Toamna se lasă cu fotografii. Toamna se lasă fotografiată. Seara Sfintei Parascheva, 2026. 

    Un interval cromatic  de pași obosiți între două borne-galben citron de gingo-biloba si secera lunii, copleșit de  emoții adânci atunci cînd vederea ne întâlnește câte un pomișor cu ramuri atârnate până la pământ de greul roadelor ce le poartă. Parcă ne-ar ademeni cu vorba,  ca unii care abia așteaptă să povestească viața lor. Si ce imbatabili poeți tâlcuitori sunt copacii! Aerul tare și rece  de frunze aflate pe moarte și mere aduce aminte de vremuri trecute care nu se vor mai întoarce niciodată.  Îl tragem lacom  în piept, ca să-l agonisim cârt mai mult, pentru încă o amintire a unei zile ce a trecut și ea. Mă urmărește în minte, deși tot o alung,  poezia lui Borges:

 Remușcarea

Am comis cel mai grav dintre păcatele
Pe care le poate comite un om.
N-am fost
Fericit. 

Fie ca ghețarii uitării
Să mă târâie și să mă piardă, necrutători.
Părinții-ncrezători m-au zămislit
Pentru un joc de pământ, de apă, de aer și de foc.
M-au înzestrat cu pământ, cu apă, cu aer și cu foc.
I-am dezamăgit. N-am fost fericit.
Tentația mea a fost simfonia,
Formele artei, acea neatinsă elocință.
M-au lăsat moștenire vitejia.
N-am fost curajos.
Nu mă părăsește această ascuțită umbră.
Sunt în paza limbii pe care am folosit-o pentru a născoci dicționare. 

photo by Ilinca Nicola Negreanu

 

Epilog

Jorge Luis Borges

Când numărul de pași se împlinește

ce pe pământ să calci ți-a fost sortit,

atunci tu mori. Cu tine mor și eu,

eu, care-aminte îmi aduc de noaptea

nespusei despărțiri, acum mă-ntreb:

Ce s-a ales de-acei doi băiețandri,

care-n o mie nouă sute douăzeci,

plini de avânt, doreau să descifreze

pe largile trotuare ale nopții

din Sud ori din chitara din Paredes

ori în povești cu-ncăierări prin cârciumi,

în revărsat de zori, în asfințituri,

secretul marii urbe Buenos Aires?

Tu, frate-al meu în cultul lui Quevedo

și-n dragostea de ampli hexametri,

născocitor (cum toți eram pe-atunci)

al unui instrument străvechi: metafora,

Francisco Luis, din paginile cărții,

întoarce-te să-mparți cu mine seara

și să m-ajuți să-nchei acest poem.

traducere - Andrei Ionescu