setea aştept un plâns ca un potop lăuntric în care tot ce-am fost până acum să piară să-mi spele fiinţa până la nimic şi din nimic Iubirea să mă nască iară...
apoi cu-acestă fiinţă nouă şi curată pe fundul mărilor de plâns îngenunchiat de gât cu vechea-mi inimă de piatră din clipă lacrimă aş face neîncetat
căci doar acest înnec fără sfârşit m-ar ţine cu sufletul curat şi viu în lume...
Mi-e sete Doamne cum Ţi-a fost şi Ţie!
de milă să mă umplu-o veşnicie:
cu braţe pironite-n rugăciune cu inima străpunsă de-al Tău Nume cu viaţa mea curgând prin coaste sparte
murind m-aş despărţi de moarte... Publicat de Iordăchioaia Marius la 19:07
Parinte, ce sa mai adaug...la atîta adevăr prins în cuvinte? Iartă-ne, iartă-ne, iartă-ne!=...și pentru cele ce le vom face și pe care Tu, Doamne, le știi!
"Iartă-ne, iartă-ne, iartă-ne!.. și pentru cele ce le vom face și pe care Tu, Doamne, le știi! "
Referitor la aceasta asertiune des intalnita in dgmatica ortodoxa propun un mic exercitiu de logica:
Individul X are de ales intre doua optiuni A si B. Optiunea A e corecta dpdv moral, dogmatic etc iar optiunea B e calea gresita. La momentul de timp t0 individul X stie ca optiunea A e cea corecta (constiinta si/sau propria scara de valori ii spun asta) iar Dumnezeu stie ca o va alege pe cea gresita (particularizare a cazului Iuda). Cazul 1: La momentul de timp t1, in virtutea liberului arbitru alegerea s-a infaptuit, individul X alegand traiectoria gresita B, asadar divinitatea a 'profetit' corect. Cazul 2: La momentul de timp t1, in virtutea aceluiasi liber arbitru, individul X alege traiectoria corecta A, asadar profetia divina e lasata in pozitie de off side. Intrebarea se pune in acest din urma caz cum putem dizolva aceasta contradictie intre profetia divina si accesul real al individului X la sacramentalul liber arbitru. Altfel spus, din moment ce divinitatea stie dinainte ce optiune va alege X si pornind de la premiza dogmatica conform careia dvinitatea nu se inseala, cum ramane atunci cu liberul arbitru al individului X?
D-na Corina, ca de obicei ma inclin in fata raspunsului dvs deosebit de 'dogmatic' desi ma asteptam sa ma pocnitzi cu celebrul "d'aia domnule, d'aia". Si tot ca de obicei va invidiez credinta faurita din beton armat si tencuita cu binecunoscutul strat gros de lacunarism & 'eludarea meandrelor concretului'.
@Anonim: Superb sut inafara spatiului portii, clasic bisericesc as zice. Ca sa ramanem in cadrul orizontului lacunar-poetic tipic bisericesc propus de dvs as zice ca mai degraba Dumnezeu ar fi cel care a desenat linia pe respectiva foaie, nicidecum foaia. Foaia e doar o umila parte din probabil mai putin cunoscutul pt. dvs 'space-time continuum' (http://en.wikipedia.org/wiki/Spacetime). Totusi pt 'intrebatorii cei cumpliti' care nu au alta optiune decat aceea de a ramane in ancorati in perimetrul ratiunii mingea e inca pe teren. Asadar cum trebuie sa procedeze domnul X astfel incat slava profetiei divine sa nu fie 'culcata in tarina' dar totusi el sa-si poata exercita sacramentalul(sau mai degraba iluzoriul?) drept al liberei optiuni?
Bun. Domnule Lazăr, din când în când, și tot mai des, ,,pocniți” dumneavoastră pe-aici cu o logică ,,beton armat și bine tencuită de prejudecăți contra dogmei și sistematicii credinței ortodoxe, pe care, vă trădați că ați ,,topit-o” doar printr-un soi de survolare filosoficească sau mai rău, din auzite. E păguboasă o asemenea polemică pentru mine, nu am timp de pierdut. Revin la aceeași propunere: creați-vă un spațiu virtual personal unde să tratați subiectele care vă dor și unde să le puteți epuiza după bunul plac. Aici, recunosc, am făcut o greșeală și m-ați și ,,pocnit”. Ce să facem noi, aștia mai proști, care nu ne credem perfecți precum alții, impecabili în abordarea meandrelor concretului, și știm sau intuim de pe-acum că nu suntem sfinți și vom mai greși în fața lui Dumnezeu pînă la moarte? Vă rog, lasați-ne așa, în pacea noastră!
Nu am nimic personal impotriva vreunei dogme cu exceptia faptului ca maioneza lor ideologica se 'taie' absolut intotdeauna. Acum la modul serios va intreb chiar nu constatati nici o contradictie in exemplul extrem de simplu pe care l-am dat mai sus? Indiferent ce ati raspunde va consider indeajuns de inteligenta incat sa fiu sigur ca si dvs si multi altii pot lesne constata aceasta flagranta contradictie. Ma intreb cum puteti dumneavoastra si atatia altii ca dvs sa va anesteziati in fata acestor contradictii care abunda in orice religie. De fapt toate dogmele religioase pe care le-am studiat sint in mod clar adresate publicului 3-5 ani. Din pacate si ateismul are gauri 'dogmatice' ce-i drept mai putin numeroase, dar la fel de imense, asa incat razboiul asta pt mine ramane deocamdata o eterna remiza.
Daca ramane crestinismul o ideologie, maioneza se taie. Dar daca Insusi Dumnezeu iti da putere, desi esti nevrednic, gasesti raspunsuri si la intrebarile pe care inca nu ti le-ai pus.
@MM Ok, atunci care ar fi raspunsurile? Nu ma intereseaza din partea cui vin, doar rezonabile si coerente sa fie. Am intrebat in toate partile, am studiat, m-am rugat si nu m-am ales cu nimic in sensul asta. Si nu de cateva zile ci de mai bine de 20 de ani.
Aveti rabdare, le veti primi si veti sti. Dar va fi putin dificil sa le spuneti altora. Doar nu incetati sa le cautati. Sincer, fara carcoteala si bascau ieftin. Inca Dumnezeu nu a refuzat pe nimeni. Ati fi primul, un adevarat maxim istoric.
De ce ar fi atat de dificil ca aceste raspunsuri sa fie comunicate public? Intrebarile sint cat se poate de firesti, ar fi normal ca si raspunsurile sa poata fi formulate in termeni accesibili tuturor. Va asigur ca sint foarte sincer in cautarile mele, dar ratiunea mea e foarte greu de 'anesteziat' prin mijloacele clasice. Pana nu demult ma straduiam sa inabus in mine aceste intrebari dureroase, acum de cand supapele n-au mai rezistat ma simt mai usurat intr-un fel insa am de infruntat inconvenientele ce incumba din expunerea publica a acestor 'cumplite' intrebari. Spre exemplu nu mai pot sa dau fata nici cu parintele Ciprian pe care-l respect enorm, pentru simplul fapt ca nu-l mai pot vedea in starea aceea in care-l arunca intrebarile de genul asta. In treacat fie spus ma asteptam la o disponibilitate mai mare la dialog din partea dansului.
Multe raspunsuri puteti gasi daca va veti ruga zilnic, veti face milostenie, va veti spovedi si veti citi Scriptura si Sfintii Parinti. Raspunsul nu este unul teoretic.
Domnule Lucian Lazăr, La mine pe blog, nu veti mai clăpaci. Mi-e scîrbă deja de idolatrizarea pe care iar văd că o practicati aici cu propriilor dvs. rationamente, strâmte și strâmbe, pe care le scoateți cu accente narcisiste la promenadă, încîntat de puerilele dvs intrebări, pardon, deja răspunsuri beton, cu aerul unui invățăcel, fără o cercetare profundă cu de-amănuntul, pentru că vă este lene să duceți lucrurile până la capăt. Nu vedeți că de fiecare dată repetați aceleași lucruri ca pe niște mantre? Nu v-ati săturat să mi-l tot catapultați pe G. Bruno pe-aici, a propos, mai forați puțin în biografia lui, că nici pe aceasta se vede că n-ați epuizat-o până la capăt. La toate întrebările pe care le-ați invocat, v-a răspuns părintele Ciprian la întîlniri, toți ceilalți, plus recomandările bibliografice care v-au fost făcute. Dar nu vă convine nimic, pentru că, sincer, observ că toate cele ce vă sunt spuse le interpretați în așa manieră încât să vă blindați mai bine propria teorie, și, iată, o scoateți din nou la plimbare!... Eu am avut suficient bun simț, aplecare și răbdare cu dvs. Nu procedați cinstit.Văd că pe alte bloguri ,,adulte” nimeni nu vă bagă în seamă.
Are dreptate Părintele Arsenie cînd spune că ,,în mintea strâmbă și lucrul drept se strâmbă”. Când relatați ce spune părintele Ciprian, reiese altceva, nu-l recunosc, sunt cuvintele unui alt om necreștinat acolo. Ceea ce înseamnă că rațiunea dumneavoastră este una care deformează. Deci, orice dialog este pierdere de vreme deocamdată, până nu vă descotorosiți de capriciile rațiunii dvs. îndoielnice. Dacă ar fi să mergeți cu postulatele științei până la capăt, în orice domeniu, ați vedea cât de îndoielnice sunt teoriile care au la bază doar adevăruri ipotetice. Acestea sunt fără ,,rădăcini”. Toate savanteriile au la bază niște ipoteze sau lacune, n-au epuizat argumentele, sunt relativități, însă în școli trebuie să înghițim minciuni/inexactități cu ambalaj științific(vezi evoluționism etc...). Toate teoriile magnifice sunt doar elefanți roz scoși la promenadă, iar dvs delirați și nu vă convine dacă nu o să-i aplaudăm cu entuziasmul nebunilor. Cu părere de rău, blogul meu este închis de-acum elucubrațiilor dvs. repetitive și plictisitoare.
Iubitorii de bine, frumos si adevar nu vor lipsi... Iartă-ne, Doamne, agresivitatea şi imprudenţa.
RăspundețiȘtergereIartă-ne, Doamne, că am explodat pacea fraternă.
Iartă-ne, Doamne, dezertările din conflagraţiile duhovniceşti.
Iartă-ne, Doamne, distrugerile egoismului.
Iartă-ne, Doamne, totalitarismul nepăsării faţă de fraţii Tăi înfometaţi.
Iartă-ne, Doamne, războaiele cu vecinii.
Iartă-ne, Doamne, ruina inimii.
Iartă-ne, Doamne, nedreptăţile şi aroganţele.
Iartă-ne, Doamne, şomajul privegherii.
Iartă-ne, Doamne, terorizările.
Iartă-ne, Doamne, distrugerile.
Iartă-ne, Doamne, bombardarea cu insulte.
Iartă-ne, Doamne, abuzurile.
Iartă-ne, Doamne, devastările.
Iartă-ne, Doamne, crudităţile.
Iartă-ne, Doamne, relativizările adevărului.
Iartă-ne, Doamne, degradările.
Iartă-ne, Doamne, îmbuibările.
Iartă-ne, Doamne, consumismele.
Iartă-ne, Doamne, clientelizările absurde.
Iartă-ne, Doamne, zgomotele.
Iartă-ne, Doamne, puţinătatea credinţei, a rugăciunii şi a carităţii.
O SINGURĂ DATORIE...
RăspundețiȘtergereO singură datorie
ai, omule,
oricine ai fi:
să găseşti Viaţa
înainte
de a muri...
Publicat de Iordăchioaia Marius la 00:38
Acest domn are niste poezii minunate, imi aduce aminte de Daniel Turcea. Blogul lui se numeste "oameni si demoni"
setea
RăspundețiȘtergereaştept un plâns ca un potop lăuntric
în care tot ce-am fost până acum să piară
să-mi spele fiinţa până la nimic
şi din nimic Iubirea să mă nască iară...
apoi cu-acestă fiinţă nouă şi curată
pe fundul mărilor de plâns îngenunchiat
de gât cu vechea-mi inimă de piatră
din clipă lacrimă aş face neîncetat
căci doar acest înnec fără sfârşit m-ar ţine
cu sufletul curat şi viu în lume...
Mi-e sete Doamne cum Ţi-a fost şi Ţie!
de milă să mă umplu-o veşnicie:
cu braţe pironite-n rugăciune
cu inima străpunsă de-al Tău Nume
cu viaţa mea curgând prin coaste sparte
murind
m-aş despărţi
de moarte...
Publicat de Iordăchioaia Marius la 19:07
Repetiţia
RăspundețiȘtergeremerg la Biserică
la repetiţie
merg să învăţ
codul manierelor elegante
din Cer
să exersez bătând metanii
acea reverenţă desăvârşită
a inimii
cu care
nădăjduiesc că într-o zi
voi convinge
Iubirea
să trăiască
în locul
meu...
Publicat de Iordăchioaia Marius la 18:25
Nu trebuie sa le postati, nici sa-mi raspundeti. Vi le-am trimis cu tot dragul.
Abia acum am ajuns acasă.
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru atîta drag!
Parinte,
RăspundețiȘtergerece sa mai adaug...la atîta adevăr prins în cuvinte?
Iartă-ne, iartă-ne, iartă-ne!=...și pentru cele ce le vom face și pe care Tu, Doamne, le știi!
"Iartă-ne, iartă-ne, iartă-ne!.. și pentru cele ce le vom face și pe care Tu, Doamne, le știi! "
RăspundețiȘtergereReferitor la aceasta asertiune des intalnita in dgmatica ortodoxa propun un mic exercitiu de logica:
Individul X are de ales intre doua optiuni A si B. Optiunea A e corecta dpdv moral, dogmatic etc iar optiunea B e calea gresita. La momentul de timp t0 individul X stie ca optiunea A e cea corecta (constiinta si/sau propria scara de valori ii spun asta) iar Dumnezeu stie ca o va alege pe cea gresita (particularizare a cazului Iuda).
Cazul 1:
La momentul de timp t1, in virtutea liberului arbitru alegerea s-a infaptuit, individul X alegand traiectoria gresita B, asadar divinitatea a 'profetit' corect.
Cazul 2:
La momentul de timp t1, in virtutea aceluiasi liber arbitru, individul X alege traiectoria corecta A, asadar profetia divina e lasata in pozitie de off side.
Intrebarea se pune in acest din urma caz cum putem dizolva aceasta contradictie intre profetia divina si accesul real al individului X la sacramentalul liber arbitru. Altfel spus, din moment ce divinitatea stie dinainte ce optiune va alege X si pornind de la premiza dogmatica conform careia dvinitatea nu se inseala, cum ramane atunci cu liberul arbitru al individului X?
Domnule Lazăr:
RăspundețiȘtergereRămâne.
Raspuns:
RăspundețiȘtergereDivinitatea e mai presus de "momentul de timp" si stie.
De ex, daca timpul ar fi o linie pe o foaie de hartie, Dumnezeu este foaia.
D-na Corina, ca de obicei ma inclin in fata raspunsului dvs deosebit de 'dogmatic' desi ma asteptam sa ma pocnitzi cu celebrul "d'aia domnule, d'aia". Si tot ca de obicei va invidiez credinta faurita din beton armat si tencuita cu binecunoscutul strat gros de lacunarism & 'eludarea meandrelor concretului'.
RăspundețiȘtergere@Anonim:
Superb sut inafara spatiului portii, clasic bisericesc as zice. Ca sa ramanem in cadrul orizontului lacunar-poetic tipic bisericesc propus de dvs as zice ca mai degraba Dumnezeu ar fi cel care a desenat linia pe respectiva foaie, nicidecum foaia. Foaia e doar o umila parte din probabil mai putin cunoscutul pt. dvs 'space-time continuum' (http://en.wikipedia.org/wiki/Spacetime).
Totusi pt 'intrebatorii cei cumpliti' care nu au alta optiune decat aceea de a ramane in ancorati in perimetrul ratiunii mingea e inca pe teren. Asadar cum trebuie sa procedeze domnul X astfel incat slava profetiei divine sa nu fie 'culcata in tarina' dar totusi el sa-si poata exercita sacramentalul(sau mai degraba iluzoriul?) drept al liberei optiuni?
Bun.
RăspundețiȘtergereDomnule Lazăr,
din când în când, și tot mai des, ,,pocniți” dumneavoastră pe-aici cu o logică ,,beton armat și bine tencuită de prejudecăți contra dogmei și sistematicii credinței ortodoxe, pe care, vă trădați că ați ,,topit-o” doar printr-un soi de survolare filosoficească sau mai rău, din auzite. E păguboasă o asemenea polemică pentru mine, nu am timp de pierdut. Revin la aceeași propunere: creați-vă un spațiu virtual personal unde să tratați subiectele care vă dor și unde să le puteți epuiza după bunul plac.
Aici, recunosc, am făcut o greșeală și m-ați și ,,pocnit”. Ce să facem noi, aștia mai proști, care nu ne credem perfecți precum alții, impecabili în abordarea meandrelor concretului, și știm sau intuim de pe-acum că nu suntem sfinți și vom mai greși în fața lui Dumnezeu pînă la moarte?
Vă rog, lasați-ne așa, în pacea noastră!
Nu am nimic personal impotriva vreunei dogme cu exceptia faptului ca maioneza lor ideologica se 'taie' absolut intotdeauna. Acum la modul serios va intreb chiar nu constatati nici o contradictie in exemplul extrem de simplu pe care l-am dat mai sus? Indiferent ce ati raspunde va consider indeajuns de inteligenta incat sa fiu sigur ca si dvs si multi altii pot lesne constata aceasta flagranta contradictie. Ma intreb cum puteti dumneavoastra si atatia altii ca dvs sa va anesteziati in fata acestor contradictii care abunda in orice religie. De fapt toate dogmele religioase pe care le-am studiat sint in mod clar adresate publicului 3-5 ani. Din pacate si ateismul are gauri 'dogmatice' ce-i drept mai putin numeroase, dar la fel de imense, asa incat razboiul asta pt mine ramane deocamdata o eterna remiza.
RăspundețiȘtergereDaca ramane crestinismul o ideologie, maioneza se taie. Dar daca Insusi Dumnezeu iti da putere, desi esti nevrednic, gasesti raspunsuri si la intrebarile pe care inca nu ti le-ai pus.
RăspundețiȘtergere@MM
RăspundețiȘtergereOk, atunci care ar fi raspunsurile? Nu ma intereseaza din partea cui vin, doar rezonabile si coerente sa fie.
Am intrebat in toate partile, am studiat, m-am rugat si nu m-am ales cu nimic in sensul asta. Si nu de cateva zile ci de mai bine de 20 de ani.
Aveti rabdare, le veti primi si veti sti. Dar va fi putin dificil sa le spuneti altora. Doar nu incetati sa le cautati. Sincer, fara carcoteala si bascau ieftin. Inca Dumnezeu nu a refuzat pe nimeni. Ati fi primul, un adevarat maxim istoric.
RăspundețiȘtergereDe ce ar fi atat de dificil ca aceste raspunsuri sa fie comunicate public? Intrebarile sint cat se poate de firesti, ar fi normal ca si raspunsurile sa poata fi formulate in termeni accesibili tuturor. Va asigur ca sint foarte sincer in cautarile mele, dar ratiunea mea e foarte greu de 'anesteziat' prin mijloacele clasice. Pana nu demult ma straduiam sa inabus in mine aceste intrebari dureroase, acum de cand supapele n-au mai rezistat ma simt mai usurat intr-un fel insa am de infruntat inconvenientele ce incumba din expunerea publica a acestor 'cumplite' intrebari. Spre exemplu nu mai pot sa dau fata nici cu parintele Ciprian pe care-l respect enorm, pentru simplul fapt ca nu-l mai pot vedea in starea aceea in care-l arunca intrebarile de genul asta. In treacat fie spus ma asteptam la o disponibilitate mai mare la dialog din partea dansului.
RăspundețiȘtergereMulte raspunsuri puteti gasi daca va veti ruga zilnic, veti face milostenie, va veti spovedi si veti citi Scriptura si Sfintii Parinti. Raspunsul nu este unul teoretic.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergereDomnule Lucian Lazăr,
RăspundețiȘtergereLa mine pe blog, nu veti mai clăpaci. Mi-e scîrbă deja de idolatrizarea pe care iar văd că o practicati aici cu propriilor dvs. rationamente, strâmte și strâmbe, pe care le scoateți cu accente narcisiste la promenadă, încîntat de puerilele dvs intrebări, pardon, deja răspunsuri beton, cu aerul unui invățăcel, fără o cercetare profundă cu de-amănuntul, pentru că vă este lene să duceți lucrurile până la capăt. Nu vedeți că de fiecare dată repetați aceleași lucruri ca pe niște mantre? Nu v-ati săturat să mi-l tot catapultați pe G. Bruno pe-aici, a propos, mai forați puțin în biografia lui, că nici pe aceasta se vede că n-ați epuizat-o până la capăt.
La toate întrebările pe care le-ați invocat, v-a răspuns părintele Ciprian la întîlniri, toți ceilalți, plus recomandările bibliografice care v-au fost făcute. Dar nu vă convine nimic, pentru că, sincer, observ că toate cele ce vă sunt spuse le interpretați în așa manieră încât să vă blindați mai bine propria teorie, și, iată, o scoateți din nou la plimbare!... Eu am avut suficient bun simț, aplecare și răbdare cu dvs. Nu procedați cinstit.Văd că pe alte bloguri ,,adulte” nimeni nu vă bagă în seamă.
Are dreptate Părintele Arsenie cînd spune că ,,în mintea strâmbă și lucrul drept se strâmbă”. Când relatați ce spune părintele Ciprian, reiese altceva, nu-l recunosc, sunt cuvintele unui alt om necreștinat acolo. Ceea ce înseamnă că rațiunea dumneavoastră este una care deformează. Deci, orice dialog este pierdere de vreme deocamdată, până nu vă descotorosiți de capriciile rațiunii dvs. îndoielnice. Dacă ar fi să mergeți cu postulatele științei până la capăt, în orice domeniu, ați vedea cât de îndoielnice sunt teoriile care au la bază doar adevăruri ipotetice. Acestea sunt fără ,,rădăcini”. Toate savanteriile au la bază niște ipoteze sau lacune, n-au epuizat argumentele, sunt relativități, însă în școli trebuie să înghițim minciuni/inexactități cu ambalaj științific(vezi evoluționism etc...). Toate teoriile magnifice sunt doar elefanți roz scoși la promenadă, iar dvs delirați și nu vă convine dacă nu o să-i aplaudăm cu entuziasmul nebunilor.
Cu părere de rău, blogul meu este închis de-acum elucubrațiilor dvs. repetitive și plictisitoare.