,,În pomul acesta e o pasăre:în bucuria vieții dănțuiește.

Nimeni nu știe unde e: și cine ar putea fi povara muzicii ei?

Unde ramurile aruncă umbra deasă, acolo își face cuibul: seara vine și dimineața zboară, și nu spune un cuvânt despre ce înseamnă asta.

Nimeni nu-mi spune de această pasăre care cântă în mine.

Nu este nici colorată, nici fără de culoare: nu are nici formă, nici contur:

Stă în umbra iubirii.

Stă în Intangibil, în Infinit , în Veșnicie; și nimeni nu-i înseamnă venirile și plecările.

Kabir spune: ,, o, Sadhu, frate! Adâncă este taina.

Să caute înțelepții să afle unde odihnește pasărea aceea.” 

Cântul  XXX din ,,Țes pânza Numelui Tău”/Kabir