fi asemenea unor viţe de vie care îşi dau mâinile.....ascult-o.....nu o uita......
”Sunt aici pentru tine”,
Inima ta
Alina Tomşa
membru A.S.A.C.
