Tu, Doamne, geometrul unui Cerc
spre care tind atâtea seminţiide noi figuri, - pe mine care- ncerc
să pier în Tine, ai să mă susţii?
N- aştept nici Verbul Tău de foc, nici pasul.
Roteşte- ţi peste mine doar compasul.
Triunghi, înscris într- un pătrat nătâng,
ce se visează zilnic pentagon,
eu sunt, Isuse, gata să mă frâng
şi să mă pierd cu Tine- n alt eon
tânjind spre- un număr infinit de laturi,
cu forma Ta divină să mă saturi!
Ștefan Augustin Doinaș/Psalm LII
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.