Cufărul

Ionel Teodoreanu 
poem din vol. ,,La porțile nopții”Ed. Minerva(1970)

 În mine se  adună o plecare.

Lampa arde încă mai târziu decât până acum

Și flacăra e neagră pe de margini,

Iar tăcerea, ca și lampa, crește spre înnoptare

Ochii văd orișice lucru

Amintirea,

Ferestruica ei din fund, c-un ochi de mare cu catarge,

Tăinuită altora.

Și tot mereu aleg și strâng și păturesc,

Cu mâni târzii, prelung îngândurate.

Uneori îmi vine să alin câte-un lucru neînsuflețit,

Ca pe-un copil bolnav,

Care nu poate spune și privește numai.

N-oi  fi eu acela?

Și oftez.

O! cum foșnesc în mine toamnele!

Câteodată mă opresc cu tâmpla în aer,

Aplecând-o pe-o violină nevăzută.

Oare n-am uitat ceva în umbra strunelor?

Să fi cules cu aceste ostenite mâni de-ajuns belșug de stele

Din nesomnul nopților?

Melancolia flutură aerian, delaolaltă cu perdelele,

Sau poate crește în marame îngerul de odinioară-n

Încăperea unde cuferele coborâte-s

Larg deschise,

La fereastra dată-n lături

Ca s-adune tinerețea aerului și s-alunge

Mirosul înecăcios de naftalină și de pod.

Odinioară, când eram copil,

Mă apropiam de adâncimea cuferelor goale,

Unde încăpea plecarea,

Frământata ei neliniște

Pe care o simțeam în mine,

Ca o zare cu apus de soare și cocoare călătoare în adânc de aur.

Cufărul adus din pod,

Deșert,

Cu pulberi

Gata să pornească înspre zarea clopoțeilor subțiri,

A trenurilor și vapoarelor,

Cânta în mine cu tumult,

Clădindu-mă din muzici, nori și stele.

Auzeam ca-n scoică largul buciumat  al lumilor deschise

Pân la marea cu lavandă în culoare și zâmbire,

Albăstrița insulei lui Robinson Crusoe.

Mă scăldam în taina cufărului

Depărtărilor din mine,

Închizând capacul peste creștet,

Botezându-mă.

Iar inima bătea-bătea în tâmple

Ca o aripă...

Ș-acuma bate a plecare,

Dar solemn ca tactul de ursită a lui Beethoven

Dintr-a cincea simfonie.

Voi intra poate curând în cufărul sortit

Al ultimei călătorii din mine,

Care mă va duce sub o cruce,

Albăstrit de fumul de tămâie,

Nemaiauzindu-se.

Iar pe deasupra lui Ion-apusul

Vara și călătoriile-

Vor trece peste amintirea lui în stingere,

Spre alte veri

și alte umbre.