15 septembrie.
Cred ca fiecare adult, de fapt, fiecare copil ajuns de-acum ,,om mare” simte un dram de emoție și nostalgie în această zi. Cu atât mai mult dacă ești părinte. Amintiri pline de clinchet, de răcoarea dimineților cu pași grăbiți spre scoală. Chipuri din trecut. Care, cine, cum și cât a mai crescut. Timiditate, tremurat, vibrație, ținere de mâini. Glasuri, multe glasuri și gălăgie. Uniforme, coperți, caiete care așteaptă, manuale, bănci, mirosul cernelei și atâtea altele. ,,Domnul Trandafir”...
O zi plină de culoare primenitoare.
Timp...
Vacanța e departe. Este deja un ghem de amintiri.
Doresc tuturor copiilor, finuților mei elevi(cu precădere novicilor care de-acum înainte trec pragul școlii), un nou și bun început școlar, minte luminată și bucurie multă la învățătură.
Părinților, putere și răbdare.
Profesorilor, multă dragoste și abnegație în ceea ce fac, conștienți fiind de aportul lor edificator extrem de important adus societății de mâine.
Știu că realitatea e alta dar, slavă Domnului că sunt atâtea opțiuni școlare, variante de a alege o școală potrivită educației ce ne-o dorim copiilor noștri.
Scoala ar trebui să aibă ceva comun cu mireasma unui sanctuar unde se întâmplă minuni. Minunea personală a descoperirilor, a cunoașterii și autocunoașterii, și, a camaraderiei.
Bucurie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.