,,Aici vine şi partea cea mai interesantă a volumului. Această mulţime de erudiţie
nu-l împiedică de fel pe autorul nostru să rămână un neobosit cititor al Bibliei
şi al Părinţilor Bisericii. Ştie să citeze cu abilitate lucrurile cele mai
neaşteptate, să găsească puncte pline de vioiciune, de miez. Ştie să
interpreteze. Nu sunt vreun ştiutor special în materie de hermeneutică a celor
sfinte, dar cred că pot spune, chiar şi în acest domeniu atât de frecventat şi
de frământat, părintele Pintea vine cu observaţii originale. De pildă, atunci
când argumentează că cel dintâi discipol al lui Iisus nu este vreunul din marii
apostoli şi sanctificaţi, ci este un anonim, tâlhar nevinovat şi netrebnic: cel
care în decursul crucificării aude promisiunea unei mântuiri datorită
convingerii sale credincioase. Iată în adevăr o analiză de mare clasă”, afirmă,
entuziasmat de cele constatate, Virgil Nemoianu, ca să ne spună mai departe că
între părintele Pintea şi Fratele Nicolae există şi deosebiri. Şi că cea mai
importantă se pare a fi următoarea. „Steinhardt este prin excelenţă un urban.
Chiar şi în faţa naturii, chiar şi în miezul ei, îi descoperim reacţiile de
orăşean get-beget. Or Pintea are adânci rădăcini în lumea rurală în care s-a
născut şi în care a crescut. Este un carpatin în toată fiinţa lui. […].
Tradiţionalismul lui Steinhardt e mental, al lui Pintea existenţial”." extras de aici
sau la:
http://www.protv.ro/video/omul-care-aduce-cartea_322_proximitati-si-marturisiri-ioan-pintea_16450.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.