joi, 2 februarie 2012

Fără titlu


Solemni, în fața încercărilor naturii pecetluite de cădere, ,,brazii se frâng dar nu se îndoiesc”.



,,Adevărul de credință. Sâmburele Tradiției îl constituie adevărul de credință. Supus intensiv relativizării astăzi, relativizat chiar de mulți creștini, adevărul de credință rămâne fundamental  constitutiv și decisiv necesar desfășurării unei Tradiții vii. Oameni neștiutori sau vicleni încearcă să combată sau să minimalizeze importanța adevărului, opunându-i iubirea. Dar nu există un fals mai mare decât să consideri că iubire ar însemna neglijarea adevărului, că iubirea s-ar putea exprima prin obnubilarea adevărului de credință.”

Costion Nicolescu. ,,Chipul ca o catapeteasmă”, Ed. Sophia, Buc., 2009, p. 133.

9 comentarii:

  1. "Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
    [...]
    Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr."

    Cu drag,
    Alexandra.

    RăspundețiȘtergere
  2. "Dragostea-i blajina, dulce si frumos agraitoare;
    Dragostea-i cumplita cazna, dragostea e-ngrijorare;
    Dragostea cuteaza aprig, e suprema incantare;
    Dragostea-i napasta;cine-o poarta-n piept nadejde n-are.

    Dragostea e joc de zaruri, piaza rea ti-e sau te-mbie;
    Dragostea-i dezmat si pofta, gata de-nselatorie;
    Dragostea e despot lumii, greu i-e lumii piept sa-i tie;
    Dragostea da branci oricarui bun crestin spre paganie.

    Dragostea-i un vajnic, aspru cavaler pe-un armasar;
    Dragostea este si satul doamnelor ce garduri sar;
    Dragostea mocneste, pururi dogorinda ca un jar;
    Dragostea din fete stoarce ploi de lacrimi, plans amar.

    Dragostea-i stapana-n orice ulicioara sau drumeag;
    Dragostea clateste-n lacrimi obrajorul cel mai drag;
    Dragostea: fierbinti lingori uneori din ea se trag;
    Dragostea-i cuminte: nu-i chip s-o infrunti prin furtisag;

    Dragostea pui bland la piept e,cuibarit in partea stanga;
    Dragostea-i maiastra: stie la ananghie sa planga;
    Dragostea e jind fatarnic, ce pe oameni infierbanta;
    Dragostea-i zaluda, darza, dar si alinare sfanta;

    Dragostea-i minunatia despre care insul canta.
    Dragostea-i alint, alean e, poate-aduce bucurii;
    Dragostea e viata, moarte-i, si bun sprijin poate fi.
    De-ar sti dragostea sa-ndure ca intai cand e in toi,

    Ar fi faptul cel mai vrednic ce-l vazum vreodata noi;
    Dar de dansa astfel canta cantecele vechi si noi:
    "Dragostea se naste-n chinuri si sleieste mai apoi,
    Chit ca ea craiasa-i, fata, soata, doamna de bun soi..."


    apropo, ce-i ala 'adevar de credinta'?

    RăspundețiȘtergere
  3. 'ce-i ala devar de credinta?'
    Ca-ntr-un film extrem de prost cu Sergiu Nicolaescu, raspund tot eu folosind materia prima neprelucrata asezata de Costion aici pe sevaletul curajos al doamnei Corina: "Sâmburele Tradiției îl constituie adevărul de credință."
    Va sa zica adevarul in lumea credintei ivoraste din 'povestile' traditiei. Temelia filozofica a credintei se sprijina adica pe axiomatica acestei traditii empirice. Nimic prea senzational pana aici, multe geometrii printre care cea mai cunoscuta (cea Hilbertiana cu care luam contact in clasele primare) sint zidite pe acelasi soi de fundatii de nisip (axiomele - adevaruri neverificabile sau greu verificabile acceptate apriori caci altfel fara de ele nu putem construi nimic mai departe). Geometria Hilbertiana, desi nu mai corespunde decat partial adevarului (astazi verificabil la orice ora) conform caruia intre doo puncte din spatiu exista o infinitate de alte puncte nu este totusi izgonita din programa scolara. Pen'ce? Pen'ca in 99% din cazuri consecintele ei sint verificabile si ne ajuta sa ne explicam si sa construim tot ce vedem in jur. La fel cu mecanica newtoniana, absolutizata vreme de secole, e adevarata pana la un punct. Astazi insa ea este usor de pus in dificultate de noile date (oricand verificabile) aduse in scena de mecanica cuantica.
    Asadar si 'adevarul de credinta' (ce aiurea suna sintagma asta) desi zidit pe nisipurile empirismului traditiei, nisipuri mai mult sau mai putin miscatoare (in functie de cantitatea de beton armat sau nu in jurul careia e alcatuita credinta observatorului) are totusi meritul ca explica intr-un anume procent, de data asta subiectiv-variabil, cele ce se petrec in jurul nostru, in viata noastra. Prin urmare e greu sa evacuam acest 'adevar de credinta' fara sa avem ceva mai 'beton' de pus in locul sau. Totusi incapatinarea clericilor de absolutiza un model filozofic (stiu ca nu le convine termenul) mi se pare deplasata. Daca privim in jurul nostru, remarcam ca Dumnezeu are obiceiul sa ne dea peste nas ori de cate ori incercam sa-l imobilizam in teoriile noastre ca pe un fluture intr-un insectar. Einstein, ajuns pe culmea unui deal de unde putea vedea cu totul alte orizonturi de-a dreptul blasfemice pentru cei ramasi jos in pestera newtoniana, s-a prabusit sub greutatea consecintelor ce izvorau din ceea ce descoperise (sau i se revelase dupa spusele lui). A cazut sub greutatea 'harului' si a tras o concluzie (caci nu-i asa, concluziile marcheaza punctele in care obosim sa gandim) de care s-a cramponat toata viata: "God doesnt play dice". Pana cand, Niels Bohhr, unul din cei cativa care veneau gafaind din urma, ajuns pe coama dealului cuanticii si privind panorama din alta perspectiva, l-a apostrofat pe buna dreptate cu nu mai putin celebra si superba zicere: "Stop telling God what to do!". Aceeasi sugestie imperativa a lui Bohr s-ar putea lesne aplica clericilor de la Burebista incoace. Buninteles ca cei imbracati in smeritele lor 'salopete' sclipitoare in valoare de cateva mii de euroi, se vor zvarcoli amarnic la auzul unor asemenea... blasfemii?, obraznicii? Dar nu conteaza, adevarul fie el asa 'de credinta', cata vreme ramane adevar el are grija sa-si tina straiele orbitor de albe departe de noroiul absolutismului cu care mintea omeneasca il ameninta de veacuri din pricina limitarilor ei.

    RăspundețiȘtergere
  4. Lui LOU:

    Exact cum era atat de usor de anticipat!Iarasi mesaje! La cos cu ele! Nu ma intereseaza ce va mai naste mintea peste noapte! Cititi-le pt dvs.!Sunteti o speta de om jalnica!
    Acesta vi-l scriu ca sa stiti ca puteti scrie degeaba in continuare.Va arde limba. Ce faceti dvs. se numeste hartuire! Am dreptul sa ma maniu, va place nu va place, Evanghelia ne lasa sa ne maniem, ca doar nu suntem moluste siropoase.
    Si mai faceti si pe lupul moralist cu mine, imi faceti morala precum ,,un popa prost de tara", cum spuneati odata si va legati de viata mea si de ce si cum fac eu.Ca o țață ce sunteti!Si un submediocru cu pretentii de geniu.

    PS. Sunt foarte pretentioasa la poezie. Nu va mai chinuiti degeaba. Pacat ca nu v-ati dat seama.
    Si cum v-am mai spus, aveti macar onoarea de barbat de a nu mai intra pe bloguri la o femeie cu un neuron in cap. Mai ales daca ea v-a sugerat in atatea randuri sa o lasati in pace.Daca aveti o armata de neuroni musculosi pana la plesneala, ar trebui sa fiti destept si sa intelegeti asta.Dar n-aveti scrupul.
    Si-acum haideti, scrieti, scrieti mesaje nesfarsite!Aveti timp sa va umpleti viata cu asta, cred ca asta va da vitalitate si sens in viata, sa va puneti pata pe mine! Scrieti!
    RăspundeţiŞtergere

    RăspundețiȘtergere
  5. D-nei Rodica:
    Nu v-am publicat mesajul personal.
    Va multumesc pentru semnal, chiar ma intrebam ca mai faceti. Am sa va scriu pe adresa ce mi-ati dat-o cand voi avea timp. Acum sunt prinsa cu ceva lucru.
    Va salut cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  6. Alexut:
    Da, ,,nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr”.Altfel e un pietism deșanțat în numele lui Dumnezeu și un abuz. O eroare duhovnicească/existențială fatală.
    Cu același drag,
    C.N.

    RăspundețiȘtergere
  7. Mno si ce daca va da voie evanghelia sa va maniati? Nu e suficient! Trebuie cercetat si la sfanta traditie, la adevaru de credinta adecatelea. Spre pilda fumatu nu e interzis in evanghelie dar sfanta tradtitie il interzice. Asa ca mai zaboviti oleaca si buchisiti pana va asigurati ca totii sfintii au cazut de acord si ca e voie la manie impotriva fiilor cei pierduti ai casei lu Israel. Vedeti ca nici Mozart nu e interzis in evanghelie dar sfintii domnule sint desupra ei si la unii din ei mai fistichii la creer e interzis. Si apoi chiar daca va da voie si sfinta traditie la manie aveti grija ca acea manie tre sa fie musai sfanta. Si apoi si mai la urma ar fi si parerea duhovnicului care nu-i asa tre sa traiasca in locul dvs macar oleaca prin punctele esentiale. Asadar, vedeti cat e complicata viata in pestera crestina, multa birocratie pana sa-ti permiti luxul de a te mania in perimetrul riguros trasat al literei si spiritului legii. Alminteri mania asa de capu dvs e de la vrajmasu fara doar si poate.

    RăspundețiȘtergere
  8. Mna vad ca ati maturat pe jos pe aici, constiinta asta domnule, cum nu te lasa ea sa te manifesti cu toate ca Evanghelia iti dadea voie... Interesanta viata asta interioara in toata concupiscenta ei.

    RăspundețiȘtergere
  9. http://fototecaortodoxiei.ziarullumina.ro

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.