,,Noblețea suferinței” de Sabina Wurmbrand

Dacă ar fi să recomand o lectură cutremurătoare ce revelează o radiografie superafinată a  modului cum s-a instalat răul moral și ideologic la firul ierbii, de la nivel individual până la cel de masă în societatea românească în/din timpul și după Cel de-al II-lea Război Mondial, este această carte-mărturie scrisă de soția  distinsului pastor Richard Wurmbrand. Sabina, nevinovată,  a făcut trei ani grei de pușcărie la Jilava, Canal, Târgu Frumos.  În literatura feminină  a universului concentraționar am mai citit memorialistică (care ar trebui să fie predată în școli ca pagină obligatorie de Istorie recentă),  cum e de pildă cartea Galinei Rădulescu, sau a Lenei Constante, a Naniței Nandriș, însă capacitatea Sabinei Wurmbrand este absolut revelantă și relevantă prin măestria necăutată la față a descrierilor  personajelor care au împânzit sistemul concentraționar, a tuturor tipologiilor feminine virusate fie de ideologia nazistă, fie de legionară, sau de cea comunistă,  femei care i-au fost colege de celulă, de felul în care reușește să descrie rolul și puterea credinței în mișcarea de rezistență și supraviețuire, de firul de lumină și de pace pe care l-a dăruit credința în Hristos atunci când sufletele au putut să în primească și să se țină de el în tot demersul ticălos de dezumanizare demonică. Autoarea spune că nu a văzut/nu a întâlnit om 100% rău, că există în orice om o urmă de bine chiar și atunci când aceasta nu pare.

 Mărturiile Sabinei Wurmbrand sunt o adevărată capodoperă de adevăr istoric neconfecționat din fabulații sau ficțiuni, sau speculații,  din care nu ne rămâne decât să luăm aminte și să învățăm încă și încă o dată să deslușim adevăratul  bine din toate ițele urzelilor și  intrigilor politice actuale. Căci calea spre Iad e pavată cu minciunile celor mai  promițătoare ,,bune” intenții, e deghizată și zăpăcitoare. O pledoarie talentată despre discernământ, sau arta de a rămâne om sub toate vicisitudinile și farsele vremuirilor.

Audio-lectură plăcută!