Continuarea din paginile de Pagini de jurnal (publicate în Revista Renasterea) ale Nicoletei Palimaru(3)...
4 oct. 1993
Deschiderea anului universitar la Universitatea Babeş-Bolyai. S-a citit Evanghelia cu pilda semănătorului. Au luat cuvântul episcopul greco-catolic G. Guţiu şi IPS Bartolomeu, care a vorbit plin de însufleţire: „Tinere student, porneşti pe un drum nou, dar nu uita de gândul tău! Sămânţa este diploma, numele, profesia. Viaţa eternă este pământul bun în care sămânţa creşte. Nu te opri niciodată la sfertul sau la jumătatea gândului. La capătul gândului este Dumnezeu. Porneşte la drum cu Dumnezeu! Drumul să fie pe măsura gândului tău!” În sala festivă a Facultăţii de Teologie a luat din nou cuvântul IPS Bartolomeu despre teologie şi teologhisire: „Cuvântul de învăţătură care trebuie să iasă din gura unui păstor trebuie să se diferenţieze de cercetarea ştiinţifică teologică. Teologhisirea, trăirea înseamnă scoaterea din scolasticism. Ele sunt vibraţia sufletului, dinamica duhului. Trebuie o depăşire prin spirit. Importante sunt structurile lăuntrice, nu cele guvernamentale. Există teologia formativă, lucrătoare. Iisus i-a spus lui Simon Petru: trage, Simone, la adânc!; deci e vorba de o teologie a profunzimilor. Studentul are nevoie de responsabilitate şi de entuziasm”.Cuvântul Înaltului a fost apoteotic : „faceţi-vă iluzii ca să aveţi ce pierde şi să mai şi rămână!”
17 oct. 1993
La catedrală a slujit şi a predicat IPS Bartolomeu despre pildă Semănătorului. Idei :1. Semănătorul este Dumnezeu. Patru sunt ipostazele în care sămânţa cade pe sol: a. pe trotuar (în termenii de azi).b. în loc pietros (nu este suficientă temelie. Sunt oamenii cu inima împietrită, cum erau fariseii, saducheii).c. între spini (oamenii se dedau grijilor, plăcerilor acestei vieţi. Existenţa răului moral în lume se manifestă sub forma grijilor) d. pe pământ bun (oamenii care primesc cuvântul lui Dumnezeu având inima bună şi curată).
2. Suntem în epoca informaţiilor, unde există setea de nou, de senzațional. Socrate spunea: „Doamne, câte lucruri nu ne trebuiesc!”.Poți protesta împotriva a ceea ce este de prisos, dar trebuie să aduci ceva nou în schimb.
3. Suntem Europa cea sănătoasă. Avem conștiință, demnitate. Suntem un popor viguros, am avut bisericile pline. Suntem capabili să ne dăm seama de răul ce ne înconjoară, de buruiana ce ne sugrumă. Sunt atentate asupra eternității omului, dar și asupra societății. Avem destulă credință ca să ne putem salva. Avem nevoie de adevăr și cinste pentru a înlătura
buruienile. Rugăciunile altora te duc spre Dumnezeu. Nu vom învinge prin politică, ci prin credință și cultură, care sunt armele noastre!”
20 nov. 1993
Astăzi, la librăria Humanitas a avut loc lansarea cărții Pr. Prof.Dumitru Stăniloae, Mistică și ascetism. Au luat cuvântul IPS Bartolomeu șiTudor Cătineanu, șeful Catedrei de Filosofie din Cluj.21 nov. 1993
„Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” La catedrală a slujit și a predicat IPS Bartolomeu (35 minute). Idei:1. Maica Domnului este prototipul ascultării Cuvântului lui Dumnezeu.
2. Îngerul nu-i poruncește, ci îi vestește. E planul lui Dumnezeu, dar și libertatea omului.
3. Deisis este rugăciunea pentru ceilalți, nu pentru tine.4. În balanța dintre justiție și milă, rolul hotărâtor îl are Maica Domnului.
5. Suprema noastră sfântă poezie este Fecioara Maria. Maica Domnului este un poem pe care l-a alcătuit Dumnezeu.16 dec. 1993
Conferința IPS Bartolomeu despre colinde, în Aula Magna a Universității 1. este o dublă relație între Dumnezeu și om. Dublă este și ipostaza gazdă-oaspete. Gazda este Dumnezeu, Cel ce stă în casă, așteptând pe om. Omul, la rândul său este gazdă, iar Dumnezeu călătorul. Colindele ilustrează această dublă relație: Dumnezeu este gazda, iar omul musafirul. Există o excepție: momentul în care Dumnezeu sărbătorește printre oameni „pe o scară de argint / se pogoară Duhul Sfânt/ Se pogoară arareori, / numai pe la sărbători”.Scara este prefigurarea Maicii Domnului, iar folclorul preia metaforă scării. Pogorârea are caracter temporal. Pe durata sărbătorilor își va face simțită prezența.
1994 15 ianuarie
1994 La Cluj au loc evenimente dedicate poetului Mihai Eminescu. Seara, citesc din cartea părintelui Anania Imn Eminescului. Mă opresc asupra versurilor: „E mult de când te-nsinguri / spre nopţile-de-apoi / Mişcându-ţi veşnicia prin / spaţii şi prin noi / Intrăm cu tine-n lume şi / parcă ieri ne-au fost / Năvoadele din care-ţi / făcurăm adăpost / Enciclică serbare. Ne-nvălui / în rotund...”(p. 5). Prezenţa lui Eminescu e revelată de versul „mişcându-ţi veşnicia prin spaţii şi prin noi”. Rotundul, ca împlinire reprezintă un leit-motiv în opera părintelui Anania.
16 ianuarie 1994
IPS Bartolomeu a slujit şi a predicat la catedrală (25 minute). Am reţinut două idei majore din „vindecările leproşilor”: vindecările lui Iisus sunt instantanee şi ideea de recunoştinţă.
23 ianuarie 1994
Idei din predica IPS Bartolomeu la duminica Orbului din naştere.1. Iisus îl întreabă pe cel orb: „Ce vrei tu de la Mine?”, iar orbul răspunde: „să-mi recapăt vederea”. Iisus îi spune, „credinţa ta te-a mântuit!”.2. IPS Bartolomeu a accentuat înţelesul profund al verbului „a cere”:„Când vei cere, să ştii ce vrei, cui să-i ceri, cum să ceri. Lui Iisus, cu glas stăruitor”.3. În privinţa luminii, făcea distincţie între lumina fizică şi cea duhovnicească, spirituală.„Noaptea fizică ne dă puterea de a întâmpina lumina zilei următoare.Există un dor al nopţii, al refacerii. Lumina înseamnă cunoaştere, trăire.Omul luminat este cel care ştie, e cărturar, luminat, iar omul iluminat este cel care a primit lumina, care trăieşte: Să trăieşti ceea ce ştii”.1 februarie 1994
Cu părinţii la palat, la IPS Bartolomeu. Servim masa. Curge muzică clasică. Părintele mă întreabă ce fac, ce citesc. Răspund că mă ocup de cursuri, şi la teologie şi la franceză, că viaţa la teologie o simt ca o mare responsabilitate, îmi trebuie rugăciune şi multă muncă. Citesc, pentru exersarea limbii franceze, J. Cocteau, „Thomas l’imposteur”. Îmi spune că şi el l-a citit pe J. Cocteau. Primesc câteva sfaturi: să fac plimbări, să mă spovedesc şi să mă împărtăşesc: „Îţi recomand să mergi să te spovedeşti la părintele Bizău. E un duhovnic bun şi instruit”. Aşadar, mă voi duce la părintele Ioan Bizău. Dealtfel, anul trecut am fost cu părinţii în locuinţa lui, peste drum de catedrală. M-a impresionat colecţia de tablouri, felul cum vorbea despre artişti, despre cărţi. Am remarcat pedanteria în gesturi și îmbrăcăminte. Părintele Anania ne-a mai vorbit despre arta lui C. Brâncuşi, în special despre sculptura Mme Pogany, despre expoziţia din America, de pe vremea când a stat acolo.După masă, părintele Anania se retrage graţios, nu înainte de a ne înmâna revista Renaşterea. A rămas doar urma, ca mâna întinsă a regelui Lear. Am mereu sentimentul că părintele Anania mă lasă să mă dezvolt, să caut, să am curiozităţi, să fac greşeli, dar să învăţ din ele, să plec, dar să ştiu unde să mă întorc. Nu-mi forţează în niciun chip libertatea, doar îmi sugerează, nu vrea să depind de el, de gândirea şi stilul său, ci să fiu independentă, să am calea mea. Îl interesează starea în care te afli, ce te preocupă și conștiința.
Pare un paradox, dar este extrem de lucid, de practic în grija faţă de aspectele vieţii de student (gazda, condiţiile de lucru, mâncarea…), şi în acelaşi timp puternic ancorat în credinţă. Acest spaţiu de respiraţie e o mare binecuvântare.
4 oct. 1993
Deschiderea anului universitar la Universitatea Babeş-Bolyai. S-a citit Evanghelia cu pilda semănătorului. Au luat cuvântul episcopul greco-catolic G. Guţiu şi IPS Bartolomeu, care a vorbit plin de însufleţire: „Tinere student, porneşti pe un drum nou, dar nu uita de gândul tău! Sămânţa este diploma, numele, profesia. Viaţa eternă este pământul bun în care sămânţa creşte. Nu te opri niciodată la sfertul sau la jumătatea gândului. La capătul gândului este Dumnezeu. Porneşte la drum cu Dumnezeu! Drumul să fie pe măsura gândului tău!” În sala festivă a Facultăţii de Teologie a luat din nou cuvântul IPS Bartolomeu despre teologie şi teologhisire: „Cuvântul de învăţătură care trebuie să iasă din gura unui păstor trebuie să se diferenţieze de cercetarea ştiinţifică teologică. Teologhisirea, trăirea înseamnă scoaterea din scolasticism. Ele sunt vibraţia sufletului, dinamica duhului. Trebuie o depăşire prin spirit. Importante sunt structurile lăuntrice, nu cele guvernamentale. Există teologia formativă, lucrătoare. Iisus i-a spus lui Simon Petru: trage, Simone, la adânc!; deci e vorba de o teologie a profunzimilor. Studentul are nevoie de responsabilitate şi de entuziasm”.Cuvântul Înaltului a fost apoteotic : „faceţi-vă iluzii ca să aveţi ce pierde şi să mai şi rămână!”
17 oct. 1993
La catedrală a slujit şi a predicat IPS Bartolomeu despre pildă Semănătorului. Idei :1. Semănătorul este Dumnezeu. Patru sunt ipostazele în care sămânţa cade pe sol: a. pe trotuar (în termenii de azi).b. în loc pietros (nu este suficientă temelie. Sunt oamenii cu inima împietrită, cum erau fariseii, saducheii).c. între spini (oamenii se dedau grijilor, plăcerilor acestei vieţi. Existenţa răului moral în lume se manifestă sub forma grijilor) d. pe pământ bun (oamenii care primesc cuvântul lui Dumnezeu având inima bună şi curată).
2. Suntem în epoca informaţiilor, unde există setea de nou, de senzațional. Socrate spunea: „Doamne, câte lucruri nu ne trebuiesc!”.Poți protesta împotriva a ceea ce este de prisos, dar trebuie să aduci ceva nou în schimb.
3. Suntem Europa cea sănătoasă. Avem conștiință, demnitate. Suntem un popor viguros, am avut bisericile pline. Suntem capabili să ne dăm seama de răul ce ne înconjoară, de buruiana ce ne sugrumă. Sunt atentate asupra eternității omului, dar și asupra societății. Avem destulă credință ca să ne putem salva. Avem nevoie de adevăr și cinste pentru a înlătura
buruienile. Rugăciunile altora te duc spre Dumnezeu. Nu vom învinge prin politică, ci prin credință și cultură, care sunt armele noastre!”
20 nov. 1993
Astăzi, la librăria Humanitas a avut loc lansarea cărții Pr. Prof.Dumitru Stăniloae, Mistică și ascetism. Au luat cuvântul IPS Bartolomeu șiTudor Cătineanu, șeful Catedrei de Filosofie din Cluj.21 nov. 1993
„Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” La catedrală a slujit și a predicat IPS Bartolomeu (35 minute). Idei:1. Maica Domnului este prototipul ascultării Cuvântului lui Dumnezeu.
2. Îngerul nu-i poruncește, ci îi vestește. E planul lui Dumnezeu, dar și libertatea omului.
3. Deisis este rugăciunea pentru ceilalți, nu pentru tine.4. În balanța dintre justiție și milă, rolul hotărâtor îl are Maica Domnului.
5. Suprema noastră sfântă poezie este Fecioara Maria. Maica Domnului este un poem pe care l-a alcătuit Dumnezeu.16 dec. 1993
Conferința IPS Bartolomeu despre colinde, în Aula Magna a Universității 1. este o dublă relație între Dumnezeu și om. Dublă este și ipostaza gazdă-oaspete. Gazda este Dumnezeu, Cel ce stă în casă, așteptând pe om. Omul, la rândul său este gazdă, iar Dumnezeu călătorul. Colindele ilustrează această dublă relație: Dumnezeu este gazda, iar omul musafirul. Există o excepție: momentul în care Dumnezeu sărbătorește printre oameni „pe o scară de argint / se pogoară Duhul Sfânt/ Se pogoară arareori, / numai pe la sărbători”.Scara este prefigurarea Maicii Domnului, iar folclorul preia metaforă scării. Pogorârea are caracter temporal. Pe durata sărbătorilor își va face simțită prezența.
1994 15 ianuarie
1994 La Cluj au loc evenimente dedicate poetului Mihai Eminescu. Seara, citesc din cartea părintelui Anania Imn Eminescului. Mă opresc asupra versurilor: „E mult de când te-nsinguri / spre nopţile-de-apoi / Mişcându-ţi veşnicia prin / spaţii şi prin noi / Intrăm cu tine-n lume şi / parcă ieri ne-au fost / Năvoadele din care-ţi / făcurăm adăpost / Enciclică serbare. Ne-nvălui / în rotund...”(p. 5). Prezenţa lui Eminescu e revelată de versul „mişcându-ţi veşnicia prin spaţii şi prin noi”. Rotundul, ca împlinire reprezintă un leit-motiv în opera părintelui Anania.
16 ianuarie 1994
IPS Bartolomeu a slujit şi a predicat la catedrală (25 minute). Am reţinut două idei majore din „vindecările leproşilor”: vindecările lui Iisus sunt instantanee şi ideea de recunoştinţă.
23 ianuarie 1994
Idei din predica IPS Bartolomeu la duminica Orbului din naştere.1. Iisus îl întreabă pe cel orb: „Ce vrei tu de la Mine?”, iar orbul răspunde: „să-mi recapăt vederea”. Iisus îi spune, „credinţa ta te-a mântuit!”.2. IPS Bartolomeu a accentuat înţelesul profund al verbului „a cere”:„Când vei cere, să ştii ce vrei, cui să-i ceri, cum să ceri. Lui Iisus, cu glas stăruitor”.3. În privinţa luminii, făcea distincţie între lumina fizică şi cea duhovnicească, spirituală.„Noaptea fizică ne dă puterea de a întâmpina lumina zilei următoare.Există un dor al nopţii, al refacerii. Lumina înseamnă cunoaştere, trăire.Omul luminat este cel care ştie, e cărturar, luminat, iar omul iluminat este cel care a primit lumina, care trăieşte: Să trăieşti ceea ce ştii”.1 februarie 1994
Cu părinţii la palat, la IPS Bartolomeu. Servim masa. Curge muzică clasică. Părintele mă întreabă ce fac, ce citesc. Răspund că mă ocup de cursuri, şi la teologie şi la franceză, că viaţa la teologie o simt ca o mare responsabilitate, îmi trebuie rugăciune şi multă muncă. Citesc, pentru exersarea limbii franceze, J. Cocteau, „Thomas l’imposteur”. Îmi spune că şi el l-a citit pe J. Cocteau. Primesc câteva sfaturi: să fac plimbări, să mă spovedesc şi să mă împărtăşesc: „Îţi recomand să mergi să te spovedeşti la părintele Bizău. E un duhovnic bun şi instruit”. Aşadar, mă voi duce la părintele Ioan Bizău. Dealtfel, anul trecut am fost cu părinţii în locuinţa lui, peste drum de catedrală. M-a impresionat colecţia de tablouri, felul cum vorbea despre artişti, despre cărţi. Am remarcat pedanteria în gesturi și îmbrăcăminte. Părintele Anania ne-a mai vorbit despre arta lui C. Brâncuşi, în special despre sculptura Mme Pogany, despre expoziţia din America, de pe vremea când a stat acolo.După masă, părintele Anania se retrage graţios, nu înainte de a ne înmâna revista Renaşterea. A rămas doar urma, ca mâna întinsă a regelui Lear. Am mereu sentimentul că părintele Anania mă lasă să mă dezvolt, să caut, să am curiozităţi, să fac greşeli, dar să învăţ din ele, să plec, dar să ştiu unde să mă întorc. Nu-mi forţează în niciun chip libertatea, doar îmi sugerează, nu vrea să depind de el, de gândirea şi stilul său, ci să fiu independentă, să am calea mea. Îl interesează starea în care te afli, ce te preocupă și conștiința.
Pare un paradox, dar este extrem de lucid, de practic în grija faţă de aspectele vieţii de student (gazda, condiţiile de lucru, mâncarea…), şi în acelaşi timp puternic ancorat în credinţă. Acest spaţiu de respiraţie e o mare binecuvântare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.