Vizita la Muzeul Culturii Bizantine din Tesalonic este una dintre întâlnirile luminoase ale călătoriei  prin Grecia. Dincolo de bogăția excepțională a patrimoniului păstrat aici, m-a impresionat noblețea expunerii: fiecare icoană, mozaic, frescă sau obiect liturgic este un martor tăcut al trecutului paleocreștin și creștin stratigrafiate. Muzeul nu înfățișează Bizanțul (și PostBizanțul) ca pe o lume dispărută, încremenită în istorie, ci ca pe o civilizație încă vie, în care frumusețea nu e un scop ci devine o fereastră purtătoare de sens și deschidere către transcendent. Este un spațiu al memoriei, dar și al întâlnirii — cu arta, cu credința și cu adâncimea unei culturi care a dat formă văzută nevăzutului. Las aici câteva imagini de photo mobile fără flash.