Azi, 1 decembrie 2009, de ziua României m-am gîndit cel mai mult la Mircea Eliade, la o definiţie pe care a dat-o patriotismului. Fără să fiu exactă, în cartea sa Oceanografia citisem cîndva un enunţ mai explicit despre patriotism, cu care am fost absolut de acord şi pe care îl găsesc foarte pertinent azi. Mircea Eliade spunea ceva de genul că a fi patriot(termen mai profund decît naţionalismul) este atunci cînd nu scuipi pe stradă, nu înjuri, acorzi respectul cuvenit altor persoane, cedezi locul unei alte persoane în tramvai, eşti politicos cu toată lumea, nu arunci gunoaiele în spaţiu public, ştii să dai bineţe celuilalt, îţi pasă de nevoile lui, nu sapi la rădacinile binelui semenului tău etc...
Da, iubirea de ţară şi grija noastră faţă de ea înainte de toate începe de la lucrurile elementare...
Dumnezeu să vă binecuvinteze fraţi români oriunde vă aflaţi!
La Mulţi Ani România!
"...Oameni de azi aşteaptă Canaanul binelui din multe părţi. Unii îl aşteaptă de la oamenii, alţii de la politică. Însă binele trebuie aşteptat din altă parte: de la îndreptarea purtărilor noastre. Până când noi suntem răi, în zadar aşteptăm vremuri bune. La congresul din Stocholm, unde trimişii tuturor Bisericilor s-au sfătuit asupra îndreptării relelor din lume, principele Suediei a spus o vorbă foarte cuminte: "Noi, oamenii şi popoarele de azi - a zis principele - trăim vremurile ce le merităm"... La aşa oameni, aşa vremuri...la aşa cap, aşa căciulă. Noi căutăm pricinile relelor în afară de noi, şi ele sunt în noi.
RăspundețiȘtergereŞi nu numai românii suntem în această stare biblică. Toate popoarele sunt aşa....De necazuri, acele neamuri vor scăpa mai întâi, care vor fi mai mult nădăjduit spre Domnul; căci dacă vom fi nădăjduindu-ne spre Dânsul, ne vom mântui printr-Însul (Isaia 1, 27)
În praznicul nostru naţional de 1 Decembrie, să nu uităm acest adevăr."
Părintele Iosif Trifa
Si pe mine m-a ajutat Bunul Dumnezeu sa-mi indrept pasii anul acesta spre Prislop. Am fost de 4 ori. Inca de la primul pas spre Manastire am simtit ca ma aflu intr-un colt de rai.Cand am plecat prima data am stiut deja ca imi doresc sa ma intorc. S-a implinit si am reusit sa merg de 4 ori anul acesta.
RăspundețiȘtergereCand am fost a doua oara mi s-a intamplat ceva minunat. Pe drum spre Manastire, intr-un oras, s-a intamplat sa trec pe culoarea rosie la semafor. Politistul m-a vazut si imediat mi-a facut semn sa opresc. Ma gandeam ca raman fara permis. In acel moment, prin rugaciune, l-am chemat pe Parintele Arsenie sa ma ajute. M-a certat politistul putin ca am trecut pe rosu, mi-a spus ca pentru ceea ce am facut se poate lua permisul...dar eu am plecat fara sa mi se intample acest lucru. Parintele a fost cu mine si m-a ajutat.Nu-mi venea sa cred...
Sigur ca si ziua de 28 noiembrie a fost o chemare pentru mine. Am ajuns la Prislop din seara zilei de 27 si am plecat in 28 dupa parastas. A fost minunat. Am stat noaptea, alaturi de mai multi credinciosi la mormantul Parintelui Arsenie Boca. Nici nu stiu cum a trecut timpul si s-a facut ora 3 dimineata. Grupuri de credinciosi cantau colinde iar langa mormant erau Parinti care ne marturiseau intamplari din viata Sfantului. Fiecare marturisire se transforma in invataturi pentru mine. Sufletul meu era cuprins de o liniste, este un sentiment pe care nu poti sa-l descrii in cuvinte.Doar cei care merg acolo pot intelege aceasta stare minunata.
Din multitudinea cuvintelor spuse acolo, mi-a ramas intiparita in minte ca un ecou aceasta propozitie care ar trebui sa primeze in viata noastra... "Medicamentul cel mai bun este LINISTEA SUFLETEASCA". Hranindu-ne cu liniste sufletul, viata noastra va fi minunata. Uneori este greu de realizat...dar sta in puterea noastra sa realizam aceasta stare.
Dumnezeu sa ne ajute!
Sorin M.:
RăspundețiȘtergereFoarte profund. Vă mulţumesc.