Daniel Turcea-Istoria unei convertiri este o conferință a Luciei Turcea, sora poetului, care la invitația noastră a venit la Cluj Napoca în decembrie 2001 pentru a mărturisi despre convertirea absolut copleșitoare a acestui poet de care ne leagă atât pe mine cât și pe soțul meu, tainice lucruri.
Am ascultat înregistrarea ei pe casetă sâmbătă înaintea Duminicii Fiului Risipitor, motiv pentru care înregistrarea pe suport electronic are carențe de sunet și datorită învechirii benzii și îmi cer scuze de calitatea ei reproșabilă, dar cu toate acestea socotesc merită cu prisosință ascultată cu atenție căci este emoționantă. Nădăjduiesc ca măcar cât de puțin să pot să fac din ceea ce și-a dorit Daniel Turcea pe patul său de moarte, de a-i face cunoscută mărturia sa despre dragostea nesfârșită a lui Dumnezeu pentru om. ,,Nu știți cât îi iubesc pe scriitori!” avea să exclame înaintea mutării sale la Domnul.
Titlul acestui blog nu l-am ales eu ci m-a ales el pe mine, dar poate despre istoria aceasta altădată. De fapt, cu poezia lui Turcea am început acest blog, iar cu această mărturie care a stat la sertar fără să-mi dau seama peste 10 ani, aș putea să-l închei, să fie punctul final. A avut răbdare Dumnezeu cu mine dar și Daniel.
Aceasta este doar o primă parte, partea finală fiind rătăcită, după ce urmează să intru în posesia ei și să o prelucrăm electronic, abia atunci voi putea-o face publică aici.
Îi mulțumesc îndeosebi Luciei Turcea, Ecaterinei P., tuturor celor care m-au ajutat cu munca lor pentru ca această pildă de viață întoarsă de la iad spre Dumnezeu să o cunoaștem.Nu în ultimul rând, lui Daniel Turcea, care e viu, acolo sus, în Cer.(Corina Negreanu)
,, ce ușurare în suflet se lasă, cum
tainic lucrează nepătruns
Adevărul,
Fără să știu, fără să înțeleg
iată acum,
mai presus de fire
în inimă-mi
grăiește Tăcerea”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.