Argument.
Plecăm de la constatarea unui paradox: în ciuda complexității sale sau poate tocmai de aceea, bioetica a devenit în ultimele decenii subiect aproape permanent în mass-media mondială. Indiferent de cercul religios-cultural sau de sistemul valoric de referință, temele bioetice suscită interesul unui public larg și aprind polemici pasionante. Acest fapt nu face altceva decât să confirme percepția potrivit căreia parcă niciodată ca până acum descoperirile despre om nu au provocat atât de mult definiția mai largă a umanului. Cum însă foarte bine avertizează cineva, „chiar dacă este la modă, bioetica nu este o modă”. Și aceasta pentru că, voit sau nu, bioetica joacă rolul unei noi paradigme a umanului, aflată în plină construcție și suferind frecvente modificări. O confirmă și înmulțirea, tot în ultimele decenii, a documentelor politice, filosofice și teologice tratând aspecte din aria din ce în ce mai largă a bioeticii: de la liberalizarea avortului la căsătoriile între persoane de același sex, de la experiențele pe embrioni la patentarea genomului, de la clonare la organismele modificate genetic, de la ecologie la chestiunea momentului final al vieții. Toate aceste teme, oricât de disparate sunt din punct de vedere metodologic, se circumscriu interogației fundamentale privind etica vieții și ca atare provoacă inevitabil multiplele instanțe decizionale sau interpretative. Conferința își propună să aducă în dezbatere o seamă dintre aceste aspecte, analizate din perspectivă social-teologică, plecând de la cazul exemplar al Eluanei Englaro din Italia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.